ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1449/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Câmpeni s-a format Dosarul nr. 1510/203/2009, privind pe reclamanta P.E., pe

pârâții S.A., ș.a., pe chematul în garanție A.V.A.S. București, având ca obiect

revendicare imobiliară pentru cererea principală și despăgubiri pentru cererea

de chemare în garanție.

Judecătoria Câmpeni,

prin încheierea de ședință din data de 1 noiembrie 2011 - astfel cum a fost

lămurită prin încheierea din 24 ianuarie 2012 - a admis excepția necompetenței

materiale și teritoriale a Judecătoriei Câmpeni, invocată de către chematul în

garanție A.V.A.S. București și a dispus declinarea competenței în favoarea

Tribunalului București, secția comercială, a cererii de chemare în garanție a

A.V.A.S. București, formulată de către SC M. SA, a cererii de intervenție în

interes propriu formulată de SC M. SA, precum și cererii de chemare în garanție

a Statului Român, formulată de către A.V.A.S. București, cu motivarea că

cererea de chemare în garanție, privește o operațiune referitoare la

accelerarea privatizării, prin prisma dispozițiilor art. 40 alin. (1) din Legea

nr. 137/2002, coroborat cu art. 720

10

și art. 5 și 10 pct. 1 C.

proc. civ.

Tribunalul București,

secția a VI-a civilă, prin Sentința civilă nr. 19165 din 11 decembrie 2012 a

admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpeni,

reținându-se că, potrivit dispozițiilor art. 17 C. proc. civ., cererile

accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea

principală, astfel că, în aceste condiții competența materială de soluționare a

cauzei aparține judecătoriei și nu tribunalului, față de valoarea obiectului

cererii principale, respectiv valoarea imobilului din litigiu care a fost

apreciată la 2.000 RON, raportat la art. 480 C. civ. sens în care sunt

aplicabile prevederile art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

Înalta Curte

constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art.

20 alin. (2) C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat

deopotrivă necompetente să judece pricina, a pronunțat regulatorul de

competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, pentru următoarele considerente:

Intervenienta SC M.

SA și-a întemeiat cererea de chemare în garanție pe dispozițiile art. 32

4

din O.U.G. nr. 88/1997 modificată și completată prin Titlul I al Legii nr.

99/1999, ale Legii nr. 137/2002 și pe contractul de vânzare-cumpărare de

acțiuni din 5 decembrie 1996, solicitând obligarea A.V.A.S. București la plata

unei despăgubiri care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat

prin restituirea în natură a imobilelor deținute de SC M. SA către foștii

proprietari, prin efectul unei hotărâri judecătorești definitive și

irevocabile.

Astfel, în speță

intervenienta în interes propriu SC M. SA Câmpeni prevalându-se de dispozițiile

legilor speciale în domeniul privatizării a solicitat obligarea A.V.A.S., în

calitate de instituție publică implicată în privatizare, la plata

despăgubirilor pentru prejudiciul suferit ca urmare a restituirii imobilului

aparținând societății privatizate, către foștii proprietari. Pentru aceleași

considerente intervenienta a formulat și cerere de chemare în garanție a

A.V.A.S., care la rândul său a formulat, de asemenea, cerere de chemare în

garanție a Statului Român.

În acest context

rezultă că cererile accesorii și incidentale vizează o operațiune post

privatizare astfel că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 40 alin. (1)

din Legea nr. 137/2002, modificată, privind unele măsuri pentru accelerarea

privatizării care prevăd că, "Cererile prin care se atacă o operațiune sau

un act prevăzut de prezenta lege, de O.U.G. nr. 88/1997, aprobată prin Legea

nr. 44/1998, cu modificările și completările ulterioare, precum și de celelalte

legi speciale din domeniul privatizării, ori se valorifică un drept conferit de

acestea sunt de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor și se judecă

de urgență".

În consecință sunt

incidente dispozițiile art. 5 teza I C. proc. civ. care prevăd că cererea se

face la instanța domiciliului pârâtului precum și ale art. 720

10

C.

proc. civ., potrivit cărora "litigiile privind desfășurarea activității în

scopul privatizării prin înstrăinare de bunuri ori alte valori din patrimoniul

societăților comerciale sau al altor persoane juridice cu capital de stat,

precum și litigiile privind drepturile și obligațiile contractate în cadrul

acestei activități se soluționează către instanțele care au competența de

judecată a proceselor și cererilor în materie comercială.

În concluzie,

dispozițiile art. 17 C. proc. civ., potrivit cărora, cererile accesorii și

incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală,

normă legală reținută de Tribunalul București în motivarea soluției de declinare

a competenței, nu sunt incidente, în ipoteza în care pentru cererile

incidentale sau accesorii există o competență materială specială.

Prin urmare, având în

vedere că sediul chemaților în garanție se află în Municipiul București,

Judecătoria Câmpeni ar fi trebuit să dispună disjungerea și declinarea

competenței de soluționare a cererilor incidentale către Tribunalul București,

secția comercială și nu doar să înainteze aceste cereri, cu mențiunea că

această instanță să comunice dacă se va considera competentă material și

teritorial pentru soluționarea acestora.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 4 aprilie 2013.

Procesat de GGC - AS