ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 76/2010

Prin sentința civilă nr. 2276 din 28 mai

2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâta A.N.A.F. și a

respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu

pârâtele A.N.A.F. și D.G.F.P. a Municipiului București, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că excepția inadmisibilității nu poate fi

primită având în vedere că procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr.

554/2004 trebuie efectuată în termen de 30 de zile de la comunicarea actului

administrativ, iar în cauză nu s-a făcut dovada comunicării actelor

administrative contestate.

Pe fondul cauzei, a

reținut instanța că susținerile reclamantei, în sensul că situația care a dus

la declararea stării de inactivitate a societății nu corespunde realității,

sunt neîntemeiate, întrucât autoritățile pârâte au depus înscrisuri din care

rezultă că toate invitațiile adresate societății au fost returnate cu mențiunea

„destinatar lipsă domiciliu, avizat” și au fost efectuate demersuri la diverse

instituții pentru identificarea sediului social, a punctelor de lucru și a

reprezentanților societății.

A mai reținut că

faptul că reclamanta a răspuns invitației adresate de Poliția sectorului 6

București - Serviciul de Investigare a Fraudelor, iar reprezentanții acesteia

au fost găsiți la sediul societății cu ocazia controlului efectuat de organele

fiscale la data de 15 iulie 2008 nu poate duce la concluzia nelegalității

includerii societății pe lista contribuabililor inactivi, întrucât aceste

împrejurări au survenit ulterior întocmirii actelor administrativ-fiscale

contestate.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta SC A. SRL,

fără a anexa taxa judiciară de timbru

și timbrul judiciar datorate, deși a fost citată cu această mențiune.

Analizând cu

prioritate excepția de ordine publică a netimbrării recursului, care presupune

regularitatea învestirii instanței de recurs, Înalta Curte constată

următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 3 lit. m)

și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997

privind

taxele judiciare de timbru

și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind

timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și

completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă

judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se,

potrivit art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.

Cum dovada timbrării nu a fost atașată

cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus menționate, iar

recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior -

deși a fost citată cu mențiunea timbrării - devin aplicabile dispozițiile art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul

cărora recursul urmează a fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de SC A. SRL

București, împotriva sentinței civile nr. 2276 din 28 mai 2009 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 14 ianuarie 2010.