ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 76/2010

Prin sentința civilă nr. 2276 din 28 mai 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâta A.N.A.F. și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. și D.G.F.P. a Municipiului București, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că excepția inadmisibilității nu poate fi primită având în vedere că procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 trebuie efectuată în termen de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ, iar în cauză nu s-a făcut dovada comunicării actelor administrative contestate.

Pe fondul cauzei, a reținut instanța că susținerile reclamantei, în sensul că situația care a dus la declararea stării de inactivitate a societății nu corespunde realității, sunt neîntemeiate, întrucât autoritățile pârâte au depus înscrisuri din care rezultă că toate invitațiile adresate societății au fost returnate cu mențiunea „destinatar lipsă domiciliu, avizat” și au fost efectuate demersuri la diverse instituții pentru identificarea sediului social, a punctelor de lucru și a reprezentanților societății.

A mai reținut că faptul că reclamanta a răspuns invitației adresate de Poliția sectorului 6 București - Serviciul de Investigare a Fraudelor, iar reprezentanții acesteia au fost găsiți la sediul societății cu ocazia controlului efectuat de organele fiscale la data de 15 iulie 2008 nu poate duce la concluzia nelegalității includerii societății pe lista contribuabililor inactivi, întrucât aceste împrejurări au survenit ulterior întocmirii actelor administrativ-fiscale contestate. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, fără a anexa taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar datorate, deși a fost citată cu această mențiune. Analizând cu prioritate excepția de ordine publică a netimbrării recursului, care presupune regularitatea învestirii instanței de recurs, Înalta Curte constată următoarele: În conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 3 din O.G.

nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs. Cum dovada timbrării nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus menționate, iar recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior - deși a fost citată cu mențiunea timbrării - devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul urmează a fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de SC A. SRL București, împotriva sentinței civile nr. 2276 din 28 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 14 ianuarie 2010.