Decizia nr. 3072/2014 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Ilfov, reclamanta SC I.A.E.M. SRL, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F., A.F.P.S. și A.F.P. Voluntari, a solicitat anularea Ordinului nr. 1167/2009 pentru aprobarea listei contribuabililor declarați inactivi, în ceea ce privește poziția ii. 62486 din anexă. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în urma schimbării sediului social în jud. Ilfov, începând cu data de 23 iulie 2009, la A.F.P. Voluntari au fost depuse declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat - declarația 100, decontul de taxai pe valoarea adăugată - declarația 300 și au fost plătite impozitele aferente. De la acel moment și până în prezent au fost depuse toate declarațiile și situațiile financiare cerute de lege și au fost plătite toate taxele datorate de către societate. La data de 23 iunie 2010, A.F.O. Voluntari a constatat că societatea a fost declarată inactivă încă din data de 11 iunie 2009, de către A.F.S. 1 București. Reclamanta a susținut că nu i s-a comunicat acest fapt si nici nu s-a putut afla care a fost motivul pentru care situația societății nu a fost comunicată prin transferul fișei de plătitor către A.F. Voluntari, care în toată această perioada i-a primit declarațiile și a încasat taxele și impozitele datorate, fără a le refuza, ca fiind declarate și încasate de la un contribuabil inactiv. Conform datelor afișate pe portalul A.N.A.F., a descoperit că societatea a fost declarată inactivă de către A.F.P.S. București, la data de 11 iunie 2009, conform O.P.A.N.A.F. nr. 1167 din 29 septembrie 2009, iar atributul de plătitor TVA a fost anulat la data de 01 iulie 2009. Ulterior, a aflat ca societatea a fost declarata inactivă pentru nedepunerea declarațiilor în perioada decembrie 2006 - martie 2009, perioadă în care societatea a avut activitatea suspendată. După aflarea acestei situații, societatea a efectuat urgent demersurile necesare pentru scoaterea din stadiul de inactivitate, prin depunerea declarațiilor care erau considerate lipsă și plata amenzii aferente, ceea ce a condus la reactivarea societății, fapt consemnat în O.P.A.N.A.F. nr. 2249 din 30 iulie 2010 - Anexa poziția 123. La data de 23 iunie 2011, s-a adresat A.N.A.F. pentru reglementarea situației, iar aceasta i-a comunicat că cererea a fost înaintată A.F.P. Voluntari. Prin răspunsul nr. 98034 din 29 iulie 2011, D.G.F.P. Ilfov i-a comunicat că societatea nu poate solicita îndreptarea erorii materiale, întrucât nu întrunește condițiile impuse de procedura de aprobare a regimului de declarare, derogatoriu prevăzut de O.P.A.N.A.F. nr. 1221/2009. Reclamanta a considerat nelegală includerea sa pe lista contribuabililor inactivi, deoarece aceasta includere a fost făcută de un organ fiscal necompetent și cu nerespectarea procedurilor referitoare la obligarea de notificare de către organul fiscal a intenției de declarare a societăților ca fiind inactive. A mai invocat faptul că includerea societății pe lista contribuabililor declarați inactivi a fost făcută cu nerespectarea procedurii ordinului A.N.A.F. nr. 819/2008. Reclamanta a mai susținut că A.F.P.S. București, nu se putea prevala de necunoașterea noului sediu întrucât în ordin figurează cu denumirea schimbată odată cu schimbarea sediului social. După pronunțarea sentinței de declinare a competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, pârâta A.N.A.F. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, arătând că actul contestat nu are caracter normativ, el se considera comunicat la data de 26 iunie 2009, adică la 15 zile de la publicare pe pagina de internet și de la afișarea la sediul A.N.A.F. Astfel, fiind vorba despre un act administrativ cu caracter individual și nu normativ erau aplicabile dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Soluția primei instanțe Prin sentința civilă nr. 927 din 06 martie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC I.A.E.M. SRL, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F., A.F.P.S. București și A.F.P. Voluntari, ca inadmisibilă. Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a avut în vedere faptul că reclamanta a luat la cunoștință despre ordinul contestat cel mai târziu la data de 29 iunie 2010 când a înregistrat la D.G.F.P. Ilfov cererea privind eliminarea sa din lista contribuabililor declarați inactivi. Astfel, chiar dacă nu s-ar avea în vedere termenul indicat de pârâta A.N.A.F. ca termen de luare la cunoștință a ordinului atacat se reține că reclamanta nu a adresat pârâtei A.N.A.F. nicio cerere prin care să solicite anularea ordinului nr. 1167/2009 în ceea ce o privește, respectiv poziția nr. 62486 din lista anexă, în termenul de 30 de zile de la data când a luat la cunoștință despre ordinul contestat, potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004. Instanța de fond a reținut că ordinul contestat este un act administrativ cu caracter individual și nu normativ, iar faptul că prin același ordin s-au constatat inactive mai multe societăți nu schimbă caracterul actului administrativ. În situația în care s-ar aprecia că prima cerere, cea din 29 iunie 2010, reprezintă în fapt o cerere de revocare, instanța de fond a constatat ca reclamanta nu a introdus acțiunea în termenul prevăzut la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și nici în cel de la alin. (2) al aceluiași articol, astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (2) din aceeași lege, din 29 iunie 2011 reclamanta este decăzută din dreptul de a mai introduce acțiunea în anularea actului administrativ. Pentru orice alte cereri ulterioare, instanța de fond a considerat că acestea au fost introduse cu nerespectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, acest aspect echivalând cu lipsa procedurii prealabile (neefectuarea procedurii prealabile în conformitate cu dispozițiile legale atrăgând nulitatea acestei proceduri).

Motivele de recurs înfățișate de reclamantă Împotriva sentinței Curții de Apel București a formulat recurs reclamanta SC I.A.E.M. SRL, susținând în esență următoarele 3.1. Instanța de fond nu a respectat principiul contradictorialității întrucât nu a pus în discuția părților excepția inadmisibilității invocată de pârâta A.N.A.F., prin întâmpinarea depusă la data de 5 iunie 2012. Potrivit art. 109 alin. (2) și (3) C. proc. civ., modificată prin Legea nr. 202/2010, sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de pârât, prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii. Ca atare, ulterior apariției Legii nr. 202/2010, deși efectuarea procedurii prealabile a rămas obligatorie, fiind în continuare o condiție de exercitare a acțiunii în contencios administrativ, excepția prin care se invocă lipsa acesteia a devenit o excepție de ordine privată care poate fi invocată numai de către pârâtă și numai prin întâmpinare. În cauză însă, prin întâmpinarea depusă la 28 martie 2010, pârâta a invocat doar excepția necompetenței materiale a Tribunalului Ilfov, fără a invoca excepția neîndeplinirii procedurii prealabile. 3.2. În mod greșit instanța de fond a statuat că nu a formulat plângerea prealabilă potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că la data de 29 iunie 2010, dată la care a luat la cunoștință de includerea societății pe lista contribuabililor inactivi, până la data de 27 august 2012 a purtat în permanență corespondență cu toate pârâtele. 3.3. Includerea societății pe lista contribuabililor inactivi este nelegală, întrucât a fost făcută de un organ fiscal necompetent, de la data de 9 aprilie 2009, când a fost operată în registrul comerțului schimbarea sediului social, competența fiscală pentru demararea procedurilor revenind A.F.O. Voluntari. 3.

Includerea societății pe lista contribuabililor inactivi a fost făcută cu nerespectarea procedurilor referitoare la obligația de notificare de către organul fiscal a intenției de declarare a societății ca fiind inactivă. 4. Apărările intimatei A.N.A.F. Prin întâmpinarea formulată la data de 27 iunie 2014, intimata A.N.A.F. a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimata a susținut că față de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu dispozițiile art. 101 alin. (1) și (5) C. proc. civ., rezultă fără putință de tăgadă că recurenta-reclamantă trebuia să se adreseze autorității publice emitente cu o contestație administrativă în termen de 30 de zile de la data la care a luat la cunoștință despre faptul că a fost introdusă pe lista contribuabililor inactivi. Or, în cauză, nu s-a probat că aceasta a formulat o astfel de contestație administrativă în termenul prevăzut de lege.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor recurentei, a apărărilor din întâmpinare, cât și sub toate aspectele conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat. Controlul judiciar declanșat de recurenta-reclamantă are ca obiect verificarea legalității Ordinului A.N.A.F. nr. 1167/2009 pentru aprobarea listei contribuabililor declarați inactivi, în ceea ce privește poziția nr. 62486 din anexă – ocupată de societatea reclamantă. Curtea de apel a considerat acțiunea inadmisibilă, reținând că din înscrisurile atașate acțiunii rezultă că reclamanta a luat cunoștință despre ordinul contestat cel mai târziu la 29 iunie 2010, când a înregistrat la D.G.F.P. Ilfov cererea privind eliminarea sa din lista contribuabililor declarați inactivi și astfel chiar dacă nu s-ar lua în considerare termenul indicat de pârâta A.N.A.F. ca termen de luare la cunoștință a ordinului, se reține că reclamanta nu s-a adresat cu o cerere prin care să solicite anularea acestuia în ceea ce o privește, în termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință. A mai reținut instanța de fond că solicitările reclamantei de reglementare a situației sale nu pot fi apreciate ca fiind cereri de revocare a actului contestat, deoarece aceasta a solicitat reactivarea sa, îndreptarea erorii materiale, îndrumări și nicidecum revocarea actului. Dezlegarea dată de prima instanță acestei probleme de drept nu este însușită de Înalta Curte având în vedere cadrul normativ incident în cauză. Astfel, prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial la Tribunalul Ilfov, reclamanta a solicitat anularea ordinului emis de A.N.A.F. prin care a fost inclusă în lista contribuabililor inactivi. Prin întâmpinarea formulată, la data de 26 martie 2012, în fața Tribunalului Ilfov, A.N.A.F. a invocat excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, excepție admisă prin sentința nr. 232 din 28 martie 2012 prin care a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. Potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată trebuie să solicite autorității publice emitente, revocarea în tot sau în parte a actului. Aceste dispoziții legale se coroborează cu art. 109 alin. (3) C. proc. civ. (în forma în vigoare ulterior modificării prin art. I pct. 10 din Legea nr. 202/2010), conform căruia neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii. Or, prin întâmpinarea formulată de pârâtă în fața primei instanțe a fost invocată doar necompetența materială a Tribunalului Ilfov în soluționarea cauzei. În consecință, judecătorul fondului nu mai avea temei legal care să-i permită invocarea din oficiu a excepției prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere sancțiunea decăderii prevăzută de dispozițiile imperative ale art. 109 alin. (3) C. proc. civ. De altfel, excepția privind neîndeplinirea procedurii prealabile nu a fost pusă în discuția părților, așa cum rezultă din cuprinsul Încheierii din data de 27 februarie 2013, fiind astfel încălcat principiul contradictorialității, componentă a garanțiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6 paragraf 1 C.E.D.O. Dreptul la o procedură contradictorie implică pentru părțile unui proces civil dreptul de a lua cunoștință de toate piesele și observațiile prezentate judecătorului, de natură să-i influențeze decizia și de a le discuta. Acest principiu reprezintă „una dintre principalele garanții ale unei proceduri judiciare”. În aceste condiții se reține că instanța de fond a soluționat cauza fără a examina fondul cauzei, astfel că pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca o garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză, soluția ce se impune a fi pronunțată este casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, precum și al art. 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.