ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3072/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3072/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Circumstanțele

cauzei

Prin acțiunea

înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Ilfov, reclamanta SC I.A.E.M. SRL,

în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F., A.F.P.S. și A.F.P. Voluntari, a solicitat

anularea Ordinului nr. 1167/2009 pentru aprobarea listei contribuabililor

declarați inactivi, în ceea ce privește poziția ii. 62486 din anexă.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că în urma schimbării sediului social în jud. Ilfov,

începând cu data de 23 iulie 2009, la A.F.P. Voluntari au fost depuse

declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat - declarația 100,

decontul de taxai pe valoarea adăugată - declarația 300 și au fost plătite

impozitele aferente. De la acel moment și până în prezent au fost depuse toate

declarațiile și situațiile financiare cerute de lege și au fost plătite toate

taxele datorate de către societate.

La data de 23 iunie

2010, A.F.O. Voluntari a constatat că societatea a fost declarată inactivă încă

din data de 11 iunie 2009, de către A.F.S. 1 București.

Reclamanta a susținut

că nu i s-a comunicat acest fapt si nici nu s-a putut afla care a fost motivul

pentru care situația societății nu a fost comunicată prin transferul fișei de

plătitor către A.F. Voluntari, care în toată această perioada i-a primit

declarațiile și a încasat taxele și impozitele datorate, fără a le refuza, ca

fiind declarate și încasate de la un contribuabil inactiv.

Conform datelor

afișate pe portalul A.N.A.F., a descoperit că societatea a fost declarată

inactivă de către A.F.P.S. București, la data de 11 iunie 2009, conform O.P.A.N.A.F.

nr. 1167 din 29 septembrie 2009, iar atributul de plătitor TVA a fost anulat la

data de 01 iulie 2009. Ulterior, a aflat ca societatea a fost declarata

inactivă pentru nedepunerea declarațiilor în perioada decembrie 2006 - martie

2009, perioadă în care societatea a avut activitatea suspendată.

După aflarea acestei

situații, societatea a efectuat urgent demersurile necesare pentru scoaterea

din stadiul de inactivitate, prin depunerea declarațiilor care erau considerate

lipsă și plata amenzii aferente, ceea ce a condus la reactivarea societății,

fapt consemnat în O.P.A.N.A.F. nr. 2249 din 30 iulie 2010 - Anexa poziția 123.

La data de 23 iunie

2011, s-a adresat A.N.A.F. pentru reglementarea situației, iar aceasta i-a

comunicat că cererea a fost înaintată A.F.P. Voluntari.

Prin răspunsul nr. 98034

din 29 iulie 2011, D.G.F.P. Ilfov i-a comunicat că societatea nu poate solicita

îndreptarea erorii materiale, întrucât nu întrunește condițiile impuse de

procedura de aprobare a regimului de declarare, derogatoriu prevăzut de O.P.A.N.A.F.

nr. 1221/2009.

Reclamanta a

considerat nelegală includerea sa pe lista contribuabililor inactivi, deoarece

aceasta includere a fost făcută de un organ fiscal necompetent și cu

nerespectarea procedurilor referitoare la obligarea de notificare de către

organul fiscal a intenției de declarare a societăților ca fiind inactive.

A mai invocat faptul

că includerea societății pe lista contribuabililor declarați inactivi a fost

făcută cu nerespectarea procedurii ordinului A.N.A.F. nr. 819/2008.

Reclamanta a mai

susținut că A.F.P.S. București, nu se putea prevala de necunoașterea noului

sediu întrucât în ordin figurează cu denumirea schimbată odată cu schimbarea

sediului social.

După pronunțarea

sentinței de declinare a competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții

de Apel București, pârâta A.N.A.F. a depus întâmpinare, prin care a solicitat

respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, arătând că actul contestat nu are

caracter normativ, el se considera comunicat la data de 26 iunie 2009, adică la

15 zile de la publicare pe pagina de internet și de la afișarea la sediul A.N.A.F.

Astfel, fiind vorba

despre un act administrativ cu caracter individual și nu normativ erau

aplicabile dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

instanțe

Prin sentința civilă nr.

927 din 06 martie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a

respins acțiunea formulată de reclamanta SC I.A.E.M. SRL, în contradictoriu cu

pârâtele A.N.A.F., A.F.P.S. București și A.F.P. Voluntari, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, instanța de fond a avut în vedere faptul că reclamanta a luat

la cunoștință despre ordinul contestat cel mai târziu la data de 29 iunie 2010

când a înregistrat la D.G.F.P. Ilfov cererea privind eliminarea sa din lista

contribuabililor declarați inactivi.

Astfel, chiar dacă nu

s-ar avea în vedere termenul indicat de pârâta A.N.A.F. ca termen de luare la

cunoștință a ordinului atacat se reține că reclamanta nu a adresat pârâtei A.N.A.F.

nicio cerere prin care să solicite anularea ordinului nr. 1167/2009 în ceea ce

o privește, respectiv poziția nr. 62486 din lista anexă, în termenul de 30 de

zile de la data când a luat la cunoștință despre ordinul contestat, potrivit

dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Instanța de fond a

reținut că ordinul contestat este un act administrativ cu caracter individual și

nu normativ, iar faptul că prin același ordin s-au constatat inactive mai multe

societăți nu schimbă caracterul actului administrativ.

În situația în care

s-ar aprecia că prima cerere, cea din 29 iunie 2010, reprezintă în fapt o

cerere de revocare, instanța de fond a constatat ca reclamanta nu a introdus

acțiunea în termenul prevăzut la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004

și nici în cel de la alin. (2) al aceluiași articol, astfel că în conformitate

cu dispozițiile art. 11 alin. (2) din aceeași lege, din 29 iunie 2011

reclamanta este decăzută din dreptul de a mai introduce acțiunea în anularea

actului administrativ.

Pentru orice alte

cereri ulterioare, instanța de fond a considerat că acestea au fost introduse

cu nerespectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, acest aspect echivalând cu lipsa procedurii prealabile (neefectuarea

procedurii prealabile în conformitate cu dispozițiile legale atrăgând nulitatea

acestei proceduri).

3.

Motivele

de recurs înfățișate de reclamantă

Împotriva sentinței

Curții de Apel București a formulat recurs reclamanta SC I.A.E.M. SRL,

susținând în esență următoarele

3.1. Instanța de fond

nu a respectat principiul contradictorialității întrucât nu a pus în discuția

părților excepția inadmisibilității invocată de pârâta A.N.A.F., prin

întâmpinarea depusă la data de 5 iunie 2012.

Potrivit art. 109 alin.

(2) și (3) C. proc. civ., modificată prin Legea nr. 202/2010, sesizarea

instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă

legea prevede în mod expres aceasta. Neîndeplinirea procedurii prealabile nu

poate fi invocată decât de pârât, prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii.

Ca atare, ulterior

apariției Legii nr. 202/2010, deși efectuarea procedurii prealabile a rămas

obligatorie, fiind în continuare o condiție de exercitare a acțiunii în

contencios administrativ, excepția prin care se invocă lipsa acesteia a devenit

o excepție de ordine privată care poate fi invocată numai de către pârâtă și

numai prin întâmpinare.

În cauză însă, prin

întâmpinarea depusă la 28 martie 2010, pârâta a invocat doar excepția

necompetenței materiale a Tribunalului Ilfov, fără a invoca excepția

neîndeplinirii procedurii prealabile.

3.2. În mod greșit

instanța de fond a statuat că nu a formulat plângerea prealabilă potrivit

dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că la data de 29

iunie 2010, dată la care a luat la cunoștință de includerea

societății pe lista contribuabililor inactivi, până la data de 27 august 2012 a

purtat în permanență corespondență cu toate pârâtele.

3.3. Includerea

societății pe lista contribuabililor inactivi este nelegală, întrucât a fost

făcută de un organ fiscal necompetent, de la data de 9 aprilie 2009, când a

fost operată în registrul comerțului schimbarea sediului social, competența

fiscală pentru demararea procedurilor revenind A.F.O. Voluntari.

3.4. Includerea

societății pe lista contribuabililor inactivi a fost făcută cu nerespectarea

procedurilor referitoare la obligația de notificare de către organul fiscal a

intenției de declarare a societății ca fiind inactivă.

intimatei A.N.A.F.

Prin întâmpinarea

formulată la data de 27 iunie 2014, intimata A.N.A.F. a solicitat respingerea recursului

ca nefondat.

Intimata a susținut

că față de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu

dispozițiile art. 101 alin. (1) și (5) C. proc. civ., rezultă fără putință de

tăgadă că recurenta-reclamantă trebuia să se adreseze autorității publice

emitente cu o contestație administrativă în termen de 30 de zile de la data la

care a luat la cunoștință despre faptul că a fost introdusă pe lista contribuabililor

inactivi.

Or, în cauză, nu s-a

probat că aceasta a formulat o astfel de contestație administrativă în termenul

prevăzut de lege.

5.

Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată, prin prisma criticilor recurentei, a apărărilor din întâmpinare, cât

și sub toate aspectele conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este fondat.

Controlul judiciar

declanșat de recurenta-reclamantă are ca obiect verificarea legalității

Ordinului A.N.A.F. nr. 1167/2009 pentru aprobarea listei contribuabililor

declarați inactivi, în ceea ce privește poziția nr. 62486 din anexă – ocupată

de societatea reclamantă.

Curtea de apel a

considerat acțiunea inadmisibilă, reținând că din înscrisurile atașate acțiunii

rezultă că reclamanta a luat cunoștință despre ordinul contestat cel mai târziu

la 29 iunie 2010, când a înregistrat la D.G.F.P. Ilfov cererea privind eliminarea

sa din lista contribuabililor declarați inactivi și astfel chiar dacă nu s-ar

lua în considerare termenul indicat de pârâta A.N.A.F. ca termen de luare la

cunoștință a ordinului, se reține că reclamanta nu s-a adresat cu o cerere prin

care să solicite anularea acestuia în ceea ce o privește, în termen de 30 de

zile de la data luării la cunoștință.

A mai reținut

instanța de fond că solicitările reclamantei de reglementare a situației sale

nu pot fi apreciate ca fiind cereri de revocare a actului contestat, deoarece

aceasta a solicitat reactivarea sa, îndreptarea erorii materiale, îndrumări și

nicidecum revocarea actului.

Dezlegarea dată de

prima instanță acestei probleme de drept nu este însușită de Înalta Curte având

în vedere cadrul normativ incident în cauză.

Astfel, prin cererea

de chemare în judecată înregistrată inițial la Tribunalul Ilfov, reclamanta a

solicitat anularea ordinului emis de A.N.A.F. prin care a fost inclusă în lista

contribuabililor inactivi.

Prin întâmpinarea

formulată, la data de 26 martie 2012, în fața Tribunalului Ilfov, A.N.A.F. a

invocat excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, excepție admisă

prin sentința nr. 232 din 28 martie 2012 prin care a fost declinată competența

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal.

Potrivit

dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței

de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată

trebuie să solicite autorității publice emitente, revocarea în tot sau în parte

a actului.

Aceste dispoziții

legale se coroborează cu art. 109 alin. (3) C. proc. civ. (în forma în vigoare

ulterior modificării prin art. I pct. 10 din Legea nr. 202/2010), conform

căruia neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de pârât

prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii.

Or, prin întâmpinarea

formulată de pârâtă în fața primei instanțe a fost invocată doar necompetența

materială a Tribunalului Ilfov în soluționarea cauzei.

În consecință,

judecătorul fondului nu mai avea temei legal care să-i permită invocarea din

oficiu a excepției prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având

în vedere sancțiunea decăderii prevăzută de dispozițiile imperative ale art. 109

alin. (3) C. proc. civ.

De altfel, excepția

privind neîndeplinirea procedurii prealabile nu a fost pusă în discuția

părților, așa cum rezultă din cuprinsul Încheierii din data de 27 februarie 2013,

fiind astfel încălcat principiul contradictorialității, componentă a

garanțiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6 paragraf 1 C.E.D.O. Dreptul

la o procedură contradictorie implică pentru părțile unui proces civil dreptul de

a lua cunoștință de toate piesele și observațiile prezentate judecătorului, de

natură să-i influențeze decizia și de a le discuta. Acest principiu reprezintă

„una dintre principalele garanții ale unei proceduri judiciare”.

În aceste condiții se

reține că instanța de fond a soluționat cauza fără a examina fondul cauzei,

astfel că pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție,

ca o garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi

dată în cauză, soluția ce se impune a fi pronunțată este casarea sentinței

atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

6.

Temeiul

legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,

precum și al art. 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul, va casa sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la

aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de SC I.A.E.M. SRL împotriva Sentinței civile nr. 927 din 06 martie

2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința

recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 iunie 2014.