ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 612/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin Sentința nr. 164 din 9 august 2011, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de inadmisibilitate invocată de Consiliul Județean Mureș și a respins excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1.184/2006 emisă de Guvernul României, invocată de RNP R.-Direcția Silvică Mureș și a admis cererea de intervenție în interesul Guvernului României formulată de Ministerul Apărării Naționale. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Cu privire la excepția inadmisibilității invocată de Consiliul Județean Mureș, instanța de fond a reținut faptul că prin Încheierea din 01 martie 2011, Tribunalul Mureș, secția civilă, în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate analizată în prezenta cauză, a apreciat că de H.G.

nr. 1.184 din 06 septembrie 2006 depinde soluționarea cauzei aflată pe rolul său, motiv pentru care a dispus sesizarea Curții de Apel cu soluționarea ei. S-a apreciat că prin respectiva încheiere instanță de fond a fost legal sesizată, nemaiputându-se pune în discuție chestiunea sesizată de Consiliul Județean Mureș. Pe de altă parte, având în vedere dispozițiile art. 4 alin. (1) teza I care prevăd că, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate, s-a apreciat că nu sunt întemeiate nici susținerile potrivit cărora sunt încălcate prevederile art. 6 din CEDO.

Cât privește fondul prezentei cauzei, instanța de fond a considerat excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1.184 din 06 septembrie 2006 ca nefondată pentru următoarele considerente: Similar cu invocarea nelegalității unui act administrativ pe calea dreptului comun, calea excepției de nelegalitate presupune ca cel ce invocă această excepție să facă dovada că actul administrativ a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul emiterii acestuia. Altfel, s-ar încălca principiul constituțional al retroactivității legii, consacrat de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituția României. Constată instanța de fond că întreaga argumentație juridică adusă de reclamantă în susținerea excepției de nelegalitate, se fundamentează pe ideea încălcării prevederilor Legii nr. 46/2008 - Codul Silvic.

Or, acest act normativ a intrat în vigoare ulterior emiterii H.G. nr. 1.184 din 06 septembrie 2006 și în consecință, o pretinsă încălcare a acestor dispoziții legale ulterioare, nu poate fi reținută ca argument în vederea anulării actului administrativ anterior. Prin H.G. nr. 1.184 din 06 septembrie 2006 s-a aprobat transmiterea unui imobil din domeniul public al statului și din administrarea Ministerului Apărării Naționale în domeniul public al Județului Mureș și în administrarea Consiliului Județean Mureș. Rezultă că la emiterea acestui act administrativ se impunea respectarea dispozițiilor art. 9 alin. (1) și ale art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

Analizând conținutul acestor dispoziții, prin raportare la actul atacat, Curtea constată respectarea lor. Astfel, cum se menționează și în Nota de fundamentare a actului administrativ contestat, Consiliul Județean Mureș, a solicitat transmiterea din domeniul public al statului și din administrarea Ministerului Apărării Naționale în domeniul public al Județului Mureș și administrarea Consiliului Județean al imobilului constituit în cazarma 2796 Gornești, pentru Centrul județean de pregătire profesională pentru administrația publică locală.

Ministerul Apărării Naționale, în calitate de deținător la cazărmii nr. 2796 Gornești, disponibile în urma procesului de reorganizare și restructurare a armatei, urmare a acestei solicitări, a inițiat demersuri pentru trecerea respectivului imobil din administrarea instituției militare, în domeniul public al Județului Mureș și în administrarea Consiliului Județean, cu consecința elaborării proiectului actului administrativ contestat. Se constată, din înscrisurile depuse la dosar că proprietar al imobilului în cauză este Statul Român, titular al dreptului de administrare fiind la data transmiterii, Ministerul Apărării Naționale. În ceea ce privește cererea de intervenție accesorie a Ministerului Apărării Naționale, aceasta a fost admisă întrucât a fost respinsă cererea principală, iar prin apărările sale intervenientul a contribuit la obținerea acestei soluții.

2. Cererea de recurs Împotriva Sentinței nr. 164 din 9 august 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta RNP-R. prin Direcția Silvică Mureș, în temeiul art. 304 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susținut, în esență, următoarele: Printr-o primă critică formulată susține recurenta că în mod greșit a fost respinsă excepția de nelegalitate prin prisma faptului că Legea nr. 46/2008 a intrat în vigoare ulterior emiterii H.G. nr. 1.184/2006, câtă vreme prevederile art. 1 și art. 11 din Legea nr. 26/1996, în vigoare la data emiterii hotărârii de guvern contestat, au fost preluate aproape identic în prevederile art. 1 din Legea nr. 46/2008, așa încât subzistă aceleași argumente pentru justificarea dreptului de administrare al RNP-R.

asupra terenurilor care fac parte din fondul forestier național și, implicit, interesul reclamantei în promovarea acțiunii. Printr-o altă critică formulată susține recurenta că în mod nelegal instanța de fond a reținut că H.G. contestată a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor art. 9 alin. (1) și art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 213/1998, în condițiile în care deși în evidențele amenajistice forestiere imobilele denumite 2796, cu o suprafață construită de 47,340 ha teren forestier proprietate publică figurează în administrarea RNP-R., date în folosința MAN pe durata existenței și folosinței obiectivelor militare, emitentul actului contestat nu a respectat procedura prealabilă de revocare a dreptului de administrare a RNP-R., pentru ca respectivul bun să fi fost scos din fondul forestier național și, implicit din amenajamentele silvice.

Mai susține recurenta că din moment ce respectivul teren este un bun public aflat în momentul transferului în proprietatea statului român, având categoria de pădure aflată în fondul forestier național și evidențiat ca atare în amenajament silvic, este evident că acesta era încredințat în administrarea RNP-R., cu toate că alte imobile aflate pe acesta aveau altă destinație, de apărare națională, aflate în administrarea MAPN. În acest context arată recurenta că având în vedere existența unui drept de administrare stabilit de lege în favoarea RNP-R. H.G. este nelegală, nefiind contrasemnată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, acest minister fiind autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, așa încât hotărârea nu poate produce efecte juridice.

În ceea ce privește cererea de intervenție susține recurenta că aceasta este nejustificat admisă de instanță întrucât MAN nu este parte interesată în administrarea fondului forestier național și nu are importanță pe fondul cauzei faptul că transferul proprietății publice s-a făcut la solicitarea pârâtei și nici faptul că s-a obținut avizul Statului Major General și al CSAT. 3. Hotărârea instanței de recurs Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., și ținând seama de toate susținerile și apărările părților și de probele administrate în fața instanței de fond, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente: Curtea de apel a fost învestită în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, cu excepțiile de nelegalitate având ca obiect H.G.

nr. 1.184/2006 privind transmiterea unui imobil din domeniul public al statului și administrarea Ministerului Apărării Naționale în domeniul public al județului Mureș și în administrarea Consiliului Județean Mureș. Instanța de contencios administrativ învestită cu soluționarea excepției de nelegalitate avea de verificat concordanța actului administrativ supus analizei cu actele normative cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea cărora a fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție, republicată și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.

Astfel, având în vedere că evenimentele legislative ulterioare nu pot avea efect asupra legalității actului administrativ contestat, în mod corect instanța de fond a apreciat ca nu poate verifica legalitatea actului administrativ contestat în raport de dispozițiile art. 1 și art. 11 din Legea nr. 46/2008, act normativ intrat în vigoare la o dată ulterioară adoptării actului administrativ contestat. Sub acest aspect sunt lipsite de relevanță susținerile recurentei în sensul că prin dispozițiile art. 1 și art. 11 din Legea nr. 46/2008 au fost preluate aproape identic dispozițiile art. 1 și respectiv art. 10 din Legea nr. 26/1996. Totodată, Înalta Curte constată, că prin criticile de recurs formulate, recurenta se rezumă, la reiterarea aspectelor invocate în fața instanței de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect în sensul că H.G.

nr. 1.184/2006 a fost emise cu respectarea dispozițiilor art. 9 alin. (1) și ale art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia. Astfel, potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, după caz, prin hotărâre a Guvernului.

Totodată, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 bunurile din domeniul public pot fi date, după caz, în administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a autorităților administrației publice centrale și locale, a altor instituții publice de interes național, județean sau local iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol darea în administrare se realizează, după caz, prin hotărâre a Guvernului sau a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local. În cauză în mod corect instanța de fond a apreciat că au fost respectate dispozițiile art. 9 alin. (1) și art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 213/1998, câtă vreme prin H.G.

nr. 1.184/2006 s-a aprobat, la cererea Consiliului Județean Mureș, transmiterea unui imobil din domeniul public al statului și din administrarea Ministerului Apărării Naționale, cu avizul acestui minister, respectiv al Statului Major General și CSAT, în domeniul public al Județului Mureș și în administrarea Consiliului Județean Mureș. Astfel, văzând actele care au stat la baza emiterii hotărârii de guvern contestate, Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond că proprietar al imobilului în cauză este Statul Român, titular al dreptului de administrare fiind la data transmiterii, Ministerul Apărării Naționale, și nu RNP-R., cum în mod greșit se susține prin cererea de recurs.

Subliniind faptul că existența dreptului de administrare, drept real opozabil erga omnes, trebuie dovedită și reținând că împrejurarea că apartenența unui teren pe care se află construit un imobil la fondul forestier național nu implică un drept de administrare asupra acestuia în favoarea RNP-R., aceasta având un drept de administrare ex lege doar în ceea ce privește fondul forestier proprietate publică a statului, nu vor fi primite susținerile referitoare la existența unui drept de administrare în favoarea recurentei la data emiterii actului administrativ contestat, așa încât urmează a fi respinse toate criticile referitoare la nerespectarea procedurii prevăzute de lege privind emiterea actului administrativ contestat fără consultarea, acordul și contrasemnarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Dat fiind faptul că titularul dreptului de administrare al imobilului la data emiterii H.G. nr. 1.184/2006 era Ministerul Apărării Naționale, în mod corect instanța de fond, față de soluția pronunțată, a admis cererea de intervenție accesorie formulată în cauză. Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluția de respingere a excepțiilor de nelegalitate pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de RNP-R. - Direcția Silvică Mureș împotriva Sentinței civile nr. 164 din 9 august 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2012. Procesat de GGC - AM