ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 612/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cu recurs

Prin Sentința nr. 164 din 9 august 2011,

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială de contencios administrativ și

fiscal, a respins excepția de inadmisibilitate invocată de Consiliul Județean

Mureș și a respins excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1.184/2006 emisă de

Guvernul României, invocată de RNP R.-Direcția Silvică Mureș și a admis cererea

de intervenție în interesul Guvernului României formulată de Ministerul

Apărării Naționale.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la

excepția inadmisibilității invocată de Consiliul Județean Mureș, instanța de

fond a reținut faptul că prin Încheierea din 01 martie 2011, Tribunalul Mureș,

secția civilă, în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate analizată în

prezenta cauză, a apreciat că de H.G. nr. 1.184 din 06 septembrie  2006 depinde

soluționarea cauzei aflată pe rolul său, motiv pentru care a dispus sesizarea

Curții de Apel cu soluționarea ei. S-a apreciat că prin respectiva încheiere

instanță de fond a fost legal sesizată, nemaiputându-se pune în discuție

chestiunea sesizată de Consiliul Județean Mureș.

Pe de altă parte,

având în vedere dispozițiile art. 4 alin. (1) teza I care prevăd că,

legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual,

indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui

proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate, s-a

apreciat că nu sunt întemeiate nici susținerile potrivit cărora sunt încălcate

prevederile art. 6 din CEDO.

Cât privește fondul

prezentei cauzei, instanța de fond a considerat excepția de nelegalitate a H.G.

nr. 1.184 din 06 septembrie  2006 ca nefondată pentru următoarele considerente:

Similar cu invocarea

nelegalității unui act administrativ pe calea dreptului comun, calea excepției

de nelegalitate presupune ca cel ce invocă această excepție să facă dovada că

actul administrativ a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare

la momentul emiterii acestuia. Altfel, s-ar încălca principiul constituțional

al retroactivității legii, consacrat de prevederile art. 15 alin. (2) din

Constituția României.

Constată instanța de

fond că întreaga argumentație juridică adusă de reclamantă în susținerea

excepției de nelegalitate, se fundamentează pe ideea încălcării prevederilor

Legii nr. 46/2008 - Codul Silvic. Or, acest act normativ a intrat în vigoare

ulterior emiterii H.G. nr. 1.184 din 06 septembrie  2006 și în consecință, o

pretinsă încălcare a acestor dispoziții legale ulterioare, nu poate fi reținută

ca argument în vederea anulării actului administrativ anterior.

Prin H.G. nr. 1.184

din 06 septembrie  2006 s-a aprobat transmiterea unui imobil din domeniul

public al statului și din administrarea Ministerului Apărării Naționale în

domeniul public al Județului Mureș și în administrarea Consiliului Județean

Mureș.

Rezultă că la

emiterea acestui act administrativ se impunea respectarea dispozițiilor art. 9

alin. (1) și ale art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 213/1998 privind

proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

Analizând conținutul

acestor dispoziții, prin raportare la actul atacat, Curtea constată respectarea

lor. Astfel, cum se menționează și în Nota de fundamentare a actului administrativ

contestat, Consiliul Județean Mureș, a solicitat transmiterea din domeniul

public al statului și din administrarea Ministerului Apărării Naționale în

domeniul public al Județului Mureș și administrarea Consiliului Județean al

imobilului constituit în cazarma 2796 Gornești, pentru Centrul județean de

pregătire profesională pentru administrația publică locală.

Ministerul Apărării

Naționale, în calitate de deținător la cazărmii nr. 2796 Gornești, disponibile

în urma procesului de reorganizare și restructurare a armatei, urmare a acestei

solicitări, a inițiat demersuri pentru trecerea respectivului imobil din

administrarea instituției militare, în domeniul public al Județului Mureș și în

administrarea Consiliului Județean, cu consecința elaborării proiectului

actului administrativ contestat.

Se constată, din

înscrisurile depuse la dosar că proprietar al imobilului în cauză este Statul

Român, titular al dreptului de administrare fiind la data transmiterii,

Ministerul Apărării Naționale.

În ceea ce privește

cererea de intervenție accesorie a Ministerului Apărării Naționale, aceasta a

fost admisă întrucât a fost respinsă cererea principală, iar prin apărările

sale intervenientul a contribuit la obținerea acestei soluții.

Împotriva Sentinței

nr. 164 din 9 august 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială de

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta RNP-R. prin

Direcția Silvică Mureș, în temeiul art. 304 C. proc. civ., în dezvoltarea

căruia a susținut, în esență, următoarele:

Printr-o primă

critică formulată susține recurenta că în mod greșit a fost respinsă excepția

de nelegalitate prin prisma faptului că Legea nr. 46/2008 a intrat în vigoare

ulterior emiterii H.G. nr. 1.184/2006, câtă vreme prevederile art. 1 și art. 11

din Legea nr. 26/1996, în vigoare la data emiterii hotărârii de guvern

contestat, au fost preluate aproape identic în prevederile art. 1 din Legea nr.

46/2008, așa încât subzistă aceleași argumente pentru justificarea dreptului de

administrare al RNP-R. asupra terenurilor care fac parte din fondul forestier

național și, implicit, interesul reclamantei în promovarea acțiunii.

Printr-o altă critică

formulată susține recurenta că în mod nelegal instanța de fond a reținut că

H.G. contestată a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor art. 9 alin. (1)

și art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 213/1998, în condițiile în care deși

în evidențele amenajistice forestiere imobilele denumite 2796, cu o suprafață

construită de 47,340 ha teren forestier proprietate publică figurează în

administrarea RNP-R., date în folosința MAN pe durata existenței și folosinței

obiectivelor militare, emitentul actului contestat nu a respectat procedura

prealabilă de revocare a dreptului de administrare a RNP-R., pentru ca respectivul

bun să fi fost scos din fondul forestier național și, implicit din

amenajamentele silvice.

Mai susține recurenta

că din moment ce respectivul teren este un bun public aflat în momentul

transferului în proprietatea statului român, având categoria de pădure aflată

în fondul forestier național și evidențiat ca atare în amenajament silvic, este

evident că acesta era încredințat în administrarea RNP-R., cu toate că alte

imobile aflate pe acesta aveau altă destinație, de apărare națională, aflate în

administrarea MAPN.

În acest context

arată recurenta că având în vedere existența unui drept de administrare

stabilit de lege în favoarea RNP-R. H.G. este nelegală, nefiind contrasemnată

de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, acest minister fiind autoritatea

publică centrală care răspunde de silvicultură, așa încât hotărârea nu poate

produce efecte juridice.

În ceea ce privește

cererea de intervenție susține recurenta că aceasta este nejustificat admisă de

instanță întrucât MAN nu este parte interesată în administrarea fondului

forestier național și nu are importanță pe fondul cauzei faptul că transferul

proprietății publice s-a făcut la solicitarea pârâtei și nici faptul că s-a

obținut avizul Statului Major General și al CSAT.

de recurs

Examinând cauza prin

prisma motivelor de recurs, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și art.

304

1

C. proc. civ., și ținând seama de toate susținerile și

apărările părților și de probele administrate în fața instanței de fond, Înalta

Curte constată că recursul nu este fondat și urmează a fi respins pentru

următoarele considerente:

Curtea de apel a fost

învestită în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ

nr. 544/2004, cu excepțiile de nelegalitate având ca obiect H.G. nr. 1.184/2006

privind transmiterea unui imobil din domeniul public al statului și

administrarea Ministerului Apărării Naționale în domeniul public al județului

Mureș și în administrarea Consiliului Județean Mureș.

Instanța de

contencios administrativ învestită cu soluționarea excepției de nelegalitate

avea de verificat concordanța actului administrativ supus analizei cu actele

normative cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea cărora a

fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor

normative consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție, republicată și art. 4

alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru

elaborarea actelor normative, republicată.

Astfel, având în

vedere că evenimentele legislative ulterioare nu pot avea efect asupra

legalității actului administrativ contestat, în mod corect instanța de fond a

apreciat ca nu poate verifica legalitatea actului administrativ contestat în

raport de dispozițiile art. 1 și art. 11 din Legea nr. 46/2008, act normativ

intrat în vigoare la o dată ulterioară adoptării actului administrativ

contestat. Sub acest aspect sunt lipsite de relevanță susținerile recurentei în

sensul că prin dispozițiile art. 1 și art. 11 din Legea nr. 46/2008 au fost

preluate aproape identic dispozițiile art. 1 și respectiv art. 10 din Legea nr.

26/1996.

Totodată, Înalta

Curte constată, că prin criticile de recurs formulate, recurenta se rezumă, la

reiterarea aspectelor invocate în fața instanței de fond, cărora li s-a răspuns

în mod corect în sensul că H.G. nr. 1.184/2006 a fost emise cu respectarea

dispozițiilor art. 9 alin. (1) și ale art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr.

213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

Astfel, potrivit art.

9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 trecerea unui bun din domeniul public al

statului în domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale se face

la cererea consiliului județean, respectiv a Consiliului General al

Municipiului București sau a consiliului local, după caz, prin hotărâre a

Guvernului.

Totodată, potrivit

art. 12 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 bunurile din domeniul public pot fi

date, după caz, în administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a

autorităților administrației publice centrale și locale, a altor instituții

publice de interes național, județean sau local iar potrivit alin. (2) al

aceluiași articol darea în administrare se realizează, după caz, prin hotărâre

a Guvernului sau a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al

Municipiului București sau a consiliului local.

În cauză în mod

corect instanța de fond a apreciat că au fost respectate dispozițiile art. 9

alin. (1) și art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 213/1998, câtă vreme prin

H.G. nr. 1.184/2006 s-a aprobat, la cererea Consiliului Județean Mureș,

transmiterea unui imobil din domeniul public al statului și din administrarea

Ministerului Apărării Naționale, cu avizul acestui minister, respectiv al

Statului Major General și CSAT, în domeniul public al Județului Mureș și în

administrarea Consiliului Județean Mureș.

Astfel, văzând actele

care au stat la baza emiterii hotărârii de guvern contestate, Înalta Curte

constată, în acord cu instanța de fond că proprietar al imobilului în cauză

este Statul Român, titular al dreptului de administrare fiind la data

transmiterii, Ministerul Apărării Naționale, și nu RNP-R., cum în mod greșit se

susține prin cererea de recurs.

Subliniind faptul că

existența dreptului de administrare, drept real opozabil erga omnes, trebuie

dovedită și reținând că împrejurarea că apartenența unui teren pe care se află

construit un imobil la fondul forestier național nu implică un drept de

administrare asupra acestuia în favoarea RNP-R., aceasta având un drept de

administrare ex lege doar în ceea ce privește fondul forestier proprietate

publică a statului, nu vor fi primite susținerile referitoare la existența unui

drept de administrare în favoarea recurentei la data emiterii actului

administrativ contestat, așa încât urmează a fi respinse toate criticile

referitoare la nerespectarea procedurii prevăzute de lege privind emiterea

actului administrativ contestat fără consultarea, acordul și contrasemnarea

Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Dat fiind faptul că

titularul dreptului de administrare al imobilului la data emiterii H.G. nr.

1.184/2006 era Ministerul Apărării Naționale, în mod corect instanța de fond,

față de soluția pronunțată, a admis cererea de intervenție accesorie formulată

în cauză.

Toate considerentele

expuse, converg către concluzia că soluția de respingere a excepțiilor de

nelegalitate pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, motiv

pentru care recursul va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. și art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de RNP-R. - Direcția Silvică Mureș împotriva Sentinței civile nr. 164

din 9 august 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 februarie 2012.

Procesat de GGC - AM