ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4975/2010

p

rin cererea

reconvențională formulată la data de 3 noiembrie 2008, în cadrul acțiunii având

ca obiect revendicare introdusă de reclamanta SC F. SA împotriva pârâtei SC C.D.

SA, aceasta din urmă a solicitat instanței constatarea nulității absolute

parțiale a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 17 decembrie

1993 eliberat de către Consiliul Județean Vâlcea pe numele reclamantei.

Prin încheierea din

13 aprilie 2009, Judecătoria Rm. - Vâlcea a unit cu fondul excepția nulității

actului administrativ în litigiu, apreciind cererea reconvențională ca o cerere

incidentală acțiunii principale, căreia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 17

C. proc. civ., punând în discuție, din oficiu, excepția de nelegalitate a certificatului

menționat.

p

rin încheierea din 8

februarie 2010, Judecătoria Rm.Vâlcea, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, a dispus suspendarea judecării cauzei formulată de reclamanta SC F.

SA Rm.Vâlcea, în contradictoriu cu pârâții SC C.D. SA și Ministerul Economiei

având ca obiect acțiune în revendicare, până la soluționarea excepției de nelegalitate

vizând certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 17 decembrie 1993

eliberat reclamantei de către Consiliul Județean Vâlcea și a trimis cauza în

vederea soluționării excepției la Curtea de Apel Pitești.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul acestei din urmă instanțe, sub nr. 585/46/2010.

La termenul din data

de 11 iunie 2010, instanța a pus în discuție excepția inadmisibilității

prezentei cereri, în temeiul art. 4 și 11 din Legea nr. 554/2004.

b) Sentința primei

instanțe

Prin sentința nr. 129/F-CONT

din 11 iunie 2010, Curtea de

a

pel

Pitești a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta SC F. SA

Rm.Valcea și de pârâta SC C.D. SA Rm. Valcea, referitor la nelegalitatea

Certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 17 decembrie 1993.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că dispozițiile Legii nr. 554/2004,

care permit repunerea în discuție, în mod repetat și fără limită în timp, a

legalității oricărui act administrativ cu caracter individual, indiferent de

data emiterii acestuia, contravine jurisprudenței C.E.D.O. și a Curții de

Justiție de la Luxemburg, pronunțate în situații juridice similare, cu atât mai

mult cu cât în privința actelor administrative cu caracter individual,

admiterea excepției de nelegalitate produce efecte similare, ca întindere, si

conținut, cu anularea actului respectiv.

În consecință, în

aplicarea prevederilor art. 20 alin. (2) și art. 148 alin. (2) din Constituție,

prin raportare la principiile mai sus amintite, Curtea a înlăturat în speță

aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a

fost modificată și completată prin Legea nr. 262/2007 și ale arț. 11 alin. (2)

teza finală din Legea nr. 262/2007 cu privire la emiterea certificatului de atestare

a dreptului de proprietate pe numele pârâtei, act administrativ unilateral cu

caracter individual, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 și

a cărui nelegalitate a fost invocată pe cale de excepție.

a) Motivele de recurs

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs SC C.D. SA Craiova.

În motivele de recurs

s-a susținut că excepția invocată din oficiu de judecător nu trebuia soluționată

de Curtea de apel, ci de instanța sesizată cu judecarea fondului, arătând că terenul

inclus în certificatul de atestare a dreptului de proprietate este situat sub

posturile electrice de transformare proprietatea sa.

b) Analiza motivelor

de recurs

Înalta Curte

examinând motivele de recurs, legislația aplicabilă și situația de fapt existentă

în cauză reține:

Situația de fapt

Obiectul analizei

judiciare în prezenta cauză îl constituie excepția de nelegalitate a

certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 17 decembrie 1993

eliberat de Ministerul Industriilor.

Cererea a fost soluționată

de prima instanță prin admiterea excepției inadmisibilității excepției de

nelegalitate a unui act administrativ emis anterior intrării în vigoare a Legii

nr. 554/2004.

Legislația aplicabilă

C. proc. civ. art. 137:

(1)

Instanța se va pronunța mai întâi asupra

excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în

totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

(2)

Excepțiile nu vor putea fi unite cu fondul

decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în

legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.

Legea nr.

554/2004, art. 4

(1)

Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual,

indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui

proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În

acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea

litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios

administrativ competentă și suspendă cauza. Încheierea de sesizare a instanței

de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea

prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul.

Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a

ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ

competentă să o soluționeze.

Constituția

României art. 11

1) Statul român se obligă să

îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele

la care este parte.

(2)

Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.

Constituția

României art. 148

(2) Ca urmare a aderării,

prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte

reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de

dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului

de aderare.

(4)

Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează

aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din

prevederile alineatului (2).

Din

analiza reglementării cuprinse în art. 4 din Legea nr. 554/2004 rezultă că

excepția de nelegalitate poate viza și acte administrative unilaterale

individuale emise înainte de intrarea în vigoare a acestei legi.

Potrivit art.

15 din Constituția României și art. 1 C. civ., legile produc efecte pentru

viitor.

În

același timp potrivit prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului și jurisprudenței constante a C.E.D.O., dispozițiile legale care permit

verificarea legalității actelor administrative cu caracter individual emise

anterior intrării în vigoare a legii, pe calea procedurii speciale a excepției

de nelegalitate, încalcă dreptul la un proces echitabil.

De

asemenea, textul art. 4 din Legea nr. 554/2004 nesocotește și prevederile art. 47

din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, aducând atingere

principiului securității raporturilor juridice.

În

exercitarea rolului constituțional, judecătorul național trebuie să aplice cu

prioritate prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și

d

reptul comunitar.

Înalta

Curte precizează că prin Legea nr. 30/1994 România a ratificat Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, astfel încât aceasta face parte din dreptul

intern, context în care judecătorul național va aplica prioritar prevederile

Convenției Europene a Drepturilor Omului și ale jurisprudenței Curții, care

împreună formează blocul de convenționalitate.

În baza art.

148 alin. (2) și (4) din Constituția României reglementările comunitare au

prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.

Prevederile

Cartei Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene sunt aplicabile direct,

astfel că un act normativ intern nu poate produce efecte retroactiv, soluția

contrară fiind de natură a afecta principiul stabilității și securității

raporturilor juridice.

În

realizarea acestui rol, jurisdicția supremă a stabilit în mod constant că

dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificat prin

Legea nr. 262/2007 nu sunt aplicabile actelor administrative unilaterale cu

caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

În

practica și doctrina administrativă, a fost analizată excepția de ilegalitate a

actelor administrativ, fiind unanim admis că aceasta reprezintă un mijloc de

apărare a celor vătămați în drepturile lor prin acte administrative de

autoritate ilegale, putând fi invocată de orice parte interesată, atât de

reclamant prin acțiune cât și de pârât prin întâmpinare.

Anterior

adoptării Legii nr. 554/2004, excepția de nelegalitate se invoca în fața

oricărei instanțe învestită cu soluționarea pe fond a litigiului, iar efectul

admiterii acesteia consta în înlăturarea, la soluționarea cauzei, a efectelor

unui act administrativ emis cu nesocotirea legii.

În

consecință, o astfel de excepție poate fi cercetată de instanța de fond, ca

mijloc de apărare, dar nu pe calea specială a controlului de legalitate

exercitat de instanța de contencios administrativ, procedură care a fost

reglementată ulterior adoptării actului.

Înalta

Curte mai arată că în raport de considerentele acestei decizii, sentința primei

instanțe este legală și temeinică, motivul de recurs fiind nefondat.

Având în vedere

prezentele considerente, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va

respinge, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC C.D. SA Craiova, împotriva sentinței civile nr. 129/F-CONT din

11 iunie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la

plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată către intimata SC F. SA Râmnicu

Vâlcea.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi.12 noiembrie 2010