ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4975/2010

p rin cererea reconvențională formulată la data de 3 noiembrie 2008, în cadrul acțiunii având ca obiect revendicare introdusă de reclamanta SC F. SA împotriva pârâtei SC C.D. SA, aceasta din urmă a solicitat instanței constatarea nulității absolute parțiale a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 17 decembrie 1993 eliberat de către Consiliul Județean Vâlcea pe numele reclamantei. Prin încheierea din 13 aprilie 2009, Judecătoria Rm. - Vâlcea a unit cu fondul excepția nulității actului administrativ în litigiu, apreciind cererea reconvențională ca o cerere incidentală acțiunii principale, căreia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 17 C. proc. civ., punând în discuție, din oficiu, excepția de nelegalitate a certificatului menționat.

p rin încheierea din 8 februarie 2010, Judecătoria Rm.Vâlcea, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a dispus suspendarea judecării cauzei formulată de reclamanta SC F. SA Rm.Vâlcea, în contradictoriu cu pârâții SC C.D. SA și Ministerul Economiei având ca obiect acțiune în revendicare, până la soluționarea excepției de nelegalitate vizând certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 17 decembrie 1993 eliberat reclamantei de către Consiliul Județean Vâlcea și a trimis cauza în vederea soluționării excepției la Curtea de Apel Pitești. Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei din urmă instanțe, sub nr. 585/46/2010. La termenul din data de 11 iunie 2010, instanța a pus în discuție excepția inadmisibilității prezentei cereri, în temeiul art. 4 și 11 din Legea nr. 554/2004.

b) Sentința primei instanțe Prin sentința nr. 129/F-CONT din 11 iunie 2010, Curtea de a pel Pitești a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta SC F. SA Rm.Valcea și de pârâta SC C.D. SA Rm. Valcea, referitor la nelegalitatea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 17 decembrie 1993. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că dispozițiile Legii nr. 554/2004, care permit repunerea în discuție, în mod repetat și fără limită în timp, a legalității oricărui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, contravine jurisprudenței C.E.D.O. și a Curții de Justiție de la Luxemburg, pronunțate în situații juridice similare, cu atât mai mult cu cât în privința actelor administrative cu caracter individual, admiterea excepției de nelegalitate produce efecte similare, ca întindere, si conținut, cu anularea actului respectiv.

În consecință, în aplicarea prevederilor art. 20 alin. (2) și art. 148 alin. (2) din Constituție, prin raportare la principiile mai sus amintite, Curtea a înlăturat în speță aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 262/2007 și ale arț. 11 alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007 cu privire la emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate pe numele pârâtei, act administrativ unilateral cu caracter individual, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 și a cărui nelegalitate a fost invocată pe cale de excepție. 2. Instanța de recurs a) Motivele de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC C.D.

SA Craiova. În motivele de recurs s-a susținut că excepția invocată din oficiu de judecător nu trebuia soluționată de Curtea de apel, ci de instanța sesizată cu judecarea fondului, arătând că terenul inclus în certificatul de atestare a dreptului de proprietate este situat sub posturile electrice de transformare proprietatea sa. b) Analiza motivelor de recurs Înalta Curte examinând motivele de recurs, legislația aplicabilă și situația de fapt existentă în cauză reține: Situația de fapt Obiectul analizei judiciare în prezenta cauză îl constituie excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 17 decembrie 1993 eliberat de Ministerul Industriilor. Cererea a fost soluționată de prima instanță prin admiterea excepției inadmisibilității excepției de nelegalitate a unui act administrativ emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

Legislația aplicabilă C. proc. civ. art. 137: (1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. (2) Excepțiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii. Legea nr. 554/2004, art. 4 (1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza.

Încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze. Constituția României art. 11 1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern. Constituția României art. 148 (2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

(4) Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2). Din analiza reglementării cuprinse în art. 4 din Legea nr. 554/2004 rezultă că excepția de nelegalitate poate viza și acte administrative unilaterale individuale emise înainte de intrarea în vigoare a acestei legi. Potrivit art. 15 din Constituția României și art. 1 C. civ., legile produc efecte pentru viitor. În același timp potrivit prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudenței constante a C.E.D.O., dispozițiile legale care permit verificarea legalității actelor administrative cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a legii, pe calea procedurii speciale a excepției de nelegalitate, încalcă dreptul la un proces echitabil.

De asemenea, textul art. 4 din Legea nr. 554/2004 nesocotește și prevederile art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, aducând atingere principiului securității raporturilor juridice. În exercitarea rolului constituțional, judecătorul național trebuie să aplice cu prioritate prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și d reptul comunitar. Înalta Curte precizează că prin Legea nr. 30/1994 România a ratificat Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel încât aceasta face parte din dreptul intern, context în care judecătorul național va aplica prioritar prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și ale jurisprudenței Curții, care împreună formează blocul de convenționalitate.

În baza art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României reglementările comunitare au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Prevederile Cartei Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene sunt aplicabile direct, astfel că un act normativ intern nu poate produce efecte retroactiv, soluția contrară fiind de natură a afecta principiul stabilității și securității raporturilor juridice. În realizarea acestui rol, jurisdicția supremă a stabilit în mod constant că dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007 nu sunt aplicabile actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

În practica și doctrina administrativă, a fost analizată excepția de ilegalitate a actelor administrativ, fiind unanim admis că aceasta reprezintă un mijloc de apărare a celor vătămați în drepturile lor prin acte administrative de autoritate ilegale, putând fi invocată de orice parte interesată, atât de reclamant prin acțiune cât și de pârât prin întâmpinare. Anterior adoptării Legii nr. 554/2004, excepția de nelegalitate se invoca în fața oricărei instanțe învestită cu soluționarea pe fond a litigiului, iar efectul admiterii acesteia consta în înlăturarea, la soluționarea cauzei, a efectelor unui act administrativ emis cu nesocotirea legii. În consecință, o astfel de excepție poate fi cercetată de instanța de fond, ca mijloc de apărare, dar nu pe calea specială a controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, procedură care a fost reglementată ulterior adoptării actului.

Înalta Curte mai arată că în raport de considerentele acestei decizii, sentința primei instanțe este legală și temeinică, motivul de recurs fiind nefondat. Având în vedere prezentele considerente, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC C.D. SA Craiova, împotriva sentinței civile nr. 129/F-CONT din 11 iunie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată către intimata SC F. SA Râmnicu Vâlcea. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi.12 noiembrie 2010