ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4334/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 6440 din 4 noiembrie

2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal a admis acțiunea formulată de către reclamantul S.A.A. în contradictoriu

cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, și, în consecință,

a obligat pârâta să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire în termen

de 30 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei sentințe.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea a reținut că prin Dispoziția nr. 6228/2006, emisă de Primăria

Municipiului București, a fost respinsă solicitarea reclamantului privind

restituirea în natură a imobilului-apartament nr. 14 din București, fiind

propusă acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.

Dosarul aferent

dispoziției amintite a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale la data

de 31 iunie 2006, fiind astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de

Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Instanța de fond a

arătat că Dosarul nr. 25987/CC a fost înregistrat la 31 august 2006 și că până

în prezent pârâta nu a întreprins alte măsuri, cu excepția verificării

legalității Dispoziției nr. 6228/2006, emisă de Primăria Municipiului

București, deși de la data înregistrării dosarului a trecut mai mult de 5 ani.

Curtea a apreciat că

pasivitatea pârâtei este de natură a încălca dreptul reclamantului la

soluționarea cererii sale într-un termen rezonabil, în condițiile în care

soluționarea propunerii de acordare a despăgubirilor nu prezintă în niciun mod

aspecte de o complexitate semnificativă și a mai apreciat că termenul prevăzut

de art. 24 din Legea nr. 554/2004, respectiv 30 zile de la rămânerea

irevocabilă a prezentei hotărâri este suficient pentru parcurgerea etapei

evaluării și emiterea deciziei cuprinzând titlul de despăgubire, dar și necesar

pentru a da eficiență efectivă principiului fundamental al soluționării cererii

reclamantului în termen rezonabil.

exercitată

Împotriva Sentinței

civile nr. 6440 din 4 noiembrie 2011 a Curții de Apel București a formulat

recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând

modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamantului ca

neîntemeiată, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ.

Recurenta a susținut,

în esență, că:

- Instanța de fond în

mod netemeinic și nelegal a obligat pârâta să emită decizia reprezentând titlu

de despăgubire în termen de 30 de zile de la data întocmirii raportului de

evaluare, în condițiile în care procedura de evaluare și valorificarea

raportului subsecvent pot depăși această perioadă;

- Instanța de fond a

reținut în mod greșit încălcarea principiului termenului rezonabil, solicitarea

reclamantului fiind neîntemeiată.

Autoritatea publică

pârâtă a depus și Note de ședință prin care, în esență, a reluat și argumentat

criticile formulate în recurs și, în plus, a invocat prevederile O.U.G. nr.

4/2012 și ale legii de aprobare a acestui act normativ.

de control judiciar.

Examinând actele și

înscrisurile cauzei, raportat la dispozițiile legale incidente și susținerile

recurentei, Înalta Curte constată recursul fondat și îl va admite, pentru

motivele și în limitele ce vor fi arătate în continuare.

În cauză, este

necontestat că intimatul-reclamant este beneficiarul Dispoziției nr. 6228/2006,

emisă de Primăria Municipiului București transmisă, împreună cu dosarul,

autorității publice recurente în condițiile prevederilor Titlului VII din Legea

nr. 247/2005.

Este, de asemenea,

necontestat că P.O., autoarea intimatului-reclamant, a notificat autoritatea

competentă încă din anul 2001 pentru restituirea imobilului în litigiu.

Totodată, din actele

și lucrările cauzei, judecătorul fondului a reținut în mod corect că dosarul

privind Dispoziția nr. nr. 6228/2006, emisă de Primăria Municipiului București

a rămas în nelucrare la autoritatea recurentă timp de 6 ani.

În jurisprudența sa

constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de

Casație și Justiție a reținut că nesoluționarea într-o asemenea durată de timp

a cererii de emitere a deciziei - titlu de despăgubire reprezintă o încălcare a

principiului respectării unui termen rezonabil în acțiunile administrației.

Recursul formulat

este, însă, întemeiat în raport cu prevederile O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr. 117/2012, potrivit cărora: „(1) La data

intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă până la data

de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie,

precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă

despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii și plății

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr.

247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și

unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 653 din

22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare. (2) În perioada

prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de

despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de

despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării

legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul

inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele

îndreptățite”.

Ulterior, în M. Of.

nr. 456 din 6 iulie 2012 a fost publicată Legea nr. 117/2012 privind aprobarea

O.U.G. nr. 4/2012 și modificarea O.U.G. nr. 62/2010, potrivit căreia termenele

prevăzute în aceste acte normative au fost prelungite până la data de 15 mai

2013.

Instanța de recurs

reține că aceste dispoziții au caracterul unor norme procedurale în raport cu

procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., ele devin pe

deplin aplicabile și proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor

în vigoare.

În ceea ce privește

conformitatea acestor dispoziții legale cu normele constituționale și

convenționale, Curtea Constituțională a reținut, prin mai multe decizii (nr.

723/2012, nr. 760/2012 și nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe

care instanța de recurs și le însușește:

- Guvernul, prin

adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea

despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a

dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind,

deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în contextul economic

actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în

menținerea echilibrului bugetar;

- De altfel, faptul

că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de

despăgubire/conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor

pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P.

întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi

dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în

vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare

în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către

persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă

executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența O.U.G.

nr. 4/2012;

- Soluția legislativă

adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de

15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la

valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa

după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind

nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, astfel cum susține

autorul excepției;

- Măsurile stabilite

prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale

referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim -

echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - și sunt

proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul

politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat

prin măsurile respective;

- Faptul că, potrivit

ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013,

emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și

procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu

reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în

vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu

executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din

aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, cât și valoarea

titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare;

- De altfel, Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, soluționând Cererea nr. 60858/00 și pronunțând

decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în cauza Vasyl Petrovych

Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de

executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete

ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unității militare debitoare;

- O.U.G. nr. 4/2012 a

fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Maria Atanasiu și alții

împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă

măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va

continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu

adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.

Într-adevăr, instanța

europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în cauza Maria

Atanasiu și alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă

largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea

drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din

țară și pentru punerea lor în aplicare.

În concluzie,

acțiunea formulată este întemeiată, așa cum a reținut și instanța de fond, însă

finalizarea procedurii administrative reglementate la Titlul VII din Legea nr.

247/2005 și emiterea titlului de despăgubire este condiționată de termenul

stabilit de legiuitor prin norme legale cu privire la care Curtea

Constituțională s-a pronunțat că sunt constituționale, așa cum s-a arătat mai

sus.

Astfel fiind, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., coroborat cu art.

304

1

C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și

completată, va admite recursul, va modifica sentința recurată, în sensul că

autoritatea publică recurentă rămâne obligată să emită titlul de despăgubire în

termen de 30 de zile de la expirarea termenului stabilit prin O.U.G. nr.

4/2012, cu modificările și completările ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

formulat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

Sentinței civile nr. 6440 din 4 noiembrie 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

recurată în sensul că emiterea titlului de despăgubire se va face în termen de

30 de zile de la 15 mai 2013.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM