ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4334/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 6440 din 4 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de către reclamantul S.A.A. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, și, în consecință, a obligat pârâta să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei sentințe. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că prin Dispoziția nr. 6228/2006, emisă de Primăria Municipiului București, a fost respinsă solicitarea reclamantului privind restituirea în natură a imobilului-apartament nr. 14 din București, fiind propusă acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.

Dosarul aferent dispoziției amintite a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale la data de 31 iunie 2006, fiind astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Instanța de fond a arătat că Dosarul nr. 25987/CC a fost înregistrat la 31 august 2006 și că până în prezent pârâta nu a întreprins alte măsuri, cu excepția verificării legalității Dispoziției nr. 6228/2006, emisă de Primăria Municipiului București, deși de la data înregistrării dosarului a trecut mai mult de 5 ani.

Curtea a apreciat că pasivitatea pârâtei este de natură a încălca dreptul reclamantului la soluționarea cererii sale într-un termen rezonabil, în condițiile în care soluționarea propunerii de acordare a despăgubirilor nu prezintă în niciun mod aspecte de o complexitate semnificativă și a mai apreciat că termenul prevăzut de art. 24 din Legea nr. 554/2004, respectiv 30 zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri este suficient pentru parcurgerea etapei evaluării și emiterea deciziei cuprinzând titlul de despăgubire, dar și necesar pentru a da eficiență efectivă principiului fundamental al soluționării cererii reclamantului în termen rezonabil.

2. Calea de atac exercitată Împotriva Sentinței civile nr. 6440 din 4 noiembrie 2011 a Curții de Apel București a formulat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamantului ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc. civ. Recurenta a susținut, în esență, că: - Instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a obligat pârâta să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire în termen de 30 de zile de la data întocmirii raportului de evaluare, în condițiile în care procedura de evaluare și valorificarea raportului subsecvent pot depăși această perioadă; - Instanța de fond a reținut în mod greșit încălcarea principiului termenului rezonabil, solicitarea reclamantului fiind neîntemeiată.

Autoritatea publică pârâtă a depus și Note de ședință prin care, în esență, a reluat și argumentat criticile formulate în recurs și, în plus, a invocat prevederile O.U.G. nr. 4/2012 și ale legii de aprobare a acestui act normativ. 3. Soluția instanței de control judiciar. Examinând actele și înscrisurile cauzei, raportat la dispozițiile legale incidente și susținerile recurentei, Înalta Curte constată recursul fondat și îl va admite, pentru motivele și în limitele ce vor fi arătate în continuare. În cauză, este necontestat că intimatul-reclamant este beneficiarul Dispoziției nr. 6228/2006, emisă de Primăria Municipiului București transmisă, împreună cu dosarul, autorității publice recurente în condițiile prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Este, de asemenea, necontestat că P.O., autoarea intimatului-reclamant, a notificat autoritatea competentă încă din anul 2001 pentru restituirea imobilului în litigiu. Totodată, din actele și lucrările cauzei, judecătorul fondului a reținut în mod corect că dosarul privind Dispoziția nr. nr. 6228/2006, emisă de Primăria Municipiului București a rămas în nelucrare la autoritatea recurentă timp de 6 ani. În jurisprudența sa constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că nesoluționarea într-o asemenea durată de timp a cererii de emitere a deciziei - titlu de despăgubire reprezintă o încălcare a principiului respectării unui termen rezonabil în acțiunile administrației.

Recursul formulat este, însă, întemeiat în raport cu prevederile O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 117/2012, potrivit cărora: „(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.

(2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite”. Ulterior, în M. Of. nr. 456 din 6 iulie 2012 a fost publicată Legea nr. 117/2012 privind aprobarea O.U.G. nr. 4/2012 și modificarea O.U.G. nr. 62/2010, potrivit căreia termenele prevăzute în aceste acte normative au fost prelungite până la data de 15 mai 2013. Instanța de recurs reține că aceste dispoziții au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc.

civ., ele devin pe deplin aplicabile și proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.

În ceea ce privește conformitatea acestor dispoziții legale cu normele constituționale și convenționale, Curtea Constituțională a reținut, prin mai multe decizii (nr. 723/2012, nr. 760/2012 și nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanța de recurs și le însușește: - Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar; - De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P.

întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența O.U.G.

nr. 4/2012; - Soluția legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, astfel cum susține autorul excepției; - Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim - echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - și sunt proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective; - Faptul că, potrivit ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților,

cât și valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare; - De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, soluționând Cererea nr. 60858/00 și pronunțând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unității militare debitoare; - O.U.G. nr. 4/2012 a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.

Într-adevăr, instanța europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare. În concluzie, acțiunea formulată este întemeiată, așa cum a reținut și instanța de fond, însă finalizarea procedurii administrative reglementate la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și emiterea titlului de despăgubire este condiționată de termenul stabilit de legiuitor prin norme legale cu privire la care Curtea Constituțională s-a pronunțat că sunt constituționale, așa cum s-a arătat mai sus.

Astfel fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., coroborat cu art. 304 1 C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, va admite recursul, va modifica sentința recurată, în sensul că autoritatea publică recurentă rămâne obligată să emită titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la expirarea termenului stabilit prin O.U.G. nr. 4/2012, cu modificările și completările ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței civile nr. 6440 din 4 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată în sensul că emiterea titlului de despăgubire se va face în termen de 30 de zile de la 15 mai 2013. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2012. Procesat de GGC - LM