ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3298/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 4499 din 6 iulie 2012, Curtea de Apel București a respins atât excepția inadmisibilității cererii, cât și cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. 5 din 30 martie 2012, formulată de reclamanta C.N.U. SA, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Marilor Contribuabili. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că excepția inadmisibilității cererii de suspendare este neîntemeiată, având în vedere că reclamanta a achitat cauțiunea stabilită în sarcina sa, în temeiul art. 215 din O.G. nr. 92/2003, de 150.000 RON, iar pe de altă parte, reclamanta a dovedit îndeplinirea condiției de admisibilitate a cererii prev. de art. 14 alin. (1) rap.

la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv adresarea contestației administrative prealabile împotriva Deciziei de impunere nr. 5 din 30 martie 2012. Pe fondul cauzei, prima instanță a apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii celor două condiții legale, care numai cumulate pot conduce la suspendarea efectelor actului administrativ-fiscal, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă. Astfel, cu privire la cazul bine justificat, judecătorul fondului a constatat că susținerile reclamantei privire la constatările organului fiscal din Raportul de inspecție fiscală nr. 53149 din 30 martie 2012, care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr. 5 din 30 martie 2012, reprezintă apărări de fond, neputând induce o îndoială puternică asupra legalității deciziei de impunere și necesitând o analiză pe fond, bazată pe un probatoriu complex.

Referitor la condiția privind iminența producerii unei pagube, prima instanță a constatat că nici aceasta nu este dovedită a fi îndeplinită în cauză, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, reclamanta nedovedind începerea unei executări silite în baza deciziei de impunere și care ar fi de natură să creeze dificultăți majore în desfășurarea activității sale. Împotriva Sentinței civile nr. 4499 din data de 6 iulie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamanta SC C.N.U. SA, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii atacate și admiterea cererii de suspendare a executării, astfel cum a fost formulată.

Reclamanta a învederat, prin motivele cererii de recurs, că este greșită concluzia instanței de fond privind neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, dat fiind că a fost dovedită în litigiu atât existența unui caz bine justificat prin îndoiala asupra legalității deciziei de impunere care rezultă din motivele contestației formulate, cât și iminența producerii unui prejudiciu. S-a apreciat că, raportat la definiția dată de lege pagubei iminente și la calitatea societății recurente de unic producător de materie primă necesară funcționării centralelor nucleare de la Cernavodă, instanța de fond a evaluat greșit consecințele executării silite anterior pronunțării pe fond, neavându-se în vedere că aceste consecințe afectează nu numai activitatea societății reclamante, dar poate perturba activitatea altor agenți economici și a populației.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate, arătându-se că nu sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare. Recursul declarat de reclamanta SC C.N.U. SA împotriva Sentinței civile nr. 4499 din data de 6 iulie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, este nefondat și va fi prin urmare respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. În considerarea celor două principii incidente în materia actului administrativ - al legalității și al executării din oficiu - suspendarea executării constituie o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Prin "cazuri bine justificate" se înțelege, în sensul legii: "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ" (art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004), iar prin "pagubă iminentă" se desemnează "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public" (art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare).

În ceea ce privește existența unui caz bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, instanța realizează doar o examinare sumară a situațiilor de fapt și de drept invocate de reclamant și care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ în privința căruia se solicită suspendarea executării. Această condiție, cum corect a reținut instanța de fond, nu este întrunită în cauză, întrucât toate motivele de nelegalitate a actului administrativ-fiscal contestat, invocate de reclamantă, presupun într-adevăr o cercetare aprofundată asupra legalității actului, o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecății, incompatibilă cu procedura suspendării executării reglementată prin art. 14 din Legea contenciosului administrativ.

Judecătorul fondul a statuat în mod întemeiat că nu este îndeplinită în cazul cererii reclamantei SC C.N.U.

SA nici cerința prevenirii unei pagube iminente, Înalta Curte reținând, sub acest aspect, pe de o parte, că eventuala executare a unei obligații bugetare, stabilită printr-un act administrativ-fiscal care se bucură de prezumția de legalitate, nu poate constitui prin ea însăși o pagubă (întrucât dacă din punct de vedere economic orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului), și, pe de altă parte, că nu au fost relevate în litigiu, de către recurentă, fapte și împrejurări concrete care ar putea justifica concluzia că executarea creanței bugetare stabilite prin Decizia de impunere nr. 5 din data de 30 martie 2012, emisă de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală ar avea ca rezultat imposibilitatea continuării activității specifice.

Chiar dacă plata unor sume cu titlu de obligație fiscală reprezintă incontestabil o diminuare a resurselor financiare ale reclamantei-recurente, această situație nu conduce la o identitate cu paguba iminentă, art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ definind ca pagubă iminentă exclusiv "prejudiciul material viitor și previzibil", adică acel prejudiciu material greu sau imposibil de înlăturat, în ipoteza anulării actului. În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că sentința atacată este legală și temeinică se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului formulat de către C.N.U.

SA împotriva Sentinței civile nr. 4499 din data de 6 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N.U. SA împotriva Sentinței civile nr. 4499 din 6 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2013 Procesat de GGC - AZ