ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2032/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2032/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii
Prin acțiunea
formulată, reclamantul C.O.L. a solicitat instanței să oblige pârâta D.G.I.P.I.ă
la a reveni asupra deciziei de retragere a avizului pozitiv privind accesul său
la informații clasificate, conform art. 150 și art. 175 lit. c) din H.G. nr.
585/ 2002 și, implicit, să solicite O.R.N.I.S.S. eliberarea autorizației de
acces la informații clasificate nivel „secret de stat”.
În drept a invocat
art. 8 și urm. din Legea nr. 554/2004.
Pârâta D.G.I.P.I. a
formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale
pasive și excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fond a solicitat
respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Hotărârea
instanței de fond
Prin sentința civilă
nr. 3073 din 19 aprilie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității
procesuale pasive ca neîntemeiată, a admis excepția inadmisibilității acțiunii
și, în consecință, a respins acțiunea formulată reclamantul C.O.L., în
contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - D.G.I.P.I.,
ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității
procesuale pasive a D.G.I.P.I. nu este întemeiată, deoarece reclamantul a
justificat chemarea în judecată a pârâtei datorită calității acesteia de
autoritate de Securitate desemnată în cadrul Ministerului Administrației și
Internelor, iar contestația formulată privește avizul formulat de această
autoritate.
În ceea ce privește
cererea de anulare a deciziei D.G.I.P.I. de retragere a avizului (de
securitate), instanța a reținut ca fiind corecte apărările pârâtei cu privire
la natura juridică a actului contestat: aceea de operațiune administrativă.
Astfel, instanța a
reținut că avizul D.G.I.P.I. nu are natura unui act juridic, ci a unei
operațiuni ce pregătește emiterea unui astfel de act, nefiind susceptibil prin
el însuși de a naște, modifica sau stinge raporturi juridice.
S-a mai reținut
faptul că, în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr.
554/2004, legalitatea operațiunilor administrative ce stau la baza emiterii
unui act administrativ nu poate fi analizată decât odată cu acțiunea în
anularea actului juridic.
Recursul formulat
de C.O.L. împotriva sentinței civile nr. 3037 din 19 aprilie 2011 a Curții de
Apel București
Motivele de recurs
sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C.
proc. civ.
3.1. Instanța de fond
nu s-a pronunțat cu privire la motivul care a stat la baza retragerii
autorizației de acces la informații clasificate.
3.2. Excepțiile urmau
să fie unite cu fondul, astfel încât să se administreze probe pentru dezlegarea
pricinii.
3.3. Instanța de fond
avea obligația să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a afla adevărul,
în baza rolului activ.
Trebuia introdus în
cauză și O.R.N.I.S.S., pentru a putea fi analizată legalitatea operațiunilor
administrative care au stat la baza emiterii actului administrativ.
3.4. Hotărârea s-a
dat cu aplicarea greșită a legii, deoarece nu i s-a comunicat motivul
retragerii avizului pozitiv, iar din cuprinsul dispozițiilor art. 142, 146 și
149 din H.G. nr. 585/2002, rezultă că O.R.N.I.S.S. eliberează tot un aviz ca și
autoritatea desemnată de securitate.
Recurentul precizează
că nu i s-a comunicat nicio decizie de retragere a autorizației de acces.
Apărările
formulate de pârâta D.G.I.P.I.ă – Ministerul Administrației și Internelor
Prin întâmpinare,
pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
4.1. Potrivit art.
137 alin. (1) C. proc. civ., instanța se pronunță înainte de a intra în fondul
dezbaterilor asupra excepțiilor de procedură și de fond care fac de prisos în
totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
4.2. Reclamantul
putea chema în judecată O.R.N.I.S.S., oricând, până la închiderea dezbaterilor
în primă instanță.
4.3. Instanța de fond
a reținut în mod corect că în procesul avizării accesului la informații
clasificate secrete de stat prin emiterea/ retragerea deciziei de acordare a autorizației
de către O.R.N.I.S.S., avizul de securitate emis de D.G.I.P.I. reprezintă
opinia de specialitate a acesteia și constituie doar o operațiune
tehnico-administrativă din faza premergătoare emiterii actului administrativ.
II. Considerentele
Înaltei Curți – instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată
Recursul este
nefondat.
1.1. Din cuprinsul
adresei din
6
septembrie
2011, invocată și de
recurent, reiese faptul că acesta a deținut autorizație de acces de nivel
„strict secret” eliberată de Ministerul Administrației și Internelor –
D.G.I.P.I.
Această autorizație a
avut la bază avizul de securitate pozitiv eliberat de Ministerul Administrației
și Internelor în calitate de autoritate desemnată de Securitate competentă și decizia
O.R.N.I.S.S. de avizare pozitivă.
În urma verificărilor
efectuate de D.G.I.P.I., s-a constatat că recurentul nu mai îndeplinește toate criteriile
de compatibilitate pentru acces la informații clasificate.
În acest scop, D.G.I.P.I.
– Agenția Domeniilor Statului a solicitat O.R.N.I.S.S. retragerea autorizației de
acces și revocarea deciziei de avizare pozitivă.
Indiferent cărei autorități
i-ar reveni competența de emitere/ retragere a autorizației de acces la informații
clasificate „secret de stat”, actul administrativ care produce efecte juridice,
în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 modificată
și completată, nu este reprezentat de avizul pozitiv a cărui anulare a solicitat-o
recurentul-reclamant.
Actul administrativ, autorizația
de acces sau retragerea acesteia, este singurul act care îndeplinește condițiile
impuse de lege și care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Legea nr. 554/2004 permite
a se solicita numai anularea unui act administrativ și nu a unui act pregătitor
sau a unei operațiuni tehnico-materiale.
În temeiul art. 8
alin. (1) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată se poate plânge numai împotriva
refuzului de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru
exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim, de unde rezultă că
instanța de fond a respins în mod corect acțiunea reclamantului.
1.2. În ceea ce privește
celelalte motive de recurs invocate, se constată că, în conformitate cu prevederile
art. 137 alin. (1) și (2) C. proc. civ., nu a fost posibilă unirea excepției de
inadmisibilitate cu fondul cauzei, nefiind necesare și solicitate administrarea
de probe pe acest aspect.
Motivul pentru care s-a
retras autorizația de acces privește fondul cauzei, astfel încât prima instanță,
în raport de soluția pronunțată, nu era datoare să îl analizeze.
Înscrisul a cărui anulare
s-a cerut nu a fost emis de O.R.N.I.S.S. și nu îi conferă calitate procesuală pasivă
în cauză.
Față de acestea, nefiind
întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C.
proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și
completată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de C.O.L. împotriva sentinței civile nr. 3073 din 19 aprilie 2011 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie
2012.