ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1783/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul T.G.

a chemat în judecată pe pârâții A.N.P.H., D.S.G., în nume propriu și în calitate de președinte al A.N.P.H., B.E.R., în nume propriu și în calitate de vicepreședinte al A.N.P.H., T.D., în nume propriu și în calitate de secretar al A.N.P.H., Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună: - obligarea pârâților de rang 1 și 2 să-i elibereze angajamentul de plată a dobânzii, începând cu data de 17 septembrie 2008, data contractului de credit bancar încheiat de reclamant cu B.C.R., sub sancțiunea aplicării pârâtului de rang 2 a unei penalități de 50 lei/zi de întârziere, de la data rămânerii definitive a hotărârii; - obligarea pârâților de rang 1 și 2 să încheie contractul privind angajamentul de plată, începând cu data de 17 septembrie 2008, sub sancțiunea aplicării pârâtului de rang 2 a unei penalități de 50 lei/zi de întârziere; - obligarea pârâtului de rang 1 de a suporta dobânda aferentă creditului, conform coeficientului anexă la contractul de credit, începând cu data de 22 octombrie 2008, data primei rate, și până la 22 septembrie 2013, data ultimei rate, sub sancțiunea aplicării pârâtului de rang 2 a unei penalități de 50 lei/zi de întârziere; - obligarea pârâților de rang 1 - 4 la plata sumei de 30.000 lei, reprezentând daune morale și cheltuieli de judecată.

În cauză au formulat întâmpinări pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, A.N.P.H. și Ministerul Finanțelor Publice. Pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a invocat excepția neîndeplinirii procedurii administrative prealabile, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive. Pârâta A.N.P.H. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților persoane fizice, în raport de prevederile art. 5 din O.G. nr. 14/2003. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, întrucât acesta nu a respectat ordinea derulării procedurii de obținere a subvenționării dobânzii bancare. Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, față de dispozițiile art. 3 pct. 81 din H.G.

nr. 34/2009. Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 78 din 11 mai 2009, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Ministerul Finanțelor Publice și a respins acțiunea formulată de reclamant față de aceștia; instanța a respins ca nefondată acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu ceilalți pârâți. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență, faptul că reclamantul este beneficiarul unui certificat de încadrare în gradul 1 de handicap. Reclamantul a încheiat un contract de vânzare - cumpărare pentru un autoturism, la prețul de 10.000 euro și s-a obligat să plătească prețul la data obținerii acordului de consimțământ din partea instituției de credit, respectiv a obținerii angajamentului de plată din partea A.N.P.H.

pentru suportarea plății dobânzii creditului de care beneficiază. La data de 17 septembrie 2008, reclamantul a încheiat cu B.C.R. contract de credit bancar pentru suma de 36.494 lei și a adresat mai multe cereri A.N.P.H. pentru emiterea angajamentului de plată a dobânzii, cereri care i-au fost respinse pe considerentul că nu a respectat procedura legală. Prima instanță a apreciat că soluția adoptată de A.N.P.H. este legală, întrucât reclamantul nu a urmat procedura de obținere a subvenționării dobânzii la creditul contractat, procedură reglementată de Legea nr. 448/2006. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, care a solicitat, în temeiul art. 304 pct. 5, 7, 8, 9 și art. 304 1 C. proc.

civ., modificarea sa, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. În motivarea căii de atac, recurentul susține că hotărârea judecătorească atacată este nelegală și netemeinică. În concret, recurentul a formulat următoarele critici de nelegalitate: 1) Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității de reprezentant a pârâtei A.N.P.H., respectiv a consilierului juridic al acestei autorități publice, în ceea ce privește reprezentarea pârâților persoane fizice; 2) Curtea nu a ținut seama de faptul că suma de 10.000 euro a fost virată direct în contul vânzătorului F.C.

la data de 26 septembrie 2008, motiv pentru care nu se putea reține că actul de vânzare-cumpărare a fost încheiat la o dată anterioară și că nu a fost respectată procedura pentru subvenționarea creditului; 3) Hotărârea primei instanțe cuprinde motive teoretice, străine de natura pricinii; 4) Instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin instituirea unei noi obligații legale ce incumbă persoanei cu handicap, respectiv aceea de invitare a A.N.P.H. la negociere contractuală cu banca, pe considerentul că aceasta ar fi prejudiciată în caz contrar; 5) A.N.P.H. avea obligația legală să-și dea consimțământul pentru plata dobânzii cuprinse în adeverința din 7 decembrie 2007. Intimații Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și A.N.P.H.

au formulat întâmpinări în cauză în care au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică adecvată. 1) În speță este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., care se referă la cazul în care, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Acest text normativ constituie dreptul comun în materia nulității actelor de procedură. De aceea, se poate susține că motivul prevăzut de art. 304. pct. 5 C. proc. civ., include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor prevăzute la pct. 1 - 4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs. Recurentul nu a indicat ce neregularități procedurale au fost săvârșite în prezenta cauză sau ce principii fundamentale au fost încălcate, ceea ce ar determina sancțiunea nulității hotărârii judecătorești contestate.

Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că este nefondată critica recurentului referitoare la faptul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității de reprezentant a pârâtei A.N.P.H., respectiv a consilierului juridic al acestei autorități publice, în ceea ce privește reprezentarea pârâților persoane fizice. Pe acest aspect, instanța de control judiciar reține că recurentul nu a probat faptul că a fost vătămat într-un drept al său și că acesta a renunțat la soluționarea cauzei în contradictoriu cu pârâții persoane fizice, după cum s-a consemnat în practicaua hotărârii judecătorești. 2) În cauză este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

În dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, conform jurisprudenței instanței de la Strasbourg, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuși, în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare. Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

Întrucât Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real „ascultate”, adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Cu alte cuvinte, art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În speța de față, instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât instanța de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale. 1) Cu toate că recurentul a indicat ca temei juridic al cererii sale și cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., acesta nu a nominalizat care este actul juridic dedus judecății care a fost interpretat în mod greșit de către prima instanță. 2) În fine, în cauză este nefondat și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât hotărârea judecătorească atacată a fost pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile în materie, după cum se va releva în continuare.

Astfel, conform art. 27 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 pentru protecția și promovarea dreptului persoanelor cu handicap, „persoanele adulte cu handicap grav și accentuat pot beneficia de credit a cărei dobândă se suportă de bugetul de stat, prin bugetul A.N.P.H., pentru achiziționarea unui singur mijloc de transport (…) cu condiția plății la scadență a ratelor creditului.” În art. 17 din normele metodologice de aplicare a acestor prevederi legale, aprobate prin H.G. nr. 268/2007, se prevede: „(2) A.N.P.H. eliberează persoanei cu handicap o adeverință referitoare la acordul plății dobânzii. (3) După obținerea adeverinței, persoana cu handicap grav sau accentuat se adresează unei unități bancare în vederea obținerii creditului.

La solicitarea unității bancare, A.N.P.H. va încheia un angajament de plată al dobânzii.” Din interpretarea dispozițiilor normative anterior citate, rezultă că cele trei etape pe care trebuie să le parcurgă un solicitant sunt următoarele: 1) depunerea documentației și obținerea adeverinței; 2) obținerea împrumutului bancar; 3) achiziționarea autoturismului. Într-adevăr, recurentul a obținut adeverința dinj 7 decembrie 2007 (fila 11 dosar fond) în care se menționează faptul că este beneficiarul unui certificat de încadrare în grad de handicap, că a depus documentele necesare pentru a beneficia de prevederile art. 25 (actualul art. 27) din Legea nr. 448/2006 și că, în situația în care A.N.P.H.

va accepta acordarea creditului, aceasta va suporta plata dobânzii pentru achiziționarea autoturismului, în condițiile prevăzute de lege. Înalta Curte apreciază că este corectă concluzia primei instanțe în sensul că recurentul nu a respectat procedura de obținere a subvenționării dobânzii la creditul contractat, procedură reglementată de Legea nr. 448/2006. Pe acest aspect, instanța de control judiciar are în vedere faptul că recurentul a încheiat contractul de vânzare - cumpărare al autoturismului anterior obținerii consimțământului A.N.P.H. pentru subvenționarea dobânzii, respectiv la data de 11 august 2008. Ulterior, la data de 17 septembrie 2008, recurentul a încheiat cu B.C.R. contractul de credit bancar pentru suma de 36.494 lei și a adresat mai multe cereri A.N.P.H.

pentru emiterea angajamentului de plată a dobânzii, cereri care i-au fost respinse pe considerentul că nu a respectat procedura legală. Ca atare, având în vedere că recurentul nu a respectat procedura legală pentru soluționarea cererii sale, nu se poate reține că acesta a fost vătămat într-un drept recunoscut de lege prin refuzul autorității intimate de a proceda la subvenționarea dobânzii aferente autoturismului achiziționat. Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.G. împotriva sentinței nr. 78 din 11 mai 2009 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2010.