ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7259/2012

Asupra recursurilor de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 36/A din 02 februarie 2012, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a admis apelurile formulate de apelanții-pârâți G.M., G.G., M.G., S.C., G.N. și Consiliul General al Municipiului București, prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 551 din 16 martie 2011 pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă. A schimbat în parte sentința apelată și, constatând dreptul de proprietate al reclamanților în cote de 1/2 pentru parter și în cote de 1/1 pentru restul corpului A și în cotă de 255/300 din terenul în suprafață de 300 m.p., situat sub corpul A, identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert Ș.E.

și admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului București cu privire la imobilul astfel descris, a obligat pe pârâții G.M., G.G., M.G., S.C. și G.N. să lase în deplină posesie corpul A de clădire și terenul situat sub acesta. A respins apelul reclamantelor E.R.I., E.A.D. și S.R.M. împotriva sentinței civile nr. 1735 din 13 octombrie 2011 pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 101/3/2000, ca nefondat. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele: Prin sentința civilă nr. 551 din 16 martie 2011, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis acțiunea în revendicare formulată de reclamantele-moștenitoare E.R.I., S.R.M.

(fostă E.) și E.A.D. în contradictoriu cu pârâții Municipiul București, prin Consiliul General al Municipiului București, M.G., M.I.G. (decedat), prin moștenitorii săi, G.M., G.G., G.N. și S.C. și a obligat pe pârâți să le respecte reclamantelor dreptul de proprietate și posesia asupra imobilului situat în București, str. L., nr. 14, compus din: Corpul A de clădire prevăzut cu subsol, parter și etaj, precum și terenul aferent acestuia, de 255 m.p.

Constatând nevalabilitatea titlului statului și comparând titlurile părților cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului, tribunalul a constatat că reclamantele au dobândit acest drept de la autorul inițial E.G., iar titlurile pârâților referitoare la dreptul de proprietate au fost dobândite prin contractele de vânzare cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995 - acestea însă nu au avut la bază contracte de închiriere anterioare anului 1990, ci o serie de contracte de închiriere încheiate după anul 1990, cu puțin timp înainte de cumpărare, situație care conduce la concluzia că a fost vorba despre cumpărări încheiate cu încălcarea Legii nr. 112/1995 și în favoarea unor persoane care nu erau îndreptățite să beneficieze de dispozițiile favorabile ale acestei legi.

Tribunalul nu a fost sesizat cu cercetarea validității fiecărui contract de vânzare-cumpărare invocat de către pârâții chemați în judecată, însă pe cale incidentală a constatat încălcarea Legii nr. 112/1995, iar prin comparare cu titlurile reclamantelor a apreciat că este preferabil titlul acestora, care le conferă dreptul de a se bucura de atributele dreptului de proprietate, conform art. 480 C. civ. Prin sentința civilă nr. 1735 din 13 octombrie 2011, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins ca neîntemeiată cererea de completare a hotărârii, de lămurire a înțelesului și întinderii dispozitivului formulată de reclamante; a admis cererea de îndreptare a erorilor materiale strecurate în dispozitivul sentinței, alin. (1), referitor la prenumele pârâtei G.N.

și adresa acesteia și a stabilit că sentința și dispozitivul se referă la „pârâta G.N., domiciliată în București, șos. O., sectorul 4”. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că dispozitivul sentinței este clar și nu necesită lămuriri suplimentare, cererea de lămurire a dispozitivului fiind neîntemeiată. Tribunalul a constatat că instanța nu a omis să se pronunțe nici cu privire la alte persoane și nici cu privire la alte cereri. Descrierea imobilului este completă și face posibilă punerea în executare a sentinței, iar noțiunile de subsol, parter și etaj, precum și terenul aferent cuprind toate dependințele arătate de către petente, respectiv pivnițe, subsol, parter, etaj, mansardă și pod, la care fac reclamantele trimitere în cererea de îndreptare a erorii materiale.

Apelurile formulate împotriva sentinței primei instanțe de pârâții G.M., G.G., M.G. S.C. și Consiliul General al Municipiului București, prin Primarul General, nu au fost motivate, situație în care, în temeiul art. 292 alin. (2) C. proc. civ., Curtea s-a pronunțat pe baza motivelor, mijloacelor de apărare și dovezilor invocate la prima instanță. Împotriva încheierii din 04 octombrie 2011, la data de 02 noiembrie 2011 au declarat apel reclamantele E.R.I., S.R.M. și E.A.D. Cu privire la apelurile declarate de către pârâții dobânditori, Curtea a reținut, față de împrejurarea că acțiunea a fost promovată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, că în cauză nu este aplicabilă decizia în interesul legii nr. 33 din 09 iunie 2008 și nici dispozițiile Legii nr. 10/2001, întrucât s-ar încălca principiul constituțional și de drept civil al neretroactivității legii civile.

Cu referire la dispozițiile art. 6 din Legea nr. 213/1998, s-a reținut că Decretul nr. 223/1974 contravine Constituției din 1965, art. 12, 17 și 36 și art. 481 C. civ., precum și dispozițiilor tratatelor internaționale la care România era parte privitoare la proprietate, și anume Declarația Universală a Drepturilor Omului. Fiind identificat câte un act nevalabil (sau chiar inexistent) pentru fiecare nivel al imobilului în șirul de transmiteri succesive ale dreptului de proprietate, cel de la autorii reclamantelor către stat, nu mai prezintă relevanță încheierea de către pârâți a contractelor de vânzare-cumpărare cu respectarea sau, dimpotrivă, cu încălcarea Legii nr. 112/1995 - Curtea înlăturând astfel considerentele primei instanțe referitoare la nevalabilitatea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de către pârâți.

Curtea, cu referire la actele dosarului, constatând dreptul de proprietate al reclamanților numai într-o cotă indiviză pentru parter și în cotă de 1/1 pentru restul corpului A și în cotă de 255/300 din terenul în suprafață de 300 m.p., situat sub corpul A, identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert Ș.E., a obligat pe pârâții G.M., G.G., M.G., S.C. și G.N. să lase în deplină posesie corpul A de clădire și terenul situat sub acesta. Referitor la apelul formulat de apelantul pârât Consiliul General al Municipiului București, în legătură cu care Curtea a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale, ca motiv de ordine publică, s-a constatat că prin cele patru contracte de vânzare cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995 a fost înstrăinat întregul corp A de clădire, precum și întregul teren situat sub corpul A (suprafețele de teren însumate fiind de 411,05 m.p.), pentru care s-a admis acțiunea în revendicare.

În ceea ce privește apelul declarat de apelantele reclamante, Curtea a constat că dispoziția primei instanțe este corectă. Împotriva acestei decizii au formulat cereri de recurs pârâții G.M. și G.G., M.G., S.C. și G.N., a căror nulitate va fi constatată prin prezenta decizie, în considerarea argumentelor ce succed: Art. 303 C. proc. civ. prevede că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, termenul pentru depunerea motivelor socotindu-se de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte - art. 301 prevăzând că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) din același cod,cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor în care se pot invoca motive de ordine publică, potrivit art. 306 C. proc. civ. Pârâții-recurenți G.M. și G.G. nu și-au indicat domiciliile în cererea de recurs, iar decizia le-a fost comunicată la mai multe adrese – inclusiv prin afișare la ușa instanței, ultima fiind făcută la data de 09 martie 2012, la adresa din str. L. Pârâtei-recurentă S.C. i s-a comunicat decizia la adresa din str. L. la data de 08 martie 2012 – aceeași adresă fiind indicată și în cererea de recurs. Pârâtei-recurentă M.G. i s-a comunicat decizia la adresa din str. L. la data de 09 martie 2012 – aceeași adresă fiind indicată și în cererea de recurs.

Pârâtei-recurentă G.N. i s-a comunicat decizia la adresa din șos. O., la data de 08 martie 2012, adresă pe care a indicat-o în cererea de apel - în cererea de recurs indicându-se o altă adresă. Cererile de recurs formulate împotriva deciziei de apel nu au fost motivate, așa cum impun dispozițiile procedurale susmenționate, ceea ce atrage sancțiunea nulității, urmând ca Înalta Curte să dispună în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nule recursurile declarate de pârâții G.M. și G.G., M.G., S.C. și G.N. împotriva deciziei nr. 36/A din 02 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2012.