ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5495/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5495/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cererii de
revizuire de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Decizia pronunțată
în recurs
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 4417 din 30 octombrie
2012, a admis recursul formulat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării
Rurale împotriva Sentinței nr. 300 din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel
Galați, secția contencios administrativ și fiscal, pe care a modificat-o, în
sensul că a respins acțiunea reclamantei S.C. D.T. S.R.L. Movileni, ca
neîntemeiată.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de recurs a reținut, în esență, următoarele:
Intimata-reclamantă
S.C. D.T. S.R.L. Galați, prin cererea de finanțare nr. RO11 din 13 august
0901140044, a solicitat fonduri europene nerambursabile din Fondul European de
Pescuit prin POP 2007-2013 pentru proiectul cu titlu "Sprijin acordat S.C.
D.T. S.R.L. pentru încetarea permanentă a activității de pescuit a navelor
Chefalu 10, Chefalu 12 și Petru Rareș", invocând prevederile art. 23 din
Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 privind Fondul European pentru Pescuit.
Instanța de recurs a
reținut că în mod greșit Curtea de apel a apreciat că recurenta-pârâtă M.A.D.R.
- D.G.P.A.M. - Programul Operațional de Pescuit nu a emis ordinul de finanțare
nerambursabilă pentru Cererea de finanțare nr. RO 111308090114044 din motive
subiective, ignorând faptul că, la data formulării acțiunii și respectiv a
pronunțării sentinței, cererea de finanțare se afla în etapa verificării
criteriilor de eligibilitate, împrejurare necontestată de intimata-reclamantă.
În aceste condiții, a
reținut că în mod greșit s-a apreciat de instanța de primă jurisdicție că
intimata-reclamantă S.C. D.T. S.R.L. a fost prejudiciată prin retragerea
navelor (2 din cele 3 aflate în proprietatea sa) din activitatea comercială și
ulterior dezmembrarea lor.
Potrivit
dispozițiilor art. 23 din Regulamentul (CE) nr. 1198/2008 privind Fondul
European pentru Pescuit, dispoziții invocate drept temei al cererii de
finanțare formulate: "încetarea permanentă a activității de pescuit se
poate realiza numai prin dezmembrarea navei pentru fier vechi, reafectarea sa
pentru alte activități decât pescuitul și reafectarea sa în scopul cererii de
recife artificiale".
În speță însă, din
materialul probator administrat, a rezultat că la data de 24 august 2009, deci
la numai 11 zile după depunerea cererii de finanțare RO 11.13080901140044,
intimata-reclamantă a înstrăinat două dintre cele 3 nave deținute în
proprietate, conform Contractului de vânzare/cumpărare nr. 194/2009 către S.C.
G&G S.R.L., reieșind astfel că reclamanta-intimată la data de 24 august
2009 nu mai era proprietara a două dintre cele trei nave pentru care solicitase
finanțarea comunitară nerambursabilă, iar decizia de a le vinde i-a aparținut
în exclusivitate acesteia.
Așa fiind, instanța
de recurs a reținut că, potrivit normelor legale în vigoare, sprijinul
financiar nerambursabil pentru încetarea permanentă a activității de pescuit,
se acordă după ce cererea de finanțare este declarată conformă și eligibilă, se
semnează o decizie de finanțare și un ordin de finanțare de către Autoritatea
de Management pentru POP și la final după parcurgerea acestor etape, când se
solicită plata primei se efectuează dezmembrarea sau se face dovada reafectării
navei.
Exercitarea căii
extraordinare de atac a revizuirii
2.1. Împotriva
Deciziei nr. 4417 din 30 octombrie 2012, societatea comercială petentă a
formulat cerere de revizuire, invocând ca temei prevederile art. 322 pct. 5 C.
proc. civ. - 1865, potrivit cărora revizuirea unei hotărâri dată de o instanță
de recurs care evocă fondul se poate cere dacă, după darea hotărârii s-au
descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au
putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă
s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat
hotărârea a cărei revizuire se cere.
În motivarea cererii
de revizuire, societatea comercială petentă a susținut că, la data de 23
noiembrie 2012, cu adresa nr. 229.684 din 20 noiembrie 2012, a primit Nota de
control nr. 206.196 din 21 decembrie 2010, Nota de control nr. 205.022 din 14
iunie 2011 aprobate de ministru și Procesul-verbal nr. 408 din 21 ianuarie 2012
de predare-preluare a documentelor privind întrunirile Comitetului de
monitorizare și manualele de procedura aprobate de ministru și Procesul-verbal
nr. 391 din 21 ianuarie 2012, de predare a Proiectelor aprobate ca eligibile
după verificare, care au fost în posesia paratei și nu au fost depuse la dosar
nici la fond nici în recurs, deși s-a solicitat acest fapt.
S-a susținut că
aceste înscrisuri atestă faptul ce Decizia nr. 4417 din 30 octombrie 2012 de
admitere a recursului M.A.D.R. a fost luată fără ca instanța să aibă acces la
toate înscrisurile doveditoare fiind astfel nelegală și netemeinică.
2.2. Intimatul
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a depus întâmpinare prin care, în
esență, a răspuns susținerilor petentei-revizuente, apreciind că cererea
formulată de aceasta este neîntemeiată, nefiind îndeplinite cerințele art. 322
pct. 5 din C. proc. civ. - 1865.
Soluția dată
cererii de revizuire
Cererea de revizuire
este neîntemeiată pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Într-adevăr, potrivit
art. 322 pct. 5 C. proc. civ. - 1865 revizuirea unei hotărâri dată de o
instanță de recurs care evocă fondul se poate cere dacă, după darea hotărârii
s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care
nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților,
ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a
întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În cauză, așa cum s-a
arătat la pct. 2.1. al acestor considerente, petenta revizuentă a susținut că
Nota nr. 206.196 din 02 decembrie 2010 și Nota nr. 205 din 14 iunie 2011 ar
constitui înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au
putut fi înfățișate instanței dintr-o împrejurare mai presus la voința
părților, susținere lipsită de temei.
Astfel, referitor la
Nota nr. 206.196/2010 privind verificările efectuate în urma petiției domnului
C.D. și S.C. D.T. S.R.L., asupra modului de implementare a Programului
Operațional de Pescuit - FEP, rezultă că, în acțiunea formulată de societatea
comercială a existat un capăt de cerere distinct, prin care s-a solicitat
obligarea autorității pârâte să-i comunice această notă, cerere respinsă de
Curtea de apel prin Sentința nr. 300 din 11 octombrie 2011.
Or, societatea
comercială nu a formulat recurs împotriva acestei sentințe, în ceea ce privește
respingerea capătului de cerere respins, care privea comunicarea Notei nr.
206.196/2010, astfel că nu se poate susține că autoritatea intimată ar fi
reținut cu rea credință acest înscris.
Mai mult, din
verificarea dosarului nr. 500/41/2011 al Înaltei Curți de Casație și Justiție,
rezultă că, la filele 82 - 83 se regăsește, în extras Nota nr. 206.196/2010,
care include propunerile făcute de Corpul de control al ministrului în legătură
cu cererea depusă de dl. C.D. și S.C. D.T. S.R.L., iar la data când au avut loc
dezbaterile asupra recursului - 30 octombrie 2012, societatea comercială,
reprezentată de avocat, nu a făcut nicio referire la acest înscris, astfel că
nu se poate reține că înscrisul respectiv nu s-ar fi aflat la dispoziția
instanței de recurs.
În concluzie, rezultă
că în privința înscrisului Nota nr. 206.196/2010 nu sunt îndeplinite cerințele
dispozițiilor art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. - 1865.
Referitor la Nota nr.
205.022 din 14 iunie 2011 rezultă că privește verificările care au fost făcute
asupra modului de implementare a Notei de control nr. 206.196/2010,
constatându-se că funcționarii publici enumerați în notă au manifestat
întârziere și neglijență repetate în rezolvarea lucrărilor legate de aducerea
la îndeplinire a măsurilor dispuse prin nota de control.
Ca urmare, prin Nota
nr. 205.022/2011 s-a propus ca Direcția Generală pentru Pescuit, Autoritate de
Management pentru POP să pună în practică măsura dispusă de ministru prin
aprobarea Notei de control nr. 206.196/2010, respectiv continuarea procedurilor
privind soluționarea cererii S.C. D.T. S.R.L., în vederea aplicării măsurii
1.1., conform reglementărilor legale.
A mai rezultat că,
ulterior pronunțării Sentinței nr. 300 din 11 octombrie 2011, cu Notificarea
nr. 803 din 12 decembrie 2011 autoritatea competentă a comunicat societății
comerciale neligibilitatea cererii de finanțare, împotriva căreia
petenta-revizuentă a formulat Contestația nr. 10 din 09 ianuarie 2012, respinsă
de DGP AM POP prin Decizia nr. 238443 din 06 februarie 2012.
Mai mult, având în vedere
că Nota nr. 205.022 din 14 iunie 2011 este ulterioară datei de 21 aprilie 2011,
când societatea comercială a sesizat Curtea de apel, Înalta Curte reține că
acest document ar putea avea calitatea de înscris doveditor, în sensul
prevederilor art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. - 1865, doar în cadrul unui
litigiu privind anularea Deciziei nr. 238443 din 06 februarie 2012 și
Notificării nr. 803 din 12 decembrie 2011 prin care autoritatea competentă s-a
pronunțat cu privire la eligibilitatea/neeligibilitatea cererii de finanțare.
Astfel fiind, cererea
de revizuire este neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de
revizuire formulată de S.C. D.T. S.R.L. Movileni împotriva Deciziei nr. 4417
din 30 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios
administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 30 mai 2013.
Procesat de GGC - AM