ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 732/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/2013/a1* la Curtea de Apel Galați reclamanta S.C. A. S.R.L. Galați a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Direcția Generală de Pescuit - Autoritatea de Management pentru POP solicitând ca prin hotărârea ce se va da să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1.304.968,50 Euro, prin echivalent în RON, la data plății reprezentând daune produse prin dispoziția de dezmembrare și scoaterea din circuitul comercial al navelor de pescuit comercial Chefalu 10, Chefalu 12 și Petru Rareș, dobânda legală de la data scoaterii din funcțiune a navelor și până la data plății efective și a cheltuielilor de judecată efectuate.

În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că urmare a publicării în Monitorul Oficial a Planului de ajustare a efortului de pescuit al României a întocmit proiectul "Sprijin acordat S.C. A. S.R.L. pentru încetarea permanentă a navelor Chefalu 10, Chefalu 12 și Petru Rareș".

Prin încheierea de ședință din data de 17 martie 2015 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. x/2013/a1, Tribunalul Galați, secția a II a civilă a admis excepția necompetenței funcționale a judecătorului-sindic.

A respins ca nefondată excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârât prin întâmpinare.

A declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar CI B. în contradictoriu cu pârâta Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Direcția Generală de Pescuit, Autoritatea de Management pentru POP, la un complet specializat în cauze maritime și fluviale cu caracter civil.

A dispus înaintarea dosarului la C3 Civ II.

Prin Sentința civilă nr. 371 din 27 noiembrie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2013/a1, Tribunalul Galați, secția a II a civilă a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Galați. A declinat acțiunea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar CI B. în contradictoriu cu pârâta Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Direcția Generală de pescuit, Autoritatea de Management pentru POP, în favoarea Curții de Apel Galați.

Prin Încheierea din 3 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. x/121/2013a1*, s-a respins ca nefondată excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar C.I . B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Direcția Generală de pescuit, Autoritatea de Management pentru POP, având ca obiect pretenții. În baza art. 131 C. proc. civ. a apreciat că este competentă general material și teritorial să judece cauza de față.

Prin Sentința civilă nr. 100/2016 din 15 aprilie 2016 în dosar nr. x/121/2013a1*, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar C.I. B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Direcția Generală de Pescuit - Autoritatea de Management pentru POP, având ca obiect pretenții.

Împotriva Sentinței civile nr. 371 din 27 noiembrie 2015 pronunțată în dosarul nr. x/2013/a1 de Tribunalul Galați, secția a II a civilă, a încheierii din 3 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/121/2013a1* și a Sentinței civile nr. 100/2016 din 15 aprilie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/121/2013a1* al Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar C.I. B., criticându-le pentru netemeinicie și nelegalitate.

A invocat cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 5 și 8 C. proc. civ.

A susținut recurenta că ultima instanță în competența căreia a fost declinată soluționarea cauzei prezente, respectiv Curtea de Apel Galați a dat o hotărâre cu încălcarea prevederilor legale privind competența materială și funcțională a instanțelor de judecată conform art. 95 și 96 din noul C. proc. civ. și a principiului disponibilității acțiunii formulate de reclamant.

A mai arătat recurenta că prin acțiunea introductivă a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale la plata sumei de 1.304.968,50 Euro, constând în daune produse prin dispoziția de dezmembrare și scoaterea din circuitul comercial a navelor de pescuit comercial "Chefalu 10, Chefalu 12 și Petru Rareș", dobânda legală de la data scoaterii din funcțiune și până la plata efectivă precum și obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.

De asemenea, a susținut că obiectul cauzei îl formează "pretenții" conform art. 998 - 999 C. civ. anterior, corespondentul art. 1357 - 1371 noul C. civ., iar stabilirea obiectului cauzei este dreptul reclamantului pe care nici pârâta și nici instanța nu îl poate schimba. Conform art. 95 din noul C. proc. civ. cererea formulată de reclamantă era de competența Tribunalului Galați care se putea pronunța pe obiectul supus judecății fără să modifice și să facă adaos la cerere.

A mai criticat hotărârea atacată susținând că a fost dată de către un judecător incompatibil conform art. 41 și 42 noul C. proc. civ., în sensul că judecătorul din cauză a formulat cerere de abținere întrucât în dosarul nr. x/2011 la fond a pronunțat hotărârea nr. 300 din 11 octombrie 2011 între aceleași părți având ca obiect o cerere pe "obligația de a face", respectiv de a emite un act administrativ.

În fine, a mai criticat hotărârea atacată pentru greșita respingere a cererii reținându-se existența autorității de lucru judecat, deoarece cererea inițială a reclamantei (având ca obiect "pretenții" pentru daunele produse prin cerința MADR de distrugere a navelor) diferă de cererea făcută ulterior la Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2011 ce a avut ca obiect "obligația de a face" solicitându-se emiterea ordinului de finanțare.

Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal respingerea recursului ca fiind nul iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin concluziile scrise formulate a solicitat instanței să pună în vedere lichidatorului judiciar CI B., reprezentant al recurentei-reclamante, să pună la dosarul cauzei situația dosarului nr. x/2016 aflat în curs de soluționare pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiției, secția penală pentru ca instanța să dispună cu privire la prezenta cauză.

În prezenta cauză a fost atașată, de către apărătorul recurentei, de pe portalul Tribunalului București, secția I penală, fișa dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul secției I Penală a Tribunalului București(care a fost declinat prin Hotărârea nr. 910 din 30 septembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiției, secția penală), din care rezultă că acest dosar a fost soluționat definitiv la data de 13 octombrie 2016 prin care; în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen. s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul C. împotriva ordonanței nr. 117/II-2/2016 a Parchetului de le lângă Înalta Curte de Casație și Justiției, secția de combatere a infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând legalitatea sentinței recurate, în raport de criticile formulate, de apărările din întâmpinare și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta-reclamantă este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

I. Înalta Curte apreciază neîntemeiată excepția privind nulitatea recursului, invocată de către intimat prin întâmpinare.

Constată că recurenta a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 5 și 8 C. proc. civ. fiind motivat și argumentat fiecare caz de casare în parte.

Înalta Curte apreciază că cererea de recurs cuprinde mențiunile prevăzute de art. 486 C. proc. civ.civ., astfel încât nu există motive care să atragă nulitatea acesteia, excepția invocată de intimat fiind neîntemeiată.

II. Înalta Curte constată că este inadmisibil recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar CI B. împotriva Sentinței civile nr. 371 din 27 noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Galați.

Prin Sentința civilă nr. 371 din 27 noiembrie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2013/a1, Tribunalul Galați, secția a II a civilă a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Galați. A declinat acțiunea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar CI B. în contradictoriu cu pârâta Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Direcția Generală de pescuit, Autoritatea de Management pentru POP, în favoarea Curții de Apel Galați.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București și-a verificat competența de soluționare a cererii reclamantei din perspectiva art. 131 C. proc. civ., punând în discuția părților excepția de necompetență materială a instanței invocată de pârâtă, având în vedere dispozițiile art. 998 - 999 C. civ. vechi și art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004.

Față de împrejurarea că Tribunalul Galați s-a declarat necompetent material să judece acțiunea cu care a fost învestit, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, conform art. 132 alin. (3) C. proc. civ.civ., astfel încât recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva acestei hotărâri este inadmisibil, motiv pentru care va fi respins ca tare.

III. Constată întemeiat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Prin Încheierea de ședință din data de 17 martie 2015 pronunțată în dosarul nr. x/2013/a1 al Tribunalului Galați, secția a II-a civilă, prin care s-a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar CI B. în contradictoriu cu pârâta Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Direcția Generală de pescuit, Autoritatea de Management pentru POP, la un complet specializat în cauze maritime și fluviale cu caracter civil, Judecătorul Sindic a reținut că pentru stabilirea instanței competente să soluționeze prezenta cerere, sunt necesare lămuriri cu privire la obiectul cererii și temeiul de drept al acesteia. Lămuririle au fost clarificate de către reclamantă aceasta arătând că obiectul cauzei este întocmai cel indicat și în acțiune. Reclamanta nu a solicitat niciun moment anularea vreunui act administrativ și nici nu se consideră vătămată într-un drept al său altfel spus, nu a solicitat și nu a invocat nimic de natura a atrage competența instanței de contencios administrativ, față de conținutul disp. art. 8 și 10 alin. (1) și (1

1

) din legea contenciosului administrativ. Dimpotrivă, a indicat în mod expres că solicita obligarea MADR la plata unor despăgubiri rezultate din nefinalizarea procedurii de finanțare, în temeiul răspunderii pentru fapta proprie. Mai mult, a indicat că, întrucât raporturile juridice dintre parți s-au născut în 2009, invocă dispozițiile vechiul C. civ., respectiv art. 998 - 999.

Înalta Curte, analizând cererea inițială a reclamantei înregistrata pe rolul Tribunalului Galați, secția a II-a civilă în dosar nr. x/2013/a1, la data de 9 februarie 2015, constată că debitoarea A. S.R.L., prin lichidator judiciar CI B. a chemat în judecata M.A.D.R.- Direcția Generala de Pescuit - Autoritatea de Management pentru POP, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 1.304.968,50 Euro în echivalent RON la data plății, constând în daune produse ca urmare a dispoziției de dezmembrare și scoatere din circuitul comercial a navelor de pescuit CHEFALU 10, CHEFALU 12 și PETRU RARES și ca urmare a refuzului de acordare a fondurilor europene cuvenite; a mai solicitat și obligarea pârâtului la plata dobânzii legale de la data scoaterii navelor din funcțiune și până la data plății efective, precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii a precizat ca societatea a fost afectata de planul de ajustare a efortului de pescuit, conform Regulamentului CE 1198/2006 și în baza obligațiilor asumate de statul român a depus la Compartimentul Regional Constanța al Autorității de Management pentru Programul Operațional de Pescuit cerere de finanțare pe măsura 1.1., prin modalitatea de reafectare a navelor. În acest scop a solicitat și a obținut de la A.N.R. autorizație de dezmembrare a navelor și a fost depus proiectul, acesta fiind declarat eligibil la data de 18 septembrie 2009 dosarul administrativ al cererii de finanțare a fost aprobat la data de 24 august 2009. A.N.R. a RETRAS pavilionul navelor și a dispus radierea acestora, iar în raportul anual de implementare al P.O.P. pentru 2009 toate cele 7 proiecte au fost aprobate ca eligibile.

La primul termen de judecată, respectiv la data de 17 martie 2015, la solicitarea judecătorului sindic, lichidatorul judiciar prin practician în insolvență a arătat că temeiul de drept al cererii îl constituie răspunderea pentru fapta proprie, obiect de judecată strict civil, întemeiat pe disp. art. 998 din C. civ., procedura fiind demarată înainte de luna octombrie 2010.

Având în vedere ca procedura de acordare a finanțării a fost începută din depunerea cererii de finanțare la data de 11 august 2009, lichidatorul judiciar precizând că apreciază aplicabil vechiul C. civ. și își întemeiază acțiunea pe dispozițiile referitoare la răspunderea proprie respectiv art. 999 din vechiul C. civ., judecătorul sindic a pus în discuție excepția necompetenței funcționale a sa, față de care pârâta prin întâmpinare a solicitat declinarea competenței de soluționare în favoarea secției de contencios administrativ a Curții de Apel București pentru că s-a solicitat obligarea unei autorități publice centrale.

Lichidatorul judiciar prin practician în insolvență a fost de acord cu excepția necompetenței funcționale a judecătorului sindic, dar față de obiectul cererii a considerat că în cauza este competența secția a II-a civilă fiind vorba despre litigii cu profesioniștii, având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată este obligarea la despăgubiri pentru nefinalizarea procedurii de finanțare de către MADR din culpa acestuia.

Ulterior acestei soluții de declinare a competenței soluționată de către judecătorul sindic, Tribunalul Galați, secția a II-a civilă prin Sentința civilă nr. 371 din 27 noiembrie 2015 pronunțată în dosarul nr. x/2013/a1, a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Galați și a declinat acțiunea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar CI B. în contradictoriu cu pârâta Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Direcția Generală de Pescuit, Autoritatea de Management pentru POP, în favoarea Curții de Apel Galați.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2013a1*, instanță care s-a considerat competentă funcțional și material să soluționeze cauza prezentă calificând-o ca un raport juridic administrativ rezultat din necontinuarea programului de finanțare a planului de ajustare a efortului de pescuit, apreciindu-se că nu au fost acordate finanțările necesare pentru a compensa contravaloarea navelor dezmembrate și ca urmare reclamanta a înregistrat un prejudiciu a cărui valoare îl solicită de la cei responsabili.

Înalta Curte apreciază greșită schimbarea obiectului acțiunii reclamantei de către Tribunalul Galați, secția a II-a civilă și însușită ulterior de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Acțiunea inițială a reclamantei S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar CI B. prin care a învestit Tribunalul Galați, secția a II a civilă în fața judecătorului sindic la data de 9 februarie 2015, sub nr. x/2013/a1 este aceea de a fi obligată M.A.D.R.- Direcția Generala De Pescuit - Autoritatea de Management pentru POP, la plata sumei de 1.304.968,50 Euro în echivalent RON la data plații, constând în daune produse ca urmare a dispoziției de dezmembrare și scoatere din circuitul comercial a navelor de pescuit CHEFALU 10, CHEFALU 12 și PETRU RAREȘ și ca urmare a refuzului de acordare a fondurilor europene cuvenite; a mai solicitat și obligarea pârâtului la plata dobânzii legale de la data scoaterii navelor din funcțiune și până la data plații efective, precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Așadar, reclamanta a înțeles să învestească instanța civilă, respectiv Tribunalul Galați, secția a II-a civilă cu o acțiune având obiect exclusiv patrimonial, reprezentat de solicitarea de obligare a pârâtului, la despăgubiri "daune produse" pentru prejudiciul cauzat de dispoziția de dezmembrare și scoatere din circuitul comercial a navelor de pescuit în discuție și ca urmare a refuzului de acordare a fondurilor europene cuvenite.

Contenciosul administrativ este definit de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim.

Art. 8 din Legea nr. 554/2004, prevede că persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.

În cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.

Din coroborarea prevederilor anterior redate, rezultă că instanța de contencios administrativ nu are competența de a se pronunța asupra cererilor ce vizează exclusiv obligarea autorităților publice la plata unor despăgubiri, cereri ce intră în competența instanțelor de drept comun.

Astfel cum în mod corect a reținut inițial Judecătorul Sindic prin încheierea de ședință din data de 17 martie 2015 pronunțată în dosarul nr. x/2013/a1 al Tribunalului Galați, secția a II-a civilă, acțiunea în despăgubiri formulată în fața unei instanțe de contencios administrativ este întotdeauna subsidiară acțiunii în contencios, neintrând în sfera de competență a instanței de contencios soluționarea unei cereri de chemare în judecată având un obiect exclusiv patrimonial, cum este situația în speță.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că potrivit art. 8 coroborat cu art. 18 din Legea nr. 554/2004, cererile care vizează exclusiv obligarea autorităților publice la plata unor despăgubiri nu sunt de competența instanței de contencios administrativ, ci a instanțelor de drept comun.

În speță, acțiunea prin care s-a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală de Pescuit - Autoritatea de Management, la despăgubiri "daune produse" pentru prejudiciul cauzat de dispoziția de dezmembrare și scoatere din circuitul comercial a navelor de pescuit în discuție și ca urmare a refuzului de acordare a fondurilor europene cuvenite, are un obiect exclusiv patrimonial neputând atrage competența instanței de contencios administrativ.

Pentru toate acest considerente conform art. 496 - 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât.

Va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar CI B. împotriva Sentinței civile nr. 371 din 27 noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Galați.

Va admite recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar CI B. împotriva Încheierii din 3 martie 2016 și Sentinței civile nr. 100/2016 din 15 aprilie 2016 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Va casa încheierea și sentința atacate și va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Galați, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar CI B. împotriva Sentinței civile nr. 371 din 27 noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Galați.

Admite recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar CI B. împotriva încheierii din 3 martie 2016 și Sentinței civile nr. 100/2016 din 15 aprilie 2016 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea și sentința atacate și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Galați, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 februarie 2019.

Procesat de GGC - MM