ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 522/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 8384/30/2010, reclamantul F.T.I.

a chemat în judecată pe pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "ANRP"), Instituția Prefectului Județului Timiș - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, Primăria Comunei Remetea Mare și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună; obligarea pârâtei ANRP la emiterea unui titlu de conversie și a unui titlu de plată cu privire la despăgubirile acordate în baza Legii nr. 247/2005, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 1.000 RON/zi de întârziere și amenzii civile de 500 RON/zi de întârziere; obligarea pârâtei ANRP să-i acorde despăgubiri în cuantum de 622.383.203 RON în numerar, conform art. 18 1 alin. (2) din Legea nr. 247/2005, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 1.000 RON/zi de întârziere și a amenzii civile de 500 RON/zi de întârziere; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că este moștenitorul bunicului său B.I., decedat la data de 5 decembrie 2000, iar, în anul 2001, a depus o notificarea cu nr. 71/2001 la Prefectura Județului Timiș - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 în vederea acordării despăgubirilor bănești cu privire la imobilul situat în județul Timiș, imobil care a fost preluat în mod abuziv de la bunicul său. Ca urmare a notificării depuse, în calitate de moștenitor, a primit un răspuns de la Prefectura Județului Timiș - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 prin care i se comunică faptul că nu este posibilă acordarea de despăgubiri bănești, iar, în baza art. 20 alin. (2 1 ) din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. 36.2 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, dosarul a fost trimis spre competentă soluționare Primăriei Remetea Mare.

Ulterior, Primăria comunei Remetea Mare a emis Dispoziția nr. 156 din data de 25 mai 2004, prin care se dispune respingerea restituirii în natură a imobilului și acordarea de titluri de valoare nominală sau de acțiuni, valoarea imobilului urmând a fi determinată în urma efectuării unei expertize de evaluare. Reclamantul a invocat incidența dispozițiilor art. 13 - 18 din Titlul VII - "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005. 2. Hotărârea de declinare a competenței pronunțată de Tribunalul Timiș Prin Sentința civilă nr. 365 din 23 martie 2011, Tribunalul Timiș a admis excepția necompetenței materiale invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara.

3. Hotărârea instanței de fond Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat Sentința civilă nr. 18 din 16 ianuarie 2012, prin care a respins acțiunea formulată de reclamantul F.T.I., în contradictoriu cu pârâții ANRP, Instituția Prefectului Județului Timiș, Primăria Comunei Remetea Mare și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reținând, în esență, următoarele: În condițiile în care au fost invocate atât excepția prematurității acțiunii, cât și excepția lipsei calității procesual pasive a Statului Român, în condițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepții ce fac inutilă cercetare în fond a cauzei, instanța a analizat cu prioritate excepția prematurității acțiunii, ca fiind o excepție de procedură absolută, spre deosebire de excepția lipsei calității procesual pasive ce se caracterizează ca o excepție de fond.

Analizând excepția prematurității acțiunii, instanța a constatat că este întemeiată pentru argumentele arătate în continuare. Reclamantul F.T.I. este beneficiarul Dispoziției nr. 156 din 25 mai 2004 emisă de Primăria Comunei Remetea Mare prin care s-a respins restituirea în natură a imobilului în litigiu și a fost aprobată restituirea în echivalent, sub formă de titlu de valoare nominal sau de acțiuni, valoarea imobilului urmând a fi determinată pe baza expertizei de evaluare a imobilului. Dispoziția în discuție însoțită de documentele ce atestă situația juridică a imobilului, au făcut obiectul Dosarului nr. 34153/CC înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar, prin procesul-verbal din 18 ianuarie 2008, dosarul a fost restituit Primăriei Remetea Mare.

Ulterior, prin Adresa nr. 720 din 22 februarie 2011, aceasta a restituit dosarul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. La rândul său, această instituție, prin adresa din 28 noiembrie 2011, a solicitat Primăriei Comunei Remetea Mare restituirea dosarului înaintat prin procesul-verbal din 28 ianuarie 2008. Din probatoriul astfel administrat, instanța a reținut că Dosarul nr. 34153/CC aferent Dispoziției nr. 156/2004 a primarului Comunei Remetea Mare, se află în derularea procedurilor administrative reglementate de art. 16 - 17 din Cap. V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, proceduri care presupun parcurgerea unor etape succesive cum sunt: primirea și centralizarea dosarelor; verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură; evaluarea imobilului a cărei restituire în natură a fost respinsă și în final, în baza raportului de evaluare, emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Deși reclamantul nu se află în posesia titlului de despăgubire emis conform procedurii reglementate de art. 16 - 17 din Cap. V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, prin prezenta acțiune a solicitat obligarea pârâtei ANRP la eliberarea titlului de conversie sau de plată, cerere ce se dovedește a fi prematură în condițiile în care, potrivit art. 18 alin. (1) din Cap. V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, după emiterea titlului de despăgubire aferente de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ANRP va emite pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată, conform procedurii reglementate de art. 18 alin. (2). Prin urmare, instanța reține că reclamantul nu poate pretinde obligarea pârâtei ANRP la eliberarea titlului de conversie sau de plată până când nu se află în posesia titlului de despăgubire ce urmează a fi valorificat conform art. 18 1 și următoarele Titlul VII al Legii nr. 247/2005, titlu de despăgubire ce se eliberează de către o autoritate distinctă, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform art. 16 alin. (7) din aceeași secțiune a Legii nr. 247/2005.

Capătul de cerere privind obligarea ANRP la acordarea despăgubirilor în condițiile art. 18 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 este subsumat aceleiași obligații privind deținerea în prealabil a titlului de despăgubiri, astfel încât îi este incidentă aceeași excepție a prematurității acțiunii reținută anterior. 4. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs reclamantul F.T.I., invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Prin criticile din recurs, recurentul-reclamant reiterează aspectele prezentate în cuprinsul cererii de chemare în judecată referitoare la depunerea notificării înregistrate sub nr. 71/2001 la Prefectura Județului Timiș - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, la emiterea Dispoziției Primarului Comunei Remetea Mare nr. 156 din 25 mai 2004 și la faptul că valoarea imobilului a fost evaluată, prin expertiza de evaluare, la suma de 622.383.203 RON.

Raportat la dispozițiile art. 13, art. 18 și art. 18 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, recurentul-reclamant susține că în mod greșit instanța de fond a reținut că este prematură acțiunea prin care se solicită obligarea pârâtei ANRP la eliberarea titlului de conversie sau de plată anterior obținerii titlului de despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin criticilor din recurs, care se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum și în raport cu dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.

Înalta Curte constată că, deși a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant nu a expus critici corelative dispozițiilor menționate. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, se constată că reclamantul F.T.I.

a învestit instanța cu o acțiune în contencios administrativ, prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții ANRP, Instituția Prefectului Județului Timiș - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, Primăria Comunei Remetea Mare și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, obligarea pârâtei ANRP la emiterea unui titlu de conversie și a unui titlu de plată cu privire la despăgubirile acordate în baza Legii nr. 247/2005, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 1.000 RON/zi de întârziere și amenzii civile de 500 RON/zi de întârziere; obligarea pârâtei ANRP să-i acorde despăgubiri în cuantum de 622.383.203 RON în numerar, conform art. 18 1 alin. (2) din Legea nr. 247/2005, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 1.000 RON/zi de întârziere și a amenzii civile de 500 RON/zi de întârziere; cu cheltuieli de judecată.

În esență, se reține că, prin promovarea acțiunii, reclamantul a urmărit să obțină obligarea pârâtei ANRP la emiterea, în procedura reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, a titlului de conversie și a titlului de plată pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilului în litigiu. Înalta Curte are în vedere faptul că Titlul VII - "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 reglementează o procedură complexă, care include mai multe etape procedurale în care sunt implicate diferite entități și autorități publice, fiecare cu propriile atribuții.

Astfel, pentru analizarea și stabilirea cuantumului despăgubirilor a fost constituită, în temeiul art. 13 alin. (1) din actul normativ menționat, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu atribuția de a emite deciziile referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire, potrivit procedurii detaliate în art. 16. După emiterea titlurilor de despăgubire, ANRP emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată, în cadrul etapei valorificării titlurilor de despăgubire, conform art. 18 și următoarele din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Având în vedere aceste dispoziții legale, prima instanță a reținut corect că solicitarea de obligare a ANRP la emiterea titlului de conversie și a titlului de plată, atâta vreme cât titlul de despăgubire nu a fost încă emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, este prematură.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de F.T.I. împotriva Sentinței civile nr. 18 din 16 ianuarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2013. Procesat de GGC - CL