ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 522/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Timiș sub nr. 8384/30/2010, reclamantul F.T.I. a chemat în

judecată pe pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

(denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "ANRP"),

Instituția Prefectului Județului Timiș - Comisia pentru aplicarea Legii nr.

10/2001, Primăria Comunei Remetea Mare și Statul Român prin Ministerul

Economiei și Finanțelor, solicitând ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să

dispună; obligarea pârâtei ANRP la emiterea unui titlu de conversie și a unui

titlu de plată cu privire la despăgubirile acordate în baza Legii nr. 247/2005,

sub sancțiunea daunelor cominatorii de 1.000 RON/zi de întârziere și amenzii civile

de 500 RON/zi de întârziere; obligarea pârâtei ANRP să-i acorde despăgubiri în

cuantum de 622.383.203 RON în numerar, conform art. 18

1

alin. (2)

din Legea nr. 247/2005, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 1.000 RON/zi

de întârziere și a amenzii civile de 500 RON/zi de întârziere; cu cheltuieli de

judecată.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat, în esență, că este moștenitorul bunicului său B.I.,

decedat la data de 5 decembrie 2000, iar, în anul 2001, a depus o notificarea

cu nr. 71/2001 la Prefectura Județului Timiș - Comisia pentru aplicarea Legii

nr. 10/2001 în vederea acordării despăgubirilor bănești cu privire la imobilul

situat în județul Timiș, imobil care a fost preluat în mod abuziv de la bunicul

său.

Ca urmare a

notificării depuse, în calitate de moștenitor, a primit un răspuns de la

Prefectura Județului Timiș - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 prin

care i se comunică faptul că nu este posibilă acordarea de despăgubiri bănești,

iar, în baza art. 20 alin. (2

1

) din Legea nr. 10/2001 coroborat cu

art. 36.2 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, dosarul

a fost trimis spre competentă soluționare Primăriei Remetea Mare.

Ulterior, Primăria

comunei Remetea Mare a emis Dispoziția nr. 156 din data de 25 mai 2004, prin

care se dispune respingerea restituirii în natură a imobilului și acordarea de

titluri de valoare nominală sau de acțiuni, valoarea imobilului urmând a fi

determinată în urma efectuării unei expertize de evaluare.

Reclamantul a invocat

incidența dispozițiilor art. 13 - 18 din Titlul VII - "Regimul stabilirii

și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din

Legea nr. 247/2005.

declinare a competenței pronunțată de Tribunalul Timiș

Prin Sentința civilă

nr. 365 din 23 martie 2011, Tribunalul Timiș a admis excepția necompetenței

materiale invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara.

instanței de fond

Învestită cu

soluționarea cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel Timișoara,

secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat Sentința civilă nr.

18 din 16 ianuarie 2012, prin care a respins acțiunea formulată de reclamantul

F.T.I., în contradictoriu cu pârâții ANRP, Instituția Prefectului Județului

Timiș, Primăria Comunei Remetea Mare și Statul Român prin Ministerul Economiei

și Finanțelor, reținând, în esență, următoarele:

În condițiile în care

au fost invocate atât excepția prematurității acțiunii, cât și excepția lipsei

calității procesual pasive a Statului Român, în condițiile art. 137 alin. (1)

C. proc. civ., excepții ce fac inutilă cercetare în fond a cauzei, instanța a

analizat cu prioritate excepția prematurității acțiunii, ca fiind o excepție de

procedură absolută, spre deosebire de excepția lipsei calității procesual

pasive ce se caracterizează ca o excepție de fond.

Analizând excepția

prematurității acțiunii, instanța a constatat că este întemeiată pentru

argumentele arătate în continuare.

Reclamantul F.T.I.

este beneficiarul Dispoziției nr. 156 din 25 mai 2004 emisă de Primăria Comunei

Remetea Mare prin care s-a respins restituirea în natură a imobilului în

litigiu și a fost aprobată restituirea în echivalent, sub formă de titlu de

valoare nominal sau de acțiuni, valoarea imobilului urmând a fi determinată pe

baza expertizei de evaluare a imobilului.

Dispoziția în

discuție însoțită de documentele ce atestă situația juridică a imobilului, au

făcut obiectul Dosarului nr. 34153/CC înregistrat la Secretariatul Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar, prin procesul-verbal din 18

ianuarie 2008, dosarul a fost restituit Primăriei Remetea Mare. Ulterior, prin

Adresa nr. 720 din 22 februarie 2011, aceasta a restituit dosarul Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. La rândul său, această instituție,

prin adresa din 28 noiembrie 2011, a solicitat Primăriei Comunei Remetea Mare

restituirea dosarului înaintat prin procesul-verbal din 28 ianuarie 2008.

Din probatoriul

astfel administrat, instanța a reținut că Dosarul nr. 34153/CC aferent

Dispoziției nr. 156/2004 a primarului Comunei Remetea Mare, se află în

derularea procedurilor administrative reglementate de art. 16 - 17 din Cap. V

al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, proceduri care presupun parcurgerea

unor etape succesive cum sunt: primirea și centralizarea dosarelor; verificarea

legalității respingerii cererii de restituire în natură; evaluarea imobilului a

cărei restituire în natură a fost respinsă și în final, în baza raportului de

evaluare, emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Deși reclamantul nu

se află în posesia titlului de despăgubire emis conform procedurii reglementate

de art. 16 - 17 din Cap. V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, prin

prezenta acțiune a solicitat obligarea pârâtei ANRP la eliberarea titlului de

conversie sau de plată, cerere ce se dovedește a fi prematură în condițiile în

care, potrivit art. 18 alin. (1) din Cap. V al Titlului VII din Legea nr.

247/2005, după emiterea titlului de despăgubire aferente de către Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ANRP va emite pe baza acestora și a

opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de

plată, conform procedurii reglementate de art. 18 alin. (2).

Prin

urmare, instanța reține că reclamantul nu poate pretinde obligarea pârâtei ANRP

la eliberarea titlului de conversie sau de plată până când nu se află în

posesia titlului de despăgubire ce urmează a fi valorificat conform art. 18

1

și următoarele Titlul VII al Legii nr. 247/2005, titlu de despăgubire ce se

eliberează de către o autoritate distinctă, respectiv Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, conform art. 16 alin. (7) din aceeași secțiune a

Legii nr. 247/2005.

Capătul de cerere

privind obligarea ANRP la acordarea despăgubirilor în condițiile art. 18

1

din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 este subsumat aceleiași obligații privind

deținerea în prealabil a titlului de despăgubiri, astfel încât îi este

incidentă aceeași excepție a prematurității acțiunii reținută anterior.

exercitată

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs reclamantul F.T.I., invocând

motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Prin

criticile din recurs, recurentul-reclamant reiterează aspectele prezentate în

cuprinsul cererii de chemare în judecată referitoare la depunerea notificării

înregistrate sub nr. 71/2001 la Prefectura Județului Timiș - Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 10/2001, la emiterea Dispoziției Primarului Comunei Remetea

Mare nr. 156 din 25 mai 2004 și la faptul că valoarea imobilului a fost

evaluată, prin expertiza de evaluare, la suma de 622.383.203 RON.

Raportat la

dispozițiile art. 13, art. 18 și art. 18

1

din Titlul VII al Legii

nr. 247/2005, recurentul-reclamant susține că în mod greșit instanța de fond a

reținut că este prematură acțiunea prin care se solicită obligarea pârâtei ANRP

la eliberarea titlului de conversie sau de plată anterior obținerii titlului de

despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

criticilor din recurs, care se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., precum și în raport cu dispozițiile art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi arătate în continuare.

Înalta Curte constată

că, deși a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.,

recurentul-reclamant nu a expus critici corelative dispozițiilor menționate.

și de drept relevante

Din expunerea

rezumativă a lucrărilor dosarului, se constată că reclamantul F.T.I. a învestit

instanța cu o acțiune în contencios administrativ, prin care a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții ANRP, Instituția Prefectului Județului Timiș -

Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, Primăria Comunei Remetea Mare și

Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, obligarea pârâtei ANRP la

emiterea unui titlu de conversie și a unui titlu de plată cu privire la

despăgubirile acordate în baza Legii nr. 247/2005, sub sancțiunea daunelor

cominatorii de 1.000 RON/zi de întârziere și amenzii civile de 500 RON/zi de

întârziere; obligarea pârâtei ANRP să-i acorde despăgubiri în cuantum de 622.383.203

RON în numerar, conform art. 18

1

alin. (2) din Legea nr. 247/2005,

sub sancțiunea unor daune cominatorii de 1.000 RON/zi de întârziere și a

amenzii civile de 500 RON/zi de întârziere; cu cheltuieli de judecată.

În esență, se reține

că, prin promovarea acțiunii, reclamantul a urmărit să obțină obligarea pârâtei

ANRP la emiterea, în procedura reglementată de Titlul VII al Legii nr.

247/2005, a titlului de conversie și a titlului de plată pentru acordarea

despăgubirilor aferente imobilului în litigiu.

Înalta Curte are în

vedere faptul că Titlul VII - "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor

aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005

reglementează o procedură complexă, care include mai multe etape procedurale în

care sunt implicate diferite entități și autorități publice, fiecare cu

propriile atribuții.

Astfel, pentru

analizarea și stabilirea cuantumului despăgubirilor a fost constituită, în

temeiul art. 13 alin. (1) din actul normativ menționat, Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, cu atribuția de a emite deciziile referitoare la

acordarea titlurilor de despăgubire, potrivit procedurii detaliate în art. 16.

După emiterea

titlurilor de despăgubire, ANRP emite, pe baza acestora și a opțiunilor

persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată, în

cadrul etapei valorificării titlurilor de despăgubire, conform art. 18 și

următoarele din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Având în vedere

aceste dispoziții legale, prima instanță a reținut corect că solicitarea de

obligare a ANRP la emiterea titlului de conversie și a titlului de plată, atâta

vreme cât titlul de despăgubire nu a fost încă emis de Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, este prematură.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de

reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau

art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de F.T.I. împotriva Sentinței civile nr. 18 din 16 ianuarie 2012 a

Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 februarie 2013.

Procesat de GGC - CL