Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.09.2011
respins

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4446/2011

HOTĂRÂRE
29.09.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4446/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 23 martie 2011, reclamanta C.N.A.D.N.R. SA, a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând suspendarea executării deciziei nr. lII/3 din 25 ianuarie 2011 și a procesului-verbal de constatare din 02 decembrie 2010 emise de Curtea de Conturi - Departamentul III, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei în fond. În motivare, reclamanta a arătat că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării deciziei nr. lII/3 din 25 ianuarie 2011 și a procesului-verbal de constatare din 02 decembrie 2010 emise de Curtea de Conturi - Departamentul III.

Cu privire la condiția existenței unui caz bine justificat, reclamanta a invocat ca argumente următoarele: - măsurile stabilite de către reprezentanții Curții de Conturi în sarcina companiei vizează existența unor prejudicii pe diferite lucrări și contracte, toate aceste sume adunate depășesc bugetul companiei și nu există din partea organului de control certitudinea existenței acestor prejudicii, ceea ce a și dus la contestarea acestora de către companie; - prin decizia nr. III/3/2011, Curtea de Conturi a stabilit în sarcina companiei mai multe măsuri privind stabilirea prejudiciului; măsuri ce trebuiesc aduse la îndeplinire până la data de 31 august 2011, ori declanșarea unei astfel de proceduri de stabilirea prejudiciului în 5 dintre situații necesită timp și nu se poate finaliza până la data stabilită prin decizia contestată.

Depășirea acestui termen duce la atragerea de sancțiuni mai mari din partea Curții de Conturi pentru neîndeplinirea măsurilor stabilite, măsuri ce nu vor mai putea fi remediate ulterior rămânerii definitive și irevocabilă a sentinței pronunțate în fond; - înscrierea unor eventuale sume stabilite ca fiind prejudiciu in opinia reprezentanților Curții de Conturi afectează grav bugetul companiei, fiind vorba de un prejudiciu ce nu este cert, lichid și exigibil, dovadă stă și faptul că a contestat administrativ aceste măsuri stabilite de Curtea de Conturi, nu mai pot fi scoase din contabilitate; - executarea măsurilor stabilite de reprezentanții Curții de Conturi durează în timp și ar avea consecințe deosebit de grave asupra activității instituției, deoarece introducerea prejudiciului în contabilitate duce la perturbarea gravă a exercițiului financiar-contabil, prin blocarea acestor sume, ce duce la imposibilitatea de a avea lichidități și a face plăți și a onora obligațiile contractuale.

Acest blocaj financiar afectează existența instituției, prin punerea în imposibilitatea realizării obiectivelor de interes național în această perioadă, situație care ar duce chiar la o stare de insolvabilitate (condiția pagubei iminente fiind îndeplinită); - în această situație nu se mai pot aloca sume de la bugetul de stat în vederea executării proiectelor de interes național aflate în derulare și dacă pe instanța s-ar constata că nu există prejudiciu, compania s-ar afla în imposibilitatea de a avea bani la buget in vederea onorarii penalităților ce ar decurge din neonorarea contractelor derulate in prezent; - neexecutarea la termen a obligațiilor contractuale duce la sancționarea din nou a companiei de către reprezentanții Curții de Conturi pentru negestionarea corectă a fondurilor alocate de la bugetul de stat și a da vina pe Curtea de Conturi nu este permis și nu constituie argument juridic deși realitatea și legalitatea este alta; - compania are proiecte finanțate nu numai de la bugetul de stat ci și din împrumuturi internaționale ceea ce obligă statul român să onoreze obligațiile contractuale pentru a nu plăti penalități de întârziere; aceste penalității nu se mai plătesc din împrumut, ci din banii alocați de la bugetul de stat;

- tipurile de contracte încheiat de companie cu diferiți parteneri au ca regulă contractele de tip Fidic a cărui procedură este specificată privind lucrările de infrastructură terestră. Prin sentința nr. 3959 din 03 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta C.N.A.D.N.R. SA, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că motivele invocate de reclamantă nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului contestat, deoarece vizează apărări de fond ce nu pot fi examinate în cererea de suspendare, motiv pentru care a apreciat că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, s-a apreciat că nici această condiție nu este îndeplinită, apărările reclamantei privind imposibilitatea de a avea lichidități și de a onora obligațiile contractuale sunt neîntemeiate, în condițiile în care măsurile dispuse de către Curtea de Conturi au ca obiect stabilirea întinderii prejudiciului și recuperarea sumelor deja cheltuite, care ar trebui să aibă ca finalitate reîntregirea bugetului entității cu sumele cheltuite nelegal iar ulterior să se procedeze la virarea acestora în bugetul de stat. Prin aceste măsuri nu sunt vizate sumele alocate în bugetul entității, de la bugetul de stat și necheltuite, pentru ca îndeplinirea acestora să ducă la afectarea contractelor aflate în derulare, prin afectarea finanțării lucrărilor aflate în curs de execuție.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București, a declarat recurs reclamanta C.N.A.D.N.R. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În raport de prevederile art. 261 C. proc. civ., recurenta a invocat nulitatea sentinței atacate, întrucât nu i-a fost comunicată încheierea de ședință din data de 27 mai 2011 când au avut loc dezbaterile de fond, astfel că în lipsa acesteia, sentința este nulă. Pe fond, a arătat că există o îndoială serioasă asupra legalității deciziei nr. III/3/2011 și a procesului-verbal de constatare nr. 58699/2010 al Curții de Conturi, în ceea ce privește modul cum pârâta a interpretat contractele de tip Fidic supuse controlului, stabilind în mod greșit în sarcina recurentei recuperarea unor debite de la părțile contractante, în condițiile în care, contractele au fost respectate de părți și nu s-a adus niciun prejudiciu bugetului de stat și nici bugetului companiei.

Recurenta a arătat că demararea procedurii de recuperare a unui prejudiciu durează și necesită cheltuieli suplimentare datorită procedurilor contractuale stabilite de părți și alocare de noi sume ce nu sunt prevăzute în bugetul companiei și care ar duce la un blocaj financiar. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Referitor la primul motiv de recurs, prin care recurenta solicită nulitatea sentinței, raportat la dispozițiile art. 261 C. proc. civ., Înalta Curte reține că este neîntemeiat. Norma legală prevăzută la art. 261 C. proc. civ., nu prevede obligația ca încheierea de la data când au avut loc dezbaterile să fie comunicată.

Pe fondul cauzei, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea în condițiile art. 7 din aceeași lege a autorității publice emitentă a actului, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Instanța de fond a interpretat corect aceste dispoziții legale, constatând că recurenta-reclamantă nu a dovedit îndeplinirea condițiilor cumulative impuse pentru măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ.

Din motivarea cererii de chemare în judecată și din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă existența unor cazuri bine justificate, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Apărările referitoare la îndeplinirea acestei prime condiții legale au fost corect calificate de prima instanță ca fiind motive de nelegalitate, care nu pot fi examinate decât pe fondul cauzei, în cadrul unei acțiuni în anulare a celor două acte administrative contestate. Măsura de suspendare a executării actelor administrative nu a fost justificată de recurentă nici prin necesitatea de a se preveni producerea unei pagube iminente sau perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Judecătorul fondului a considerat în mod întemeiat că măsurile dispuse prin actele administrative contestate nu sunt susceptibile să afecteze activitatea recurentei și să producă efecte grave, de natura celor expuse în motivarea cererii de suspendare, fără a fi fost administrate probe concludente în acest sens. Dimpotrivă, se constată că executarea măsurilor dispuse presupune verificarea și stabilirea în concret a valorii prejudiciului, iar pentru realizarea acestor obligații, reclamanta are posibilitatea să prezinte documente justificative și să formuleze apărări pentru a dovedi susținerile privind constatarea greșită de către intimată a unor abateri de la legalitate și regularitate. Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a încheierii dată de instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N.A.D.N.R. SA împotriva sentinței nr. 3959 din 03 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-05-28
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5447/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII – a contencios administrativ și fi
ÎCCJ 2011-01-21
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 349/2011
precizat faptul că există o îndoială serioasă asupra legalității actelor administrativ fiscale aflate în discuție. În ceea ce privește paguba iminentă, instanța de fond a apreciat că și aceasta există, întrucât fondurile societății reclaman
ÎCCJ 2013-02-01
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 514/2013
-verbal al Curții de Conturi nr. 14494 din 12 iulie 2011 și în Decizia nr. 14 din 05 august 2011 a Curții de Conturi, acte care au stat la baza emiterii ordinului contestat în speță. Însă, a reținut curtea de apel că paguba a fost constatat
ÎCCJ 2018-10-31
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3660/2018
le atacate de la pct. 2 - 8, 10 - 12, 15, 17, 19 și 20 și-au pierdut temporar forța obligatorie și executorie, astfel încât reclamanta nu mai avea obligația de a le duce la îndeplinire și, pe cale de consecință, nici nu i se mai putea imput
ÎCCJ 2013-09-11
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6107/2013
A.V.A.S. Deficiențele constatate ca urmare a controlului au fost consemnate în Raportul de control nr. 6085/15 iunie 2011, iar pârâta a emis Decizia nr. 40181/2011. Reclamanta a formulat contestație în temeiul pct. 204 din Regulamentul pent
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă