ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3536/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3536/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal,
T.A.G., personal și ca reprezentant al reclamantelor K.D.M., T.L. și C.M., a
chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice,
pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului
la plata despăgubirilor cuvenite în temeiul Dispoziției nr. 2093 din 12
decembrie 2008, pentru imobilul situat în jud. Vaslui, mun. Bârlad, bd. E.,
despăgubiri a căror întindere rezultă din Raportul de evaluare efectuat la data
de 20 martie 2009.
Prin Sentința civilă
nr. 3038 din 9 noiembrie 2010 a Tribunalului București a fost admisă excepția
necompetenței materiale invocată din oficiu și a fost declinată competența
materială de soluționare a cauzei privind reclamanții T.A.G., K.D.M., T.L. și
C.M. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor
Publice, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța
această sentință tribunalul a reținut că, potrivit art. 8 alin. (1) teza a doua
din Legea nr. 554/2004, obiectul acțiunii în contencios administrativ îl poate
constitui și obligarea autorității publice la efectuarea unei operațiuni
administrative, în speță obligarea pârâtei la efectuarea plății sumei stabilite
cu titlu de despăgubiri în favoarea reclamanților, considerând astfel că, în
această situație, competența este atrasă de calitatea de organ central sau
local a autorității.
Prin întâmpinarea
formulată la dosarul cauzei, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a invocat
excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ față de Statul
Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, având în vedere dispozițiile art. 2
alin. (1) lit. b), c) din Legea nr. 554/2004 și art. 8 alin. (1) din Legea nr.
554/2004 a contenciosului administrativ, excepția lipsei calității procesuale
pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, excepția lipsei
calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru Statul Român
și excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile.
Hotărârea
instanței de fond
Prin Sentința nr.
2481 din 29 martie 2011 a Curții de Apel București a fost admisă excepția
lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și, în consecință, a fost
respinsă cererea formulată de reclamanții T.A.G., K.D.M., T.L., C.M., în
contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind
formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că, în prezenta cauză, reclamanta a
solicitat obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de
reprezentant al Statului Român, la plata despăgubirilor ce i se cuvin în
temeiul Dispoziției nr. 2093 din 12 decembrie 2008 a Primăriei Municipiului
Bârlad, în condițiile în care, astfel cum reiese din Adresa Direcției pentru
Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001 nr. 31327/32486/L10/9297/9714 din 3
iunie 2010, s-a dispus returnarea dosarului aferent dispoziției de restituire
către Primăria Municipiului Bârlad.
Constatând însă că
reclamantul a înțeles să urmeze procedura prevăzută de dispozițiile Titlului
VII din Legea 247/2005, modificată și republicată, procedură în cadrul căreia
autoritățile cu competențe în soluționarea unor astfel de cereri sunt Comisia
Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Direcția pentru Acordarea
Despăgubirilor în Numerar. Având în vedere și obiectul cererii deduse
judecății, Curtea a reținut că pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca
reprezentant al Statului Român, nu poate fi subiect pasiv al raportului juridic
dedus judecății, astfel încât va admite excepția lipsei calității procesuale
pasive și va respinge cererea în consecință.
Recursul declarat
de T.A.G., K.D.M., T.L. și C.M.
Prin motivele de
recurs formulate, reclamanții au criticat hotărârea instanței de fond ca
netemeinică și nelegală, arătând că instanța de fond a calificat în mod greșit
cererea dedusă judecății, indicând ca temei al recursului dispozițiile art. 304
pct. 8 C. proc. civ.
S-a susținut că
cererea de chemare în judecată nu s-a întemeiat pe dispozițiile Legii nr.
247/2005 și nici pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, ci direct pe jurisprudența
Curții Europene a Drepturilor Omului, care interpretează art. 1 din Protocolul
nr. 1 la Convenție.
De asemenea, a fost
invocat motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
recurenții arătând că hotărârea pronunțată în cauză a fost pronunțată cu
încălcarea legii.
II. Decizia instanței
de recurs
Înalta Curte de
Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea recursului declarat, la termenul
stabilit pentru soluționarea recursului, din data de 16 februarie 2012, a
constatat că au lipsit atât recurenții-reclamanți, cât și intimatul-pârât,
astfel încât, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 242 alin. (1) pct. 2
C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei, întrucât părțile nu au
solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cauza a fost repusă
pe rol, din oficiu, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 252 C. proc.
civ.
În conformitate cu
dispozițiile prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de
chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere
de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor,
dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Analizând actele și
lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că părțile au lipsit nejustificat
la termenul stabilit pentru soluționarea recursului declarat și nu au solicitat
judecarea în lipsă, așa cum prevăd dispozițiile art. 242 alin. (2) C. proc.
civ.
De la data
suspendării cauzei și până la repunerea cauzei pe rol, pricina a rămas în
nelucrare din vina părților, care nu au îndeplinit niciun act de procedură în
vederea judecării cauzei.
Pentru aceste
considerente, Înalta Curte urmează a constata perimat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat
recursul formulat de T.A.G., K.D.M., T.L. și C.M. împotriva Sentinței nr. 2481
din 29 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 21 martie 2013.
Procesat
de GGC - AZ