ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6733/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului. Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ si fiscal, la 10 noiembrie 2011, reclamantul B.D.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M.A.I., I.G.P.R., M.I.M. și S.M., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: anularea Dispoziției din 06 iulie 2011 a I.G.P.R.; anularea tuturor actelor subsecvente emise ulterior punerii sale la dispoziție; anularea concursurilor din 03 august 2011 și 11 noiembrie 2011; anularea Adresei din 11 iulie 2011 emisă de I.G.P.R. - D.R.U.; anularea Adreselor din 14 iulie 2011 și din 28 iulie 2011 emise de I.G.P.R.

- D.C.C.O. - B.C.C.O. București; anularea Adresei din 20 octombrie 2011 emisă de I.G.P.R. - D.M.R.U.; obligarea în solidar a pârâților la emiterea unui act administrativ de numire a sa pe o funcție de șef de birou antidrog din cadrul B.C.C.O. București - Serviciul Antidrog; acordarea tuturor drepturilor (financiare și nefinanciare) ce i s-ar fi cuvenit de drept pentru ocuparea funcției de șef de birou, începând cu data de 06 iulie 2011 (data emiterii Dispoziției de punere la dispoziție); obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material suferit; obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit; obligarea în solidar a pârâților la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de judecarea prezentului litigiu.

În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 112 C. proc. civ. și ale art. 8, 16 și următoarele din Legea nr. 554/2004. Ca urmare a declinării de competență, cauza a fost înregistrată ulterior pe rolul Tribunalului București. Această instanță a admis și ea excepția necompetenței materiale, a apreciat că este competentă să se pronunțe în speță Curtea de Apel și, constatând ivit conflictul negativ de competență a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin Decizia nr. 4121 din 12 octombrie 2012 instanța supremă a statuat în sensul că soluționarea prezentei cauze relevă de competența materială a Curții de Apel București. Ulterior reînregistrării cauzei pe rolul acestei ultime instanțe, ca efect al intrării în vigoare a Legii 2/2013, instanța a dispus scoaterea de pe rol a cererii și înaintarea sa Tribunalului București.

Astfel, cauza a fost reînregistrară pe rolul Tribunalului București la data de 22 februarie 2013. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1. Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 18 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea acesteia Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a dispune această măsura s-au avut in vedere dispozițiile art. 23 alin. (3) din Legea nr. 2/2013 și împrejurarea că obiectul prezentei acțiuni se încadrează in dispozițiile art. 4 privind funcționarii publici. 2.2.

Prin Sentința nr. 3489 din data de 17 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a IX a de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, excepție invocată din oficiu; s-a declinat judecarea cauzei privind pe reclamantul B.D.M., în contradictoriu cu pârâții I.G.P.R., M.A.I., M.I.M. și S.M., în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că, în speță, capătul principal al acestei acțiuni este reprezentat de cererea reclamantului de anulare, pe cale principală, a două acte cu caracter general, vizând structura organizatorică a Poliției Române, emise de autorități centrale, acte care nu privesc în mod direct și nemijlocit raportul de serviciu al reclamantului ci sunt acte cu caracter general, aplicabile la nivelul întregii structuri a Poliției Române. De asemenea, s-a reținut că analiza legalității acestora nu ține în mod direct de raportul de serviciu al reclamantului, pentru ca acestea să poată fi incluse în dispoziția legală prevăzută de art. 4 din Legea nr. 2/2013, ele fiind aplicabile tuturor persoanelor din cadrul acestei structuri.

Astfel, tribunalul a considerat că analiza raportului de serviciu al reclamantului, respectiv a legalității și temeiniciei actelor contestate inițial de acesta, nu pot avea decât un caracter subsecvent, accesoriu față de primul, acestea fiind emise și, depinzând astfel de legalitatea actelor superioare, neimpunându-se eventuala disjungere a capătului de cerere principal având ca obiect anularea Ordinului M.A.I. din 30 iunie 2011 și a dispoziției I.G.P.R. din 30 iunie 2011. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei. Pentru identificarea instanței competente după materie este esențial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată. Instanțele au fost investite cu cererea formulată de către reclamantul B.D.M. prin care, in principal, s-a contestat Dispoziția din 06 iulie 2011, act prin care reclamantul, șef birou la B.C.C.O. București - Serviciul Antidrog - Birou Sector 4, ca urmare a reorganizării unității și desființării funcției deținute, a fost pus la dispoziția I.G.P.R. pe o perioadă de 3 luni, in subsidiar, solicitându-se și anularea tuturor actelor subsecvente, obligarea pârâților la emiterea unui act administrativ de numire pe o funcție de șef birou, acordarea drepturilor de care a fost privat și despăgubiri materiale și morale.

În cauză a fost soluționat un regulator de competență, iar prin Decizia nr. 4121 din data de 12 octombrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, in Dosarul nr. 7242/3/2010 s-a constatat că prezenta acțiune are ca obiect anularea unui act administrativ de modificare a raportului de serviciu și repararea pagubei, raport de serviciu încheiat intre reclamant și pârâtul I.G.P.R., aflat sub incidența dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999. Legea nr. 188/1999 - la art. 1 alin. (1) „reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publică locală, prin autoritățile administrative autonome ori prin autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, denumite în continuare raporturi de serviciu”.

În raport de obiectul litigiului, sub aspectul competenței de soluționare, cauza intră sub incidența dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora: „Art. 23. - (1) Procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi. (2) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel se trimit la curțile de apel.

(3) Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi,sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale. (4) În cazurile prevăzute la alin. (1) - (3), dosarele se trimit, pe cale administrativă, la instanțele devenite competente să le judece.” De asemenea, conform art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”.

În raport de textele menționate anterior, se constată că, astfel cum a reținut chiar și tribunalul in soluția de declinare, a intervenit o unificare a competenței materiale în domeniul funcției publice la nivelul tribunalelor, fără a mai conta calitatea de autoritate centrală sau locală a instituției publice cu care s-a format raportul de serviciu. Având în vedere că prezentul litigiu este un proces în curs de judecată în primă instanță, care până la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 era de competența Curții de Apel, secția de contencios administrativ și fiscal, în raport de dispozițiile art. 4 și art. 23 alin. (1) și (3) din Legea nr. 2/2013, Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, instanță devenită competentă să îl soluționeze.

2. Temeiul legal al regulatorului de competență În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe B.D.M., M.A.I., I.G.P.R., M.I.M. și S.M. în favoarea Tribunalului București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2013.