Decizia nr. 839/2013 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4858 din 6 septembrie 2011: - a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii și lipsei calității procesuale pasive, excepții invocate de pârâta D.G.I.P.I.; - a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B.A.M. în contradictoriu cu pârâții I.G.P.R., D.G.I.P.I.și M.A.I., astfel cum a fost precizată la data de 05 aprilie 2011; - a anulat avizul negativ de participare la concursul organizat în vederea ocupării postului de director al D.A.E., P.C.I., comunicat reclamantului cu Adresa nr. 1961012 din 6 noiembrie 2008, precum și Adresa nr. S/1368581 din 22 octombrie 2008 emisă de D.G.I.P.I. ce a stat la baza avizului negativ; - a obligat pârâtul I.G.P.R. la plata către reclamant a drepturilor salariale, inclusiv sporurile cuvenite, începând cu data emiterii actelor vătămătoare și până la data de 12 mai 2010, când a intervenit pensionarea reclamantului, drepturi aferente funcției deținute de acesta la momentul emiterii actelor atacate din care vor fi scăzute drepturile salariale încasate, aferente funcției ocupate în perioada respectivă; - a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea daunelor morale; - a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul P.G. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele: 1. Pârâta D.G.I.P.I. are calitate procesuală pasivă, întrucât este autoritatea publică emitentă a actului administrativ contestat în cauză.

Prin Adresa nr. 1961012 din 6 noiembrie 2008 s-a comunicat reclamantului refuzul I.G.P.R. de a-i aviza favorabil cererea de participare la concursul organizat în vederea ocupării postului de director al D.A.E., P.C.I. La data de 17 decembrie 2008, reclamantul a solicitat să i se permită accesul la dosarul de concurs, cerere ce i-a fost respinsă. Pârâtul P.G. – I.G.P.R. – a dispus să nu se mai întreprindă noi demersuri în vederea participării reclamantului la concurs, ca urmare a aspectelor semnalate de D.G.I.P.I. în Adresa nr. S/1368581 din 22 octombrie 2008, măsura ce a fost comunicată reclamantului prin Adresa nr. 1961012/2008. În urma analizării înscrisurilor cu caracter „secret de serviciu”, Curtea de apel a apreciat că decizia I.G.P.R. contestată în cauză este nefondată, întrucât nu este susținută de probe concludente. În opinia instanței, simpla afirmație a D.G.I.P.I. din cuprinsul Adresei nr. S/1368581 din 22 octombrie 2008 nu poate justifica refuzul acordării avizului de participare la concurs în condițiile în care, pentru ocuparea postului respectiv, partea primise aviz pentru a fi împuternicit pe o perioadă de 3 luni, conform Dispoziției nr. 2031 din 5 septembrie 2008 a I.G.P.R. Reclamantul este îndreptățit la plata drepturilor aferente funcției deținute până la momentul emiterii actelor atacate, din care urmează să fie scăzute drepturile salariale încasate pentru funcția ocupată, pentru perioada cuprinsă între data emiterii actelor litigioase și data de 12 mai 2010 când partea s-a pensionat. Cererea de acordare a daunelor morale nu poate fi primită, în condițiile în care reclamantul nu a arătat în ce constă prejudiciul moral suferit și nici nu a probat existența acestuia. 1. Recursul declarat de pârâtul M.A.I. În recursul său, pârâtul a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive și, în consecință, respingerii acțiunii față de acesta. În motivarea căii extraordinare de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.,recurentul a susținut faptul că nu au fost indicate temeiurile de fapt și de drept pentru care a fost introdus în cauză la termenul de judecată din data de 05 aprilie 2011. Singura mențiune făcută a fost aceea ca partea să depună la dosar „Raportul D.G.M.R.U. nr. S/230554 din 02 septembrie 2008”, înscris pe care instituția publică l-a pus la dispoziția instanței înainte de a fi citată ca parte în cauză. 2. Recursul declarat de pârâtul I.G.P.R. În calea de atac promovată, pârâtul a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii astfel cum a fost precizată. În motivare, recurentul a formulat următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărâre, ce pot fi subsumate motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.: 1.1 Măsura dispusă de I.G.P.R. de a nu permite intimatului-reclamant participarea la concurs nu este o măsură abuzivă, deoarece ea a avut la bază incompatibilitățile constatate de alte structuri din M.A.I. de la care au fost solicitate aprobări. Natura funcției de conducere scoase la concurs presupunea efectuarea de verificări amănunțite în legătură cu toate aspectele referitoarea la ordinea publică și siguranța națională. 1.2 Intimatul-reclamant nu este îndreptățit să primească drepturile salariale și sporurile pe care le-a solicitat, întrucât aceasta nu a contestat actele administrative prin care i-a fo st modificat raportul de serviciu și în baza cărora a fost salarizat. 1.2 Recursul declarat de pârâta D.G.I.P.I. În recursul său, pârâta a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive și inadmisibilității acțiunii. În subsidiar, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. În motivarea căii de atac, încadrabilă în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal. În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată: În raport de prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, coroborate cu cele ale art. 1 din Dispoziția Secretarului de stat - Șef al D.O.S.P. nr. II/7356 din 29 noiembrie 2007, în speța de față, actul administrativ dedus judecății este decizia I.G.P.R. emisă în baza avizului, act ce a avut ca efect stingerea raportului juridic născut între candidat și unitatea care a demarat procedura de ocupare a funcției de conducere vacante, respectiv I.G.P.R. Ca atare, actul aflat în discuție nu emană de la D.G.I.P.I. pentru a putea avea calitate procesuală pasivă în cauză. Așadar, Adresa nr. S/1368581 din 22 octombrie 2008 emisă de D.G.I.P.I. constituie doar o operațiune tehnico-administrativă ce a stat la baza emiterii deciziei I.G.P.R. Prin urmare, adresa anterior arătată nu poate forma obiectul acțiunii în anulare la instanța de contencios administrativ.

Apărările formulate de intimatul B.A.M. Intimatul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursurilor declarate de pârâți ca nefondate, pentru argumentele prezentate (filele 20-26 din dosar). I. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți și a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de M.A.I. este fondat, iar recursurile formulate de I.G.P.R. și D.G.I.P.I. sunt nefondate pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Intimatul-reclamant B.A.M. a investit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect: - anularea avizului negativ de participare la concursul organizat în vederea ocupării postului de director al D.A.E., P.C.I., comunicat reclamantului cu Adresa nr. 1961012 din 6 noiembrie 2008, precum și Adresei nr. S/1368581 din 22 octombrie 2008 emisă de D.G.I.P.I. ce a stat la baza avizului negativ; - acordarea drepturilor salariale, inclusiv sporurile cuvenite, începând cu data emiterii actelor vătămătoare și până la data de 12 mai 2010, când a intervenit pensionarea acestuia; - acordarea daunelor morale în sumă de 100.000 lei de la fiecare dintre cei trei pârâți (a se vedea fila 133 dosar fond). Prima instanță a reținut corect situația de fapt și a realizat o încadrare juridică adecvată, apreciind că refuzul de a aviza favorabil cererea reclamantului de a participa la concursul anterior arătat este unul nejustificat, în sensul pe care art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, îl dă acestei noțiuni: „exprimarea explicită, cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.” Detaliind problemele de drept deduse judecății și răspunzând la motivele de recurs anterior prezentate, Înalta Curte constată: 1.1. În raportul privind situația profesională a intimatului-reclamant întocmit de directorul de la D.M.R.U. și avizat de I.G.P.R., act înregistrat sub nr. 216819 din 28 ianuarie 2009, se rețin aspectele ce vor fi prezentate în continuare. „Comisarul șef de poliție B.A.M. a fost încadrat în M.A.I. în anul 1993 și a îndeplinit funcții operative la B.C.C.O. București până la 01 iulie 1998, când a fost promovat adjunct șef serviciu în cadrul aceleiași structuri. La data de 01 martie 2000, a fost promovat șef S.T.M.S. și N.B.C. la D.G.C.C.O., funcție pe care a îndeplinit-o până la 06 octombrie 2004. În această perioadă a urmat cursurile Academiei F.B.I. și a aplicat pentru o poziție de coordonator program la S.G.I. din Franța. Ca urmare, începând cu data de 06 octombrie 2004, a fost mutat în Statul „S" constituit la nivelul I.G.P.R., desfășurându-și activitatea în calitate de coordonator al programului de prevenire a bio-terorismului din cadrul S.S.P.T. al instituției menționate. La data de 30 aprilie 2008, ofițerul a solicitat secretarului general al INTERPOL demisia din funcția deținută și revenirea în țară, data încetării activității fiind 31 iulie 2008. Cu aceeași dată, cu acordul său, a fost numit în funcția de ofițer specialist principal la D.A.E.P.C.I. din I.G.P.R. Ulterior, respectiv la 05 septembrie 2008, a fost împuternicit să îndeplinească atribuțiile funcției de director al acestei direcții. Împuternicirea a fost avizată favorabil de conducerea Departamentului O.S.P. La data de 22 septembrie 2008, postul menționat a fost scos la concurs, singurul candidat înscris fiind comisarul șef de poliție B.A.M. În conformitate cu prevederile art. 1 din Dispoziția Secretarului de Stat, Șef al D.O.S.P. din 29 noiembrie 2007, documentele necesare în vederea obținerii avizului de participare la concurs au fost înaintate D.G.M.R.U. din M.A.I., cu propunerea de avizare. La data de 31 octombrie 2008, lucrarea ne-a fost restituită pentru a fi reanalizată prin prisma unor aspecte semnalate de D.G.I.P.I. în Adresa nr. 1368581 din 22 octombrie 2008, potrivit cărora ofițerul "este cunoscut cu riscuri de securitate privind furnizarea de date și informații clasificate și nedestinate publicității către reprezentanți ai mass-media". Documentul a fost prezentat domnului comisar șef de poliție P.G. - desemnat inspector general al Poliției Române care, în acest context, în temeiul prevederilor art. 2 din Dispoziția Secretarului de Stat, Șef al Departamentului O.S.P. nr. II/7356 din 29 noiembrie 2007, a dispus să nu se mai întreprindă noi demersuri în vederea participării ofițerului la concurs. Situația a fost adusă la cunoștință comisarului șef de poliție B.A.M. care, în urma discuțiilor avute cu conducerea Poliției Române, a fost de acord cu încetarea împuternicirii sale la conducerea D.A.E., P.C.I. și împuternicirea în funcția de șef Birou Protocol la Direcția Cabinet, decizia fiind materializată prin Dispoziția I.G.P.R din 10 noiembrie 2008. De la data numirii în actuala funcție, ofițerul s-a aflat în concediu de odihnă.” În opinia instanței de control judiciar, prin Adresa nr. 1961012 din 6 noiembrie 2008 s-a materializat refuzul nejustificat al I.G.P.R. de a aviza favorabil cererea intimatului de participare la concursul organizat în vederea ocupării postului de director al D.A.E., P.C.I. (a se vedea fila 129 dosar fond). Această concluzie se fundamentează pe faptul că, la data de 05 septembrie 2008, intimatul a fost împuternicit pe o perioadă de maximum 3 luni să îndeplinească atribuțiile funcției de director la D.A.E., P.C.I. și a deținut autorizație de acces la informații clasificate corespunzătoare ocupării acestui post (a se vedea fila 131 dosar fond). Ulterior, după cum s-a prezentat în cele de mai sus, postul aflat în discuție a fost scos la concurs, intimatul a fost singurul candidat, iar acesta a și parcurs etapele preliminare, respectiv testul psihologic și testul de limbă străină. Desigur, s-a procedat și la desemnarea comisiei de examen, întocmirea bibliografiei și anunțarea concursului. Poziția exprimată de autoritatea recurentă a avut la bază adresa nr. S/1368581 din 22 octombrie 2008 emisă de D.G.I.P.I. în care se arată că intimatul „este cunoscut cu riscuri de securitate privind furnizarea de date și informații clasificate.” Însă, din actele dosarului nu rezultă faptul că, în urma constatării situației anterior prezentate, s-a procedat la retragerea autorizației de acces a intimatului la informațiile clasificate. De altfel, în întâmpinarea depusă la dosar în faza procesuală a recursului, intimatul a menționat că a avut autorizația aflată în discuție până la momentul pensionării, aspect necontestat de părțile adverse (a se vedea fila 20 dosar). Înalta Curte apreciază că această situație infirmă cele consemnate în adresa nr. S/1368581/22 octombrie 2008. 1.2. Soluția pronunțată de prima instanță pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D.G.I.P.I. este corectă. Înalta Curte are în vedere împrejurarea că această autoritate publică este emitenta Adresei nr. S/1368581 din 22 octombrie 2008, care a fundamentat soluția adoptată prin adresa nr. 1961012 din 6 noiembrie 2008. 1.3. Recursul declarat de pârâtul M.A.I. este fondat, întrucât această autoritate publică nu este emitenta actelor administrative deduse judecății, iar intimatul nu a avut raport de funcție cu ministerul pentru a putea fi obligat la plata despăgubirilor materiale. 1.

Soluția pronunțată de prima instanță pe excepția inadmisibilității acțiunii este corectă. Într-adevăr, adresa din 22 octombrie 2008 emisă de D.G.I.P.I. constituie doar o operațiune administrativă care a stat la baza emiterii deciziei I.G.P.R., însă, în raport de dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată, aceasta poate fi dedusă controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ, împreună cu actul administrativ pe care îl fundamentează. 1.

Drepturile salariale și sporurile se cuvin intimatului-reclamant în raport de prevederile art. 106 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, cu modificările și completările ulterioare, precum și de faptul că instanța a procedat la anularea adresei din 22 octombrie 2008 (act administrativ asimilat, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată). 1. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul declarat de pârâtul M.A.I., va modifica, în parte, sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantului față de acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive. Totodată, instanța de control judiciar va respinge recursurile formulate de pârâții I.G.P.R. și D.G.I.P.I., ca nefondate.