ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3424/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3424/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC F.C.P. SA a chemat în judecată
Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova - Administrația Finanțelor
Publice Activitatea de Inspecție Fiscală solicitând instanței, pe cale de
ordonanță președințială, suspendarea executării Deciziei de impunere privind
obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală
înregistrată la emitent sub nr. F-PH 380 din 25 iulie 2012, prin care s-au
stabilit în sarcina de plată a reclamantei obligații fiscale suplimentare de plată
în cuantum de 49.788.90 RON, reprezentând contribuții și impozite, până la
pronunțarea instanței de fond.
În motivarea acțiunii
reclamanta a arătat că în urma inspecției fiscale efectuate la sediul SC F.C.P.
SA, care a cuprins perioada 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2008 și a vizat
modul de constituire, declarare și vizare a impozitelor și contribuțiilor
datorate bugetului consolidat al statului de către reclamantă, s-a emis decizia
de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată, Dispoziția de
măsuri înregistrată la emitent sub nr. 100 din 15 ianuarie 2010 și Decizia
privind nemodificarea bazei de impunere nr. 100 din 15 ianuarie 2010,
stabilindu-se în sarcina reclamantei obligații suplimentare de plată în cuantum
de 13.043.043 RON.
Împotriva Deciziei de
impunere nr. F-PH nr. 380 din 25 iulie 2012, în temeiul art. 305 și art. 207
din O.U.G. nr. 92/2003 și ale art. 7 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a
formulat plângere prealabilă la organul emitent al actului.
La data de 17 august
2012, reclamanta SC F.C.P. SA a depus precizare la acțiune prin care a
învederat că își întemeiază solicitările pe prevederile art. 14 alin. (1) și
urm. din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare,
solicitând a se constata că sunt îndeplinite cerințele cazului bine justificat
și a pagubei iminente și pe cale de consecință să se dispună suspendarea
executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de
plată stabilite de inspecția fiscală, înregistrată la emitent sub F-PH 380 din
25 iulie 2012, emisă ca urmare a constatărilor din raportul de inspecție
fiscală.
Curtea de Apel
Ploiești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, prin
Sentința civilă nr. 255 din 19 august 2012, a admis cererea formulată de F.C.P.
SA și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-PH 380 din 25
iulie 2012 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, până la
pronunțarea instanței de fond.
Pentru a pronunța
această sentință instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite cerințele art.
14 din Legea nr. 554/2004 privind existența cazului bine justificat și
producerea unei pagube iminente.
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova
Activitatea de Inspecție Fiscală, criticând sentința pentru nelegalitate și
netemeinicie.
Motivele de recurs
invocate conform art. 304
1
C. proc. civ. se încadrează în
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare a
dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește
admiterea cererii de suspendare formulată de reclamant.
Se arată că în mod
greșit prima instanță a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile
prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în raport cu împrejurările
invocate. Astfel, în ceea ce privește condiția existenței unor cazuri bine
justificate, se arată că prima instanță și-a însușit concluziile
reclamantului-intimat fără a verifica existența unor împrejurări de fapt și de
drept de natură a infirma prezumția de legalitate a actelor administrative
atacate.
Se arată că probele
administrate nu au dovedit existența unei situații de excepție privind
suspendarea actelor contestate.
În ceea ce privește
existența unei pagube iminente, recurenta arată că intimata nu a probat
existența unei pagube iminente și grave pentru patrimoniul său, de natură a
justifica măsura de excepție a suspendării actelor de impunere contestate.
Se solicită admiterea
recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de
suspendare.
La dosar
intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea
recursului ca nefondat și a depus acte în baza art. 305 C. proc. civ.
Analizând recursul
declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru
următoarele considerente, ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile
prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În mod corect prima
instanța a apreciat că cererea de suspendare formulată îndeplinește condițiile
cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, aspectele de
nelegalitate invocate în recurs neputând fi reținute.
Astfel, în ceea ce
privește condiția existenței unui caz bine justificat în sensul dispozițiilor
art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, în mod corect prima instanță a
apreciat că în cauză este îndeplinită această condiție deoarece în ceea ce
privește actele contestate - Raportul de inspecție fiscală din 25 iulie 2012 și
Decizia de impunere nr. F-PH 380 din 25 iulie 2012, emise ca urmare a refacerii
controlului dispus prin Decizia nr. 237/2010, există motive de fapt și de drept
de natură a infirma prezumția de legalitate.
Astfel, există
indicii privind depășirea limitelor privind desființarea Deciziei de impunere
nr. 100/2010 și a refacerii controlului în ceea ce privește sumele stabilite
prin cele două decizii de impunere, care sunt semnificativ diferite.
În mod corect prima
instanță a apreciat că actele contestate și suspendate prin decizia recurată,
la o verificare sumară par ca fiind nelegale în raport de Decizia de
desființare și de refacere a controlului nr. 237/2011 atât în ceea ce privește
stabilirea bazei de impunere, cât și în ceea ce privește cuantumul sumei
contestate.
În ceea ce privește
condiția existenței unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 alin.
(1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, în mod corect prima instanță a apreciat ca
fiind îndeplinită această condiție. Aceasta deoarece nu numai în raport de
cuantumul sumei contestate, cât și în ceea ce privește specificul activității
reclamantei-intimate (club sportiv de fotbal) care ar fi afectat grav și
iremediabil în cazul executării silite imediate a deciziei de impunere
contestate.
Față de cele expuse
mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul
ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de
fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova - Activitatea de
Inspecție Fiscală împotriva Sentinței civile nr. 255 din 29 august 2012 a
Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 martie 2013.
Procesat
de GGC - AZ