ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3424/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC F.C.P. SA a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova - Administrația Finanțelor Publice Activitatea de Inspecție Fiscală solicitând instanței, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală înregistrată la emitent sub nr. F-PH 380 din 25 iulie 2012, prin care s-au stabilit în sarcina de plată a reclamantei obligații fiscale suplimentare de plată în cuantum de 49.788.90 RON, reprezentând contribuții și impozite, până la pronunțarea instanței de fond. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în urma inspecției fiscale efectuate la sediul SC F.C.P.

SA, care a cuprins perioada 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2008 și a vizat modul de constituire, declarare și vizare a impozitelor și contribuțiilor datorate bugetului consolidat al statului de către reclamantă, s-a emis decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată, Dispoziția de măsuri înregistrată la emitent sub nr. 100 din 15 ianuarie 2010 și Decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr. 100 din 15 ianuarie 2010, stabilindu-se în sarcina reclamantei obligații suplimentare de plată în cuantum de 13.043.043 RON. Împotriva Deciziei de impunere nr. F-PH nr. 380 din 25 iulie 2012, în temeiul art. 305 și art. 207 din O.U.G. nr. 92/2003 și ale art. 7 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a formulat plângere prealabilă la organul emitent al actului.

La data de 17 august 2012, reclamanta SC F.C.P. SA a depus precizare la acțiune prin care a învederat că își întemeiază solicitările pe prevederile art. 14 alin. (1) și urm. din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, solicitând a se constata că sunt îndeplinite cerințele cazului bine justificat și a pagubei iminente și pe cale de consecință să se dispună suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, înregistrată la emitent sub F-PH 380 din 25 iulie 2012, emisă ca urmare a constatărilor din raportul de inspecție fiscală. Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 255 din 19 august 2012, a admis cererea formulată de F.C.P.

SA și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-PH 380 din 25 iulie 2012 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, până la pronunțarea instanței de fond. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind existența cazului bine justificat și producerea unei pagube iminente. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova Activitatea de Inspecție Fiscală, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs invocate conform art. 304 1 C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește admiterea cererii de suspendare formulată de reclamant.

Se arată că în mod greșit prima instanță a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în raport cu împrejurările invocate. Astfel, în ceea ce privește condiția existenței unor cazuri bine justificate, se arată că prima instanță și-a însușit concluziile reclamantului-intimat fără a verifica existența unor împrejurări de fapt și de drept de natură a infirma prezumția de legalitate a actelor administrative atacate. Se arată că probele administrate nu au dovedit existența unei situații de excepție privind suspendarea actelor contestate. În ceea ce privește existența unei pagube iminente, recurenta arată că intimata nu a probat existența unei pagube iminente și grave pentru patrimoniul său, de natură a justifica măsura de excepție a suspendării actelor de impunere contestate.

Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de suspendare. La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și a depus acte în baza art. 305 C. proc. civ. Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente, ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În mod corect prima instanța a apreciat că cererea de suspendare formulată îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, aspectele de nelegalitate invocate în recurs neputând fi reținute.

Astfel, în ceea ce privește condiția existenței unui caz bine justificat în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, în mod corect prima instanță a apreciat că în cauză este îndeplinită această condiție deoarece în ceea ce privește actele contestate - Raportul de inspecție fiscală din 25 iulie 2012 și Decizia de impunere nr. F-PH 380 din 25 iulie 2012, emise ca urmare a refacerii controlului dispus prin Decizia nr. 237/2010, există motive de fapt și de drept de natură a infirma prezumția de legalitate. Astfel, există indicii privind depășirea limitelor privind desființarea Deciziei de impunere nr. 100/2010 și a refacerii controlului în ceea ce privește sumele stabilite prin cele două decizii de impunere, care sunt semnificativ diferite.

În mod corect prima instanță a apreciat că actele contestate și suspendate prin decizia recurată, la o verificare sumară par ca fiind nelegale în raport de Decizia de desființare și de refacere a controlului nr. 237/2011 atât în ceea ce privește stabilirea bazei de impunere, cât și în ceea ce privește cuantumul sumei contestate. În ceea ce privește condiția existenței unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, în mod corect prima instanță a apreciat ca fiind îndeplinită această condiție. Aceasta deoarece nu numai în raport de cuantumul sumei contestate, cât și în ceea ce privește specificul activității reclamantei-intimate (club sportiv de fotbal) care ar fi afectat grav și iremediabil în cazul executării silite imediate a deciziei de impunere contestate.

Față de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova - Activitatea de Inspecție Fiscală împotriva Sentinței civile nr. 255 din 29 august 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2013. Procesat de GGC - AZ