ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4764/2013

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul O.M. a solicitat instanței să constate calitatea pârâtului de colaborator al Securității. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin cererea adresată Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură s-a solicitat verificarea, în temeiul Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, în ceea ce îl privește pe dl. O.M., în calitate de director al Centrului Județean Olt al Agenției de Plăți și Intervenții pentru Agricultură.

Verificările în curs de derulare au continuat conform O.U.G. nr. 24/2008. În urma investigațiilor s-a constatat că pârâtul a fost recrutat la data de 1 octombrie 1985, având numele conspirativ de colaborator "D.", iar scopul recrutării a fost pentru supravegherea informativă în cadrul Întreprinderii de Industrializarea Cărnii Olt. Reclamantul a susținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile legale pentru constatarea calității pârâtului de colaborator al Securității, întrucât informațiile pe care le-a furnizat Securității, indiferent sub ce formă, se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar aceste informații au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Reclamantul a mai arătat că pârâtul a furnizat în mod conștient astfel de informații, având reprezentarea clară a faptului că relatări de natura celor furnizate nu rămâneau fără urmări și, ca atare, a vizat consecința informațiilor sale, în sensul îngrădirii dreptului la viața privată și a dreptului de liberă exprimare și libertate a opiniilor. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că nu a semnat niciodată nimic, niciun angajament, iar informațiile date cpt. G.M. s-au datorat afectivității dintre el și organul de securitate cu care fusese coleg de facultate. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 504 din data de 25 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea pârâtului O.M.

de colaborator al Securității. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că din Nota de constatare nr. DI/I/2826 din 24 septembrie 2009 rezultă că pârâtul O.M. a semnat un angajament cu organele de securitate. Din actele depuse la dosar de către reclamant rezultă că pârâtul a avut dosar de colaborare cu Securitatea, înregistrat sub nr. x din care reiese că O.M., născut la 2 octombrie 1956 în Comuna Sprâncenata, a deținut funcția de inginer în cadrul Întreprinderii de Industrializarea Cărnii Olt și, în această calitate, a fost recrutat pentru a sprijini organele Securității.

La recrutare, pârâtul a acceptat "fără ezitare", astfel cum au consemnat organele Securității în raportul din 1 octombrie 1985 și s-a menționat că va semna materialele informative sub numele "D.". Prin verificarea de scripte prin dictare efectuată urmare a contestării de către pârât a înscrisului intitulat Angajament, prima instanță a constatat că scrisul pârâtului din ședința publică și scrisul persoanei cuprins în "angajament" este același, fiind vizibilă asemănarea, chiar dacă din anul 1985 și până în anul 2011 au trecut 26 de ani, iar unele caractere ale literelor din scrisul pârâtului au suferit mici schimbări. Curtea a constatat că pârâtul a dat numeroase note informative, din care rezultă că informațiile furnizate au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor despre care a informat.

În nota din 3 mai 1988, pârâtul a comunicat securității că va avea în vedere persoanele care discută negativ politica partidului și statului, persoane care audiază și comentează știrile de radio ale posturilor străine "ostile țării noastre", persoane care intenționau să treacă fraudulos frontiera de stat, persoane care făceau parte din secte interzise de lege, etc., iar din notele date de pârât rezultă că a furnizat informații în legătură cu aceste aspecte. Instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite cerințele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității pârâtului de colaborator al Securității, informațiile furnizate vizând încălcarea și îngrădirea dreptului la viața privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și a dreptului la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din același Pact.

Recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 504 din data de 25 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs pârâtul O.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs, în esență, pârâtul O.M. a arătat următoarele: - A arătat pârâtul recurent că nu a avut posibilitatea de a-și dovedi nevinovăția deoarece i s-a respins cererea privind introducerea în cauză ca intervenienți ai ofițerilor Securității Statului G.M. și N.V. cei care l-ar fi recrutat și exploatat informativ. De asemenea, i s-a respins proba cu expertiză grafoscopică prin care dorea să dovedească faptul că înscrisurile prezentate și informațiile conținute în acestea nu îi aparțin.

- Consideră recurentul că înscrisurile depuse de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității sunt falsuri, că instanța prin verificarea scrisului său și a semnăturii a făcut o analiză superficială, nefiind în măsură să stabilească cu exactitate dacă îi aparține recurentului. Se arată că înscrisurile prezentate de recurent, nu au fost acceptate de instanță ca nefiind înscrisuri oficiale însă arhiva Întreprinderii de Industrializare a Cărnii Olt a fost distrusă și nu a putut prezenta un înscris oficial din anul 1985. - În aceste condiții, arată recurentul că se impune efectuarea unei expertize grafologice de către un specialist, întrucât înscrisurile depuse de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității nu au fost semnate de către acesta iar conținutul lor nu reflectă realitatea evenimentelor la care a participat.

Se arată că într-adevăr recurentul își manifesta în prezența fostului lucrător al departamentului Securitatea Statului, fostul căpitan G.M. - anumite nemulțumiri generate de problemele existente, însă, nu poate fi considerat un colaborator al Securității, recurentul fiind unul din criticii constanți ai sistemului de atunci. În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele incidente în cauză și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente: În conformitate cu prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 "colaborator al Securității - persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar.

Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani nu sunt avute în vedere de prezenta definiție"; - În ceea ce privește motivul de recurs privind respingerea cererii de intervenție forțată a foștilor ofițeri de securitate. Înalta Curte constată că față de probele cu înscrisuri depuse la dosarul cauzei de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, instanța de fond a stabilit corect că aceasta nu este întemeiată în raport de prevederile art. 49 și următoarele C. proc. civ. Dovezile se pot încuviința dacă instanța socotește că ele pot să aducă dezlegare pricinii (art. 167 C. proc. civ.).

În mod corect a apreciat instanța de fond că nu poate fi admisă o cerere privind introducerea în cauză a foștilor subofițeri de securitate care l-au recrutat pe pârâtul-recurent, i-au luat angajamentul și apoi i-au valorificat informațiile furnizate în numeroasele note informative, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile procedurale pentru antrenarea în proces a acestor persoane care nu pot pretinde aceleași drepturi ca și Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (conform art. 57 C. proc. civ.). - În ceea ce privește respingerea probei cu expertiză grafologică Instanța de fond a apreciat în mod corect în raport de ansamblul probator că nu este relevantă proba cu expertiză grafologică, fiind suficientă o verificare de scripte precum cea de la dosar fond.

În mod constant, în acest gen de cauze aflate pe rolul instanțelor judecătorești, cei cărora li se impută colaborarea cu organele de securitate invocă motive precum cele arătate de recurent, nerecunoașterea semnăturii și a notelor informative fiind principalele apărări. În ceea ce îl privește pe recurent, se observă cu ușurință că acesta a dat angajament scris, semnat olograf (dosar fond) și a fost recompensat pentru activitatea sa - (dosar fond), similitudinea scrisului și semnăturii în raport cu probele de scris date în fața instanței, conform art. 178 alin. (2) C. proc. civ., fiind evidentă. - În ceea ce privește natura informațiilor furnizate de recurent. În primul rând se reține că recurentul recunoaște parțial că avea întâlniri cu ofițerii de securitate, nuanțând doar că exista între ofițerul G.M.

și acesta o chestiune de afectivitate, întrucât absolviseră aceeași facultate, venea deseori în biroul său și discutau despre greutățile din procesul tehnologic. De asemenea, a arătat că a pus pe hârtie neajunsurile existente însă nu a semnat angajament sau alte note informative (dosar fond) și nu a primit bani de la vreun reprezentant al Securității. Nu pot fi primite susținerile recurentului, acestea fiind contrazise de probele dosarului - așa cum a reținut și instanța de fond. Numele conspirativ "D." apare pe numeroase note informative: - cea privind pe dr. veterinar T.M.

care avea rude în RFG și și-a manifestat dorința de a pleca definitiv din țară; - despre același medic veterinar arată că sub diverse motive părăsește întreprinderea, că se pregătește de o excursie în RFG la rudele sale; - a arătat despre starea de nemulțumire a personalului direct productiv față de conducerea întreprinderii care nu a luat măsuri pentru plata alocației de stat și a sporului de vechime. - despre doctorul I.M. arată că a adus injurii șefului statului. - despre greutățile în întreținerea și repararea utilajelor și nemulțumirile muncitorilor. - despre nemulțumirile personalului muncitor care a fost trimis în concediu fără salarii. - despre calitatea proastă a cărbunelui, trebuind să urmărească care dintre unitățile furnizoare de cărbune este răspunzătoare.

- despre accesul autovehiculelor care urmează să ridice produse din cadrul abatorului și pretinderea din partea dr. I.M. a diverse atenții. - despre opinia oamenilor muncii privind atitudinea necorespunzătoare a diplomatului maghiar la București. - despre conținutul cuvântării Tovarășului Secretar General și opinia oamenilor muncii. - despre S. sosit în Slatina și întâlnirile lui, cu cine ține legătura, unde e cazat, întâlniri cu traficanți de aur și valută de cetățenie străină. Toate aceste note informative precum și altele aflate la dosarul de fond conduc la concluzia că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, informațiile furnizate vizând sau îngrădind drepturi și libertăți ale drepturilor omului, fiind evident că asupra persoanelor la care se referea recurentul se luau măsuri de urmărire, verificare, constituind o încălcare a dreptului la viață privată, la libertatea de exprimare a opiniilor, libertatea gândirii și conștiinței (art. 28, art. 17, art. 18 Constituția României 1965). Imixtiunile în viața și conștiința persoanelor în timpul regimului comunist în felul în care a procedat recurentul, încalcă dreptul la viață a individului și dreptul la libertatea de exprimare, dreptul oricărei persoane de a nu expune altora aspectele cele mai intime ale ființei sale, despre elementele care privesc modul nostru de a gândi și care trebuie să rămână inaccesibile.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Față de cele reținute mai sus, constatând că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, că nu există motive care să atragă modificarea acesteia, Înalta Curte în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul O.M. împotriva Sentinței civile nr. 504 din 25 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2013. Procesat de GGC - CL