ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4764/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4764/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu

pârâtul O.M. a solicitat instanței să constate calitatea pârâtului de

colaborator al Securității.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că, prin cererea adresată Consiliului Național

pentru Studierea Arhivelor Securității de către Ministerul Agriculturii și

Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură s-a

solicitat verificarea, în temeiul Legii nr. 187/1999 privind accesul la

propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, în ceea ce îl

privește pe dl. O.M., în calitate de director al Centrului Județean Olt al

Agenției de Plăți și Intervenții pentru Agricultură. Verificările în curs de

derulare au continuat conform O.U.G. nr. 24/2008.

În urma

investigațiilor s-a constatat că pârâtul a fost recrutat la data de 1 octombrie

1985, având numele conspirativ de colaborator "D.", iar scopul

recrutării a fost pentru supravegherea informativă în cadrul Întreprinderii de

Industrializarea Cărnii Olt.

Reclamantul a

susținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile legale pentru constatarea calității

pârâtului de colaborator al Securității, întrucât informațiile pe care le-a

furnizat Securității, indiferent sub ce formă, se referă la activități sau

atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar aceste informații au

vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Reclamantul a mai

arătat că pârâtul a furnizat în mod conștient astfel de informații, având

reprezentarea clară a faptului că relatări de natura celor furnizate nu

rămâneau fără urmări și, ca atare, a vizat consecința informațiilor sale, în

sensul îngrădirii dreptului la viața privată și a dreptului de liberă exprimare

și libertate a opiniilor.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată,

susținând că nu a semnat niciodată nimic, niciun angajament, iar informațiile

date cpt. G.M. s-au datorat afectivității dintre el și organul de securitate cu

care fusese coleg de facultate.

Hotărârea instanței

de fond

Prin Sentința civilă

nr. 504 din data de 25 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat

calitatea pârâtului O.M. de colaborator al Securității.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că din Nota de constatare nr.

DI/I/2826 din 24 septembrie 2009 rezultă că pârâtul O.M. a semnat un angajament

cu organele de securitate.

Din actele depuse la

dosar de către reclamant rezultă că pârâtul a avut dosar de colaborare cu

Securitatea, înregistrat sub nr. x din care reiese că O.M., născut la 2

octombrie 1956 în Comuna Sprâncenata, a deținut funcția de inginer în cadrul

Întreprinderii de Industrializarea Cărnii Olt și, în această calitate, a fost

recrutat pentru a sprijini organele Securității. La recrutare, pârâtul a

acceptat "fără ezitare", astfel cum au consemnat organele Securității

în raportul din 1 octombrie 1985 și s-a menționat că va semna materialele

informative sub numele "D.".

Prin verificarea de

scripte prin dictare efectuată urmare a contestării de către pârât a

înscrisului intitulat Angajament, prima instanță a constatat că scrisul

pârâtului din ședința publică și scrisul persoanei cuprins în

"angajament" este același, fiind vizibilă asemănarea, chiar dacă din

anul 1985 și până în anul 2011 au trecut 26 de ani, iar unele caractere ale

literelor din scrisul pârâtului au suferit mici schimbări.

Curtea a constatat că

pârâtul a dat numeroase note informative, din care rezultă că informațiile

furnizate au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

persoanelor despre care a informat.

În nota din 3 mai

1988, pârâtul a comunicat securității că va avea în vedere persoanele care

discută negativ politica partidului și statului, persoane care audiază și

comentează știrile de radio ale posturilor străine "ostile țării

noastre", persoane care intenționau să treacă fraudulos frontiera de stat,

persoane care făceau parte din secte interzise de lege, etc., iar din notele date

de pârât rezultă că a furnizat informații în legătură cu aceste aspecte.

Instanța de fond a

constatat că sunt îndeplinite cerințele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008

pentru constatarea calității pârâtului de colaborator al Securității,

informațiile furnizate vizând încălcarea și îngrădirea dreptului la viața

privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile

și Politice și a dreptului la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor

prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din

același Pact.

Recursul declarat

împotriva Sentinței civile nr. 504 din data de 25 ianuarie 2012 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Împotriva hotărârii

instanței de fond a declarat recurs pârâtul O.M., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii

de recurs, în esență, pârâtul O.M. a arătat următoarele:

- A arătat pârâtul

recurent că nu a avut posibilitatea de a-și dovedi nevinovăția deoarece i s-a

respins cererea privind introducerea în cauză ca intervenienți ai ofițerilor

Securității Statului G.M. și N.V. cei care l-ar fi recrutat și exploatat

informativ. De asemenea, i s-a respins proba cu expertiză grafoscopică prin

care dorea să dovedească faptul că înscrisurile prezentate și informațiile

conținute în acestea nu îi aparțin.

- Consideră

recurentul că înscrisurile depuse de Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității sunt falsuri, că instanța prin verificarea scrisului său

și a semnăturii a făcut o analiză superficială, nefiind în măsură să

stabilească cu exactitate dacă îi aparține recurentului.

Se arată că

înscrisurile prezentate de recurent, nu au fost acceptate de instanță ca

nefiind înscrisuri oficiale însă arhiva Întreprinderii de Industrializare a

Cărnii Olt a fost distrusă și nu a putut prezenta un înscris oficial din anul

1985.

- În aceste condiții,

arată recurentul că se impune efectuarea unei expertize grafologice de către un

specialist, întrucât înscrisurile depuse de Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității nu au fost semnate de către acesta iar conținutul lor nu

reflectă realitatea evenimentelor la care a participat. Se arată că într-adevăr

recurentul își manifesta în prezența fostului lucrător al departamentului Securitatea

Statului, fostul căpitan G.M. - anumite nemulțumiri generate de problemele

existente, însă, nu poate fi considerat un colaborator al Securității,

recurentul fiind unul din criticii constanți ai sistemului de atunci.

În drept, cererea de

recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Considerentele și

soluția instanței de recurs

Analizând cererea de

recurs, motivele invocate, normele incidente în cauză și în conformitate cu

prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta

este nefondată pentru următoarele considerente:

În conformitate cu

prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 "colaborator al

Securității - persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă,

precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii

Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice

regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse

în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în

timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest,

pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie

judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității,

potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste

informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data

colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani nu sunt avute în vedere de

prezenta definiție";

- În ceea ce privește

motivul de recurs privind respingerea cererii de intervenție forțată a foștilor

ofițeri de securitate.

Înalta Curte constată

că față de probele cu înscrisuri depuse la dosarul cauzei de Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității, instanța de fond a stabilit corect că

aceasta nu este întemeiată în raport de prevederile art. 49 și următoarele C.

proc. civ.

Dovezile se pot

încuviința dacă instanța socotește că ele pot să aducă dezlegare pricinii (art.

167 C. proc. civ.).

În mod corect a

apreciat instanța de fond că nu poate fi admisă o cerere privind introducerea

în cauză a foștilor subofițeri de securitate care l-au recrutat pe

pârâtul-recurent, i-au luat angajamentul și apoi i-au valorificat informațiile

furnizate în numeroasele note informative, întrucât nu sunt îndeplinite

condițiile procedurale pentru antrenarea în proces a acestor persoane care nu

pot pretinde aceleași drepturi ca și Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității (conform art. 57 C. proc. civ.).

- În ceea ce privește

respingerea probei cu expertiză grafologică

Instanța de fond a

apreciat în mod corect în raport de ansamblul probator că nu este relevantă

proba cu expertiză grafologică, fiind suficientă o verificare de scripte precum

cea de la dosar fond.

În mod constant, în

acest gen de cauze aflate pe rolul instanțelor judecătorești, cei cărora li se

impută colaborarea cu organele de securitate invocă motive precum cele arătate

de recurent, nerecunoașterea semnăturii și a notelor informative fiind

principalele apărări.

În ceea ce îl

privește pe recurent, se observă cu ușurință că acesta a dat angajament scris,

semnat olograf (dosar fond) și a fost recompensat pentru activitatea sa -

(dosar fond), similitudinea scrisului și semnăturii în raport cu probele de

scris date în fața instanței, conform art. 178 alin. (2) C. proc. civ., fiind

evidentă.

- În ceea ce privește

natura informațiilor furnizate de recurent.

În primul rând se

reține că recurentul recunoaște parțial că avea întâlniri cu ofițerii de

securitate, nuanțând doar că exista între ofițerul G.M. și acesta o chestiune

de afectivitate, întrucât absolviseră aceeași facultate, venea deseori în

biroul său și discutau despre greutățile din procesul tehnologic.

De asemenea, a arătat

că a pus pe hârtie neajunsurile existente însă nu a semnat angajament sau alte

note informative (dosar fond) și nu a primit bani de la vreun reprezentant al

Securității.

Nu pot fi primite

susținerile recurentului, acestea fiind contrazise de probele dosarului - așa

cum a reținut și instanța de fond.

Numele conspirativ

"D." apare pe numeroase note informative:

- cea privind pe dr.

veterinar T.M. care avea rude în RFG și și-a manifestat dorința de a pleca

definitiv din țară;

- despre același

medic veterinar arată că sub diverse motive părăsește întreprinderea, că se

pregătește de o excursie în RFG la rudele sale;

- a arătat despre

starea de nemulțumire a personalului direct productiv față de conducerea

întreprinderii care nu a luat măsuri pentru plata alocației de stat și a

sporului de vechime.

- despre doctorul

I.M. arată că a adus injurii șefului statului.

- despre greutățile

în întreținerea și repararea utilajelor și nemulțumirile muncitorilor.

- despre

nemulțumirile personalului muncitor care a fost trimis în concediu fără

salarii.

- despre calitatea

proastă a cărbunelui, trebuind să urmărească care dintre unitățile furnizoare

de cărbune este răspunzătoare.

- despre accesul

autovehiculelor care urmează să ridice produse din cadrul abatorului și

pretinderea din partea dr. I.M. a diverse atenții.

- despre opinia

oamenilor muncii privind atitudinea necorespunzătoare a diplomatului maghiar la

București.

- despre conținutul

cuvântării Tovarășului Secretar General și opinia oamenilor muncii.

- despre S. sosit în

Slatina și întâlnirile lui, cu cine ține legătura, unde e cazat, întâlniri cu

traficanți de aur și valută de cetățenie străină.

Toate aceste note

informative precum și altele aflate la dosarul de fond conduc la concluzia că

în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008, informațiile furnizate vizând sau îngrădind drepturi și libertăți ale

drepturilor omului, fiind evident că asupra persoanelor la care se referea

recurentul se luau măsuri de urmărire, verificare, constituind o încălcare a

dreptului la viață privată, la libertatea de exprimare a opiniilor, libertatea

gândirii și conștiinței (art. 28, art. 17, art. 18 Constituția României 1965).

Imixtiunile în viața

și conștiința persoanelor în timpul regimului comunist în felul în care a

procedat recurentul, încalcă dreptul la viață a individului și dreptul la

libertatea de exprimare, dreptul oricărei persoane de a nu expune altora

aspectele cele mai intime ale ființei sale, despre elementele care privesc

modul nostru de a gândi și care trebuie să rămână inaccesibile.

Temeiul legal al

soluției adoptate în recurs

Față de cele reținute

mai sus, constatând că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și

temeinică, că nu există motive care să atragă modificarea acesteia, Înalta

Curte în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., se va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâtul O.M. împotriva Sentinței civile nr. 504 din 25 ianuarie

2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 martie 2013.

Procesat de GGC - CL