ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 425/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 425/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul
Curții de Apel București, la data de 14 mai 2012, sub nr. 3905/2/2012,
reclamantele N.M., S.E.N., C.L., D.A.E. și N.A. au chemat în judecată pârâtul M.E.C.T.S.,
solicitând obligarea acestuia la recunoașterea titlului de licențiat obținut în
urma susținerii examenului de licență la diferite specializări din cadrul
Universității S.H.
Motivele de fapt și de
drept care au stat la baza formulării cererii
În opinia reclamantelor,
refuzul M.E.C.T.S. de a recunoaște diplomele de licență și implicit titlul de
licențiat apare ca un „refuz nejustificat", în sensul art. 2 lit. i) din
Legea nr. 554/2004, motiv pentru care au solicitat obligarea acestei autorități
centrale, în limitele sale de competență, să procedeze la recunoașterea acestor
acte și acestor studii.
2, Cu privire la faptul
că pârâtul M.E.C.T.S. nu are atribuții privind recunoașterea diplomelor de
licență emise de universitățile din sistemul național de învățământ, a examenelor
de licență, sau a titlului de licențiat, s-a arătat că în conformitate cu
Regulamentul Actelor de Studii în Sistemul de învățământ Superior aprobat prin
O.M. 2284/2007, M.E.C.T.S. are responsabilitatea de a aproba titulatura și
conținutul actelor de studii prin ordin al ministrului educației.
Apărările formulate de
paratul Ministerul Educației Naționale
Pârâtul M.E.C.T.S. a
depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale
pasive, arătând că potrivit H.G. nr. 536/2011 privind organizarea și
funcționarea M.E.C.T.S. și Legii nr. 84/1995, ministerul nu are atribuții
privind emiterea unor acte administrative din care să rezulte recunoașterea
studiilor sau a examenului de licență și nici eliberarea diplomelor pentru absolvenții
învățământului superior. Singurele entități care au atât dreptul, cât și
obligația de a elibera diplomele de licență sunt instituțiile de învățământ
superior acreditate. S-a mai arătat că M.E.C.T.S. a avizat achiziționarea de
formulare tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenților din
promoțiile 2008, 2009 și 2010.
Pe fondul cauzei, pârâtul
a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând în esență că nu are
competențe în sfera de atribuții și pe aceea de recunoaștere a unei diplome
eliberate de o instituție de învățământ superior care face parte din sistemul
național de învățământ, iar pe cale de consecință nu are obligația de a
constata valabilitatea actelor de studii ale reclamantei.
Hotărârea primei
instanțe
Prin Sentința nr. 4190
din 21 iunie 2012, Curtea de Apel București a admis excepția lipsei calității
procesuale pasive a pârâtului M.E.C.T.S., invocată de acesta prin întâmpinare
și a respins acțiunea formulată de reclamantele N.M., S.
E.
N., C.L., D.A.E. și N.A., ca fiind formulată împotriva
unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Motivele de fapt și de
drept care au stat la baza formării convingerii primei instanțe
Din analiza art. 5 din H.G.
nr. 536/2011 privind organizarea și funcționarea M.E.C.T.S., instanța a reținut
că printre atribuțiile stabilite în favoarea acestei autorități publice
centrale nu se numără și cea de recunoaștere a titlului de licențiat obținut în
urma susținerii examenului de licență organizat de o instituție de
învățământ
superior.
Împrejurarea că
dispozițiile art. 4 alin. (1) din Ordinul M.E.C.T. nr. 2284/2007 prevăd
competența ministrului educației, cercetării și tineretului de a aproba prin
ordin titulaturile și conținutul actelor de studii, ce se stabilesc în
conformitate cu prevederile Legii nr. 84/1995, republicată, cu modificările și
completările ulterioare, ale celorlalte reglementări legale în vigoare, în
opinia instanței nu este de natură a atrage calitatea procesuală pasivă a M.E.C.T.S.
în prezentul litigiu întrucât aceste dispoziții reglementează elementele,
conținutul general al actelor de studii, completarea acestora în fiecare caz
particular în parte revenind în competența instituției de învățământ superior,
care are obligația de a gestiona, completa și elibera doar actele de studii la
care are dreptul în condițiile legii.
În aceste condiții,
instanța a apreciat că pârâtul M.E.C.T.S. nu este titularul obligației de a
face invocată de reclamante, respectiv recunoașterea titlului de licențiat
obținut în urma susținerii examenului de licență la diferite specializări din
cadrul Universității S.H.
Recursul formulat de
reclamantele N.M., S.E.N., C.L., D.A.E. și N.A.
Motivele de recurs sunt
întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc. civ.
În motivarea căii de atac
recurentele arată că refuzul M.E.C.T.S. de a recunoaște diplomele de licență și
implicit titlul de licențiat apare ca un refuz nejustificat, în sensul art. 2 lit.
i) din Legea nr. 554/2004.
Au mai susținut
reclamantele că în mod greșit instanța a admis excepția lipsei calității
procesuale pasive a M.E.C.T.S., întrucât în conformitate cu Regulamentul
Actelor de Studii în Sistemul de învățământ Superior aprobat prin O.M.
2284/2007, M.E.C.T.S. are responsabilitatea de a aproba titulatura și
conținutul actelor de studii prin Ordin al Ministrului Educației.
II. Considerentele Înaltei
Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată
Recursul este nefondat
pentru argumentele ce vor fi arătate în continuare.
În evaluarea acțiunii cu
care a fost învestită, în mod corect judecătorul fondului s-a raportat, pe de o
parte, la obiectul acesteia (obligarea M.E.C.T.S. să recunoască diplomele de
licență emise de Universitatea S.H. în favoarea reclamantelor), iar pe de altă
parte, la normele care reglementează atribuțiile ministerului pârât, respectiv
Legea nr. 1/2011 și H.G. nr. 536/2011, dar și la reglementările legale relevante
pentru speță - Ordinul M.E.C.T.S. nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului
privind regimul actelor de studii în învățământul superior și Legea
învățământului nr. 84/1995 în vigoare la momentul eliberării diplomei de
licență a reclamantei.
Din analiza tuturor
actelor normative menționate a rezultat că ministerul pârât nu are nicio
atribuție de a emite acte prin care să recunoască diplomele de licență, conform
art. 4 alin. (2) din Ordinul M.E.C.T.S. nr. 2284/2007 atribuțiile acestei
autorități privind conceperea și tehnoredactarea modelelor de referință ale
formularelor acestor acte, pe baza consultărilor cu instituțiile de învățământ
și cu alte instituții prevăzute de lege.
Diploma de licență este
un document oficial și câtă vreme nu a fost revocată de emitent sau anulată
irevocabil prin hotărâre judecătorească, se prezumă că a fost eliberată în
condiții de legalitate, deci produce efecte juridice sub aspectul drepturilor
ce decurg din ea.
Protejarea drepturilor ce
decurg din diploma de licență se poate realiza, însă în cadrul altui demers
judiciar; recurentele-reclamante au posibilitatea de a se adresa instanței prin
acțiune formulată în contradictoriu cu instituția/ autoritatea care le
nesocotește acest drept, fără a fi nevoie de intervenția M.E.N. pentru
„recunoașterea diplomei de licență
”
.
Prin urmare, având în
vedere că demersul judiciar a fost generat de refuzul instituțiilor în cadrul
cărora reclamantele își desfășoară activitatea, de a recunoaște valabilitatea
diplomelor în litigiu, în mod legal a reținut instanța de fond lipsa calității
procesuale pasive a M.E.N., întrucât acesta nu are competența în recunoașterea/
nerecunoașterea diplomelor de absolvire eliberate de unitățile de învățământ
superior.
Având în vedere cele
arătate, precum și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20
alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, instanța urmează a
respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de N.M., S.E.N., C.L., D.A.E. și N.A. împotriva Sentinței nr. 4190 din
21 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 30 ianuarie 2014.