ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 425/2014

Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 14 mai 2012, sub nr. 3905/2/2012, reclamantele N.M., S.E.N., C.L., D.A.E. și N.A. au chemat în judecată pârâtul M.E.C.T.S., solicitând obligarea acestuia la recunoașterea titlului de licențiat obținut în urma susținerii examenului de licență la diferite specializări din cadrul Universității S.H. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii În opinia reclamantelor, refuzul M.E.C.T.S. de a recunoaște diplomele de licență și implicit titlul de licențiat apare ca un „refuz nejustificat", în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care au solicitat obligarea acestei autorități centrale, în limitele sale de competență, să procedeze la recunoașterea acestor acte și acestor studii. 2, Cu privire la faptul că pârâtul M.E.C.T.S. nu are atribuții privind recunoașterea diplomelor de licență emise de universitățile din sistemul național de învățământ, a examenelor de licență, sau a titlului de licențiat, s-a arătat că în conformitate cu Regulamentul Actelor de Studii în Sistemul de învățământ Superior aprobat prin O.M. 2284/2007, M.E.C.T.S. are responsabilitatea de a aproba titulatura și conținutul actelor de studii prin ordin al ministrului educației.

Apărările formulate de paratul Ministerul Educației Naționale Pârâtul M.E.C.T.S. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că potrivit H.G. nr. 536/2011 privind organizarea și funcționarea M.E.C.T.S. și Legii nr. 84/1995, ministerul nu are atribuții privind emiterea unor acte administrative din care să rezulte recunoașterea studiilor sau a examenului de licență și nici eliberarea diplomelor pentru absolvenții învățământului superior. Singurele entități care au atât dreptul, cât și obligația de a elibera diplomele de licență sunt instituțiile de învățământ superior acreditate. S-a mai arătat că M.E.C.T.S. a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009 și 2010. Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând în esență că nu are competențe în sfera de atribuții și pe aceea de recunoaștere a unei diplome eliberate de o instituție de învățământ superior care face parte din sistemul național de învățământ, iar pe cale de consecință nu are obligația de a constata valabilitatea actelor de studii ale reclamantei.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 4190 din 21 iunie 2012, Curtea de Apel București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.E.C.T.S., invocată de acesta prin întâmpinare și a respins acțiunea formulată de reclamantele N.M., S. E. N., C.L., D.A.E. și N.A., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii primei instanțe Din analiza art. 5 din H.G. nr. 536/2011 privind organizarea și funcționarea M.E.C.T.S., instanța a reținut că printre atribuțiile stabilite în favoarea acestei autorități publice centrale nu se numără și cea de recunoaștere a titlului de licențiat obținut în urma susținerii examenului de licență organizat de o instituție de învățământ superior. Împrejurarea că dispozițiile art. 4 alin. (1) din Ordinul M.E.C.T. nr. 2284/2007 prevăd competența ministrului educației, cercetării și tineretului de a aproba prin ordin titulaturile și conținutul actelor de studii, ce se stabilesc în conformitate cu prevederile Legii nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale celorlalte reglementări legale în vigoare, în opinia instanței nu este de natură a atrage calitatea procesuală pasivă a M.E.C.T.S. în prezentul litigiu întrucât aceste dispoziții reglementează elementele, conținutul general al actelor de studii, completarea acestora în fiecare caz particular în parte revenind în competența instituției de învățământ superior, care are obligația de a gestiona, completa și elibera doar actele de studii la care are dreptul în condițiile legii. În aceste condiții, instanța a apreciat că pârâtul M.E.C.T.S. nu este titularul obligației de a face invocată de reclamante, respectiv recunoașterea titlului de licențiat obținut în urma susținerii examenului de licență la diferite specializări din cadrul Universității S.H.

Recursul formulat de reclamantele N.M., S.E.N., C.L., D.A.E. și N.A. Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac recurentele arată că refuzul M.E.C.T.S. de a recunoaște diplomele de licență și implicit titlul de licențiat apare ca un refuz nejustificat, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004. Au mai susținut reclamantele că în mod greșit instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a M.E.C.T.S., întrucât în conformitate cu Regulamentul Actelor de Studii în Sistemul de învățământ Superior aprobat prin O.M. 2284/2007, M.E.C.T.S. are responsabilitatea de a aproba titulatura și conținutul actelor de studii prin Ordin al Ministrului Educației. II. Considerentele Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată Recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi arătate în continuare. În evaluarea acțiunii cu care a fost învestită, în mod corect judecătorul fondului s-a raportat, pe de o parte, la obiectul acesteia (obligarea M.E.C.T.S. să recunoască diplomele de licență emise de Universitatea S.H. în favoarea reclamantelor), iar pe de altă parte, la normele care reglementează atribuțiile ministerului pârât, respectiv Legea nr. 1/2011 și H.G. nr. 536/2011, dar și la reglementările legale relevante pentru speță - Ordinul M.E.C.T.S. nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în învățământul superior și Legea învățământului nr. 84/1995 în vigoare la momentul eliberării diplomei de licență a reclamantei. Din analiza tuturor actelor normative menționate a rezultat că ministerul pârât nu are nicio atribuție de a emite acte prin care să recunoască diplomele de licență, conform art. 4 alin. (2) din Ordinul M.E.C.T.S. nr. 2284/2007 atribuțiile acestei autorități privind conceperea și tehnoredactarea modelelor de referință ale formularelor acestor acte, pe baza consultărilor cu instituțiile de învățământ și cu alte instituții prevăzute de lege. Diploma de licență este un document oficial și câtă vreme nu a fost revocată de emitent sau anulată irevocabil prin hotărâre judecătorească, se prezumă că a fost eliberată în condiții de legalitate, deci produce efecte juridice sub aspectul drepturilor ce decurg din ea. Protejarea drepturilor ce decurg din diploma de licență se poate realiza, însă în cadrul altui demers judiciar; recurentele-reclamante au posibilitatea de a se adresa instanței prin acțiune formulată în contradictoriu cu instituția/ autoritatea care le nesocotește acest drept, fără a fi nevoie de intervenția M.E.N. pentru „recunoașterea diplomei de licență ” . Prin urmare, având în vedere că demersul judiciar a fost generat de refuzul instituțiilor în cadrul cărora reclamantele își desfășoară activitatea, de a recunoaște valabilitatea diplomelor în litigiu, în mod legal a reținut instanța de fond lipsa calității procesuale pasive a M.E.N., întrucât acesta nu are competența în recunoașterea/ nerecunoașterea diplomelor de absolvire eliberate de unitățile de învățământ superior. Având în vedere cele arătate, precum și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, instanța urmează a respinge recursul ca nefondat.