ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4195/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 225/CA din 25 iunie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 673/36/2010 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată plângerea formulată de reclamanta O.H.L. SA, cu sediul în Madrid, Spania și cu adresa de corespondență în București, prin dl. M.L. reprezentată convențional de J.A.G. SLP, cu sediul în București, împotriva Deciziei nr. 1981/C5/1911, 1927, 1936, 1943, 1943, 1966, 1993 din 29 aprilie 2010 emisă de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor București. Prin aceeași hotărâre judecătorească au fost admise plângerile formulate de reclamantele V.O.D.M.C., cu sediul în Rotterdam, The Netherland și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Societatea Civilă de Avocatură D.B., cu sediul în București, România și SC G.S.P.

SA, în calitate de leader al asocierii G.S.P. SA și J.N., cu sediul în Constanța. Incinta port, D. și sediu procesual ales la SC A.P., M., Mi., situat în Constanța, împotriva Deciziei nr. 1981/C5/1911, 1927, 1936, 1943, 1943, 1966, 1993 din 29 aprilie 2010 emisă de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor București, a fost modificată în parte decizia atacată în sensul că, anulând raportul procedurii de atribuire și a tuturor actelor subsecvente, a dispus refacerea acestuia cu excluderea ofertei J.M.B.A., cu sediul în Germania, Hamburg și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet av. V.D.M. situat în București. Au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei și a fost obligată pârâta - autoritate contractantă C.N.A.M.

SA Constanța, cu sediul în Constanța, la plata sumei de 11.900 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanta SC G.S.P. SA. S-a reținut în considerentele hotărârii pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal că, în ceea ce privește plângerea formulată de reclamanta O.H.L. SA, solicitarea acesteia vizează obligarea autorității contractante la reevaluarea ofertei depuse de Asocierea OHL - C.P. Constanța ținând cont de faptul că transportul materialului de carieră este în deplină concordanță cu caietul de sarcini și toate documentele licitației și, în subsidiar, declararea câștigătoare a Asociației OHL - C.P. Constanța întrucât oferta acesteia îndeplinește toate condițiile din documentația de atribuire.

Autoritatea contractantă, s-a arătat, a motivat măsura de respingere a ofertei OHL SA ca neconformă, în baza art. 36 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 925/2006, învederând că "întrucât în cadrul ofertei tehnice ofertantul a prezentat transportul materialului de carieră exclusiv terestru (frecvența de intrare în port la aprox. 3 minute, în regim permanent de 24 de ore din 24, timp de 25 de zile pe lună, timp de 10 luni), Comisia de evaluare consideră oferta imposibil de realizat și în consecință că nu satisface în mod corespunzător cerințele caietului de sarcini." Prin urmare, autoritatea contractantă a explicat soluția adoptată, în conformitate cu disp. art. 207 alin. (2) lit. b) din O.U.G.

nr. 34/2006, în sensul că a indicat motivele concrete care au stat la baza deciziei de respingere, arătând elementele ofertei care nu au corespuns cerințelor prevăzute în caietul de sarcini, iar faptul că nu s-a prezentat o justificare tehnică în sprijinul acesteia nu conduce în mod automat la ideea că soluția este nelegală. S-a constatat, de asemenea, că expertiza tehnică întocmită de expertul O.D.P. nu vine să contrazică cele reținute de autoritatea contractantă. Astfel, concluziile expertului arată că, în urma analizei efectuate, cu deplasări pe teren, a studierii și verificării ofertei tehnice prezentate și depuse la APM, rezultă că oferta a respectat condițiile din caietul de sarcini, necesarul de autocamioane basculante fiind de 59 buc.

care asigură efectuarea transportului în condițiile determinate. Ori, astfel cum rezultă din oferta OHL SA, respectiv din "Memoriul descriptiv al execuției lucrării" și confirmată de aceasta prin răspunsul la solicitarea de clarificare din 17 martie 2010, transportul pietrei de construcție de la depozitul intermediar se face exclusiv terestru, cu autobasculante de 25 tone capacitate, nefiind indicat transportul mixt, iar aceasta este singura variantă luată în calcul la stabilirea prețului ofertei, varianta de transport pe apă a pietrei de construcție de la carieră la șantier pe Canalul Midia fiind amintită ca variantă alternativă. Față de această situație, expertul a calculat, funcție de timpul alocat fiecărui transport, numărul de curse pe zi pentru fiecare camion ca fiind 24 h: 2,45 h/cursă, ceea ce înseamnă un număr total de curse pe zi pentru cele 60 de camioane de 587,7.

Prin urmare, în mod corect autoritatea contractantă a stabilit că în condițiile prezentate de ofertantă frecvența de intrare în port a autocamioanelor este de aprox. 3 min, pentru 24 ore, timp de 25 de zile pe lună, timp de 10 luni, situație imposibil de realizat. O astfel de ofertă nu respectă condițiile caietului de sarcini deoarece modalitatea de organizare a mijloacelor de transport în ceea ce privește transportul cantităților de piatră nu este realistă și sustenabilă. În ceea ce privește încălcarea disp. art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit cu care Autoritatea contractantă are obligația de a preciza în cadrul documentației de atribuire orice cerință, criteriu, regulă și alte informații necesare pentru a asigura ofertantului/candidatului o informare completă, corectă și explicită cu privire la modul de aplicare a procedurii de atribuire.

Instanța de fond a reținut că o astfel de critică se circumscrie unei contestații formulate împotriva documentației de atribuire, fiind depusă cu încălcarea termenelor prevăzute de art. 256 2 din O.U.G. nr. 34/2006, astfel că nu mai poate fi analizată în acest stadiu al procedurii. Referitor la plângerile formulate de reclamantele V.O.D.M.C. (V.O.) și SC G.S.P. SA, curtea de apel a constatat că cerința minimă a experienței similare reprezintă o cerință legală, menită să demonstreze capacitatea tehnică și profesională a ofertanților de a executa lucrarea licitată, lucrare de anvergură și cu un anumit grad de dificultate. Ori, atâta timp cât această condiție a fost inclusă în fișa de date a achiziției, fiind precizată în cadrul anunțului de participare și aplicată tuturor participanților la licitație, nu se poate afirma la acest moment că ea nu constituie o cerință impusă de lege deoarece s-ar ajunge la încălcarea principiilor nediscriminării și tratamentului egal.

În ceea ce privește respectarea cerinței minime arătate de către oferta depusă de societatea J.M.B.A.G., s-a reținut că această ofertantă a prezentat în formularul B 3, pentru dovedirea experienței similare, contractul "Lucrări de dragare și forare piloți Y., Marea Neagră - Ucraina; Lărgire și reabilitare port", având ca date tehnice construcție dane și dragare, lucrare considerată atât de către Comisia de evaluare cât și de C.N.S.C. ca nefiind corespunzătoare lucrărilor de construcție diguri. O astfel de soluție nu a fost contestată de niciuna dintre părți, însă, autoritatea contractantă și C.N.S.C. au considerat ca fiind posibilă dovedirea cerinței minime a experienței similare a ofertantei cu contractul privind lucrarea din "Portul Wilhelm J.W.P.

- Construcție hidrotehnică" indicată în formularul F 12, respectiv în lista principalelor lucrări executate în ultimii 5 ani. Deși C.N.S.C. a dispus anularea raportului procedurii de atribuire și a actelor subsecvente, dispoziția privind solicitarea de clarificări ofertantului J.M.B.A.G. cu privire la îndeplinirea cerinței de calificare privind experiența similară este netemeinică și nelegală, interesul reclamantelor în susținerea prezentelor plângeri fiind în atare situație evident. De aceea, curtea a considerat că C.N.S.C. era în măsură să aprecieze, în baza documentației depuse și fără a fi nevoie de clarificări suplimentare, că lucrarea menționată nu îndeplinește condițiile solicitate prin fișa de date a achiziției, respectiv: încheierea și finalizarea în ultimii 5 ani a cel puțin unui contract cu o valoare de minim 55.000.000 euro, care a avut ca obiect execuția de lucrări de specialitate - lucrări de construcții diguri.

Or, astfel cum corect au susținut cele două reclamante, lucrarea "Portul Wilhelm J.W.P. - Construcție hidrotehnică" nu respectă condițiile impuse de către autoritatea contractantă deoarece, pe de o parte, nu are ca obiect construirea de diguri, iar pe de altă parte, nu era finalizată la momentul depunerii ofertei. Referitor la obiectul lucrării, curtea de apel a constatat că obiectul stabilit de către autoritatea contractantă pentru lucrarea supusă licitației publice, potrivit documentației de atribuire, este identificat cu Codul CPV 45241300-1 Lucrări de construcții diguri, ceea ce înseamnă că pentru dovedirea experienței similare ofertanții trebuia să probeze finalizarea în ultimii 5 ani a unui contract având același obiect, identificat cu același cod.

Chiar dacă ofertanta J.M.B.A.G. a menționat în formularul F 12, printre codurile asociate altor lucrări incluse în contractul J.W.P., și codul CPV 45241300-1, din înscrisul prezentat de reclamante, respectiv Anunțul de atribuire publicat sub nr. 158020-2008 în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene de către beneficiarul J.W.P., rezultă că lucrările atribuite ofertantei J.M.B. sunt definite prin alte coduri decât cel solicitat de APM Constanța și anume: 45241100 - Lucrări de construcții de chei; 45247120 - Căi navigabile, altele decât canale; 45252124 Lucrări de dragare și de pompare; 45252125 Lucrări de anrocament. De aceea, s-a apreciat că nu pot fi reținute apărările autorității contractante privind irelevanța codului CPV.

În situația dată, în condițiile în care traducerile din limba germană a înscrisurilor prezentate de ofertanta J.M.B. sunt susceptibile de interpretare, singurul criteriu obiectiv pentru stabilirea lucrărilor prezentate este codul CPV. Însăși Comisia de evaluare, prin adresa din 25 februarie 2010, a solicitat ofertantei SC R. SRL, pentru dovedirea experienței similare, să prezinte documente din care să rezulte descrierea tehnică a lucrărilor care fac obiectul contractului respectiv, cu încadrarea în codul CPV solicitat pentru îndeplinirea cerințelor minime impuse de calificare. Ori, este evident că pentru respectarea principiilor nediscriminării și tratamentului egal același tratament trebuie aplicat tuturor participanților la licitație.

De asemenea, Curtea a considerat neîntemeiată similitudinea stabilită de către CNSC între lucrările executate de ofertanta J.M.B. în portul I.W., lucrări având ca obiect "Realizare chei 1.725 m; Spărgător de valuri/baraj, baraj nordic 1.600 m; baraj sudic 1.100 m", și lucrările de construcții de diguri ce fac obiectul licitației. Este evident nejustificată, s-a mai subliniat, aserțiunea autorității administrativ jurisdicționale potrivit cu care similitudinea arătată rezultă din împrejurarea că, în conformitate cu tabelul de corespondență între CPV și NACE rev. 1 cuprins în Regulamentul (CE) nr. 213/2008 al Comisiei din 28 noiembrie 2007, în clasa 45.24 - Lucrări hidrotehnice sunt cuprinse atât lucrările de diguri cât și cele de cheuri.

Clasa 4524 a lucrărilor hidrotehnice cuprinde o sumă de alte lucrări ce nu pot fi asimilate în niciun caz lucrărilor de construcții de diguri și ca atare nu sunt de natură a dovedi o experiență corespunzătoare în domeniul construcției de diguri, lucrări cum ar fi: 45241600-4 "Instalație de echipament de iluminare portuară"; 45242100-6 Lucrări de construcții de complexe de sporturi nautice"; 45242110-9 "Lucrări de construcție de rampe de lansare la apă"; 45246000-3 "Lucrări de regularizare a cursurilor de apă și a viiturilor"; 45246500-8 "Lucrări de construcții de promenade"; 45246510-1 "Lucrări de construcții de pasarele de lemn" ș.a.

O altă condiție impusă pentru dovedirea experienței similare este aceea ca lucrarea similară să fi fost finalizată, dovadă în acest sens fiind procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor pe care ofertanții erau obligați să-1 prezinte; condiție de asemenea neîndeplinită, dat fiind faptul că, astfel cum rezultă chiar din formularul F 12 completat de ofertanta J.M.B., finalizarea proiectului urmează a avea loc abia în anul 2011. Față de cele arătate, Curtea de Apel Constanța a constatat că oferta prezentată de societatea J.M.B. AG nu respectă cerințele impuse de către autoritatea contractantă prin fișa de date a achiziției, respectiv cerința experienței similare prevăzută la pct. IV.4.

- Criterii de calificare și selecție, Capacitatea tehnică, astfel că a reținut incidența în cauză a disp. art. 36 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 925/2006 potrivit cu care "Oferta este considerată inacceptabilă în următoarele situații: b) a fost depusă de un ofertant care nu îndeplinește una sau mai multe dintre cerințele de calificare stabilite în documentația de atribuire sau nu a prezentat, conform prevederilor art. 11 alin. (4) - (5), documente relevante în acest sens;". O atare situație a fost catalogată ca suficientă pentru ca oferta J.M.B. să fie inadmisibilă, urmând a fi exclusă din procedură potrivit disp. art. 37 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, motiv pentru care instanța a apreciat că nu se mai impune analizarea celorlalte critici și aspecte invocate de reclamante.

Împotriva Deciziei civile nr. 225/CA din 25 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs autoritatea contractantă C.N. A.P.M. SA Constanța și J.M.B.A., persoană juridică germană, prin care s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. Recurenta J.M.B.A. a învederat, prin motivele de recurs, în primul rând, că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, fiind astfel incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc.

civ. Hotărârea atacată, s-a precizat, a fost pronunțată cu încălcarea normelor de competență de ordine publică reglementate de art. 256 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, acest text prevăzând expres că "litigiile privind procedurile de atribuire de servicii și/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes național, așa cum este definită de legislația în vigoare, sunt de competența exclusivă a Curții de Apel București". Or, lucrările constând în "Finalizarea digului de larg din Portul Constanța", construcție hidrotehnică portuară, sunt aferente realizării infrastructurii de transport național, astfel cum rezultă din O.G. nr. 19/1997 privind transporturile, din Legea nr. 203/2003 pentru realizarea, dezvoltarea și modernizarea rețelei de transport național și european, din H.G.

nr. 1048/2007 pentru aprobarea normelor de analiză a rețelei de transport de interes național și european, din H.G. nr. 854/2009 privind aprobarea indicatorilor tehnico economici ai obiectivului de investiții "Finalizarea digului de larg din portul Constanța" și de Legea nr. 108/2010 privind aprobarea O.U.G. nr. 86/2006 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 22/1999 privind administrarea porturilor și a căilor navigabile, precum și desfășurarea activităților de transport naval în porturi și pe căi navigabile.

De asemenea, în documentația de atribuire a contractului de lucrări "Finalizarea digului de larg din Portul Constanța" se prevede că "Proiectul se încadrează în Programul Operațional Sectorial - Transporturi, Axa Prioritară 2 - Modernizarea și dezvoltarea infrastructurii naționale de transport în afara axelor Prioritare T. în scopul dezvoltării unui sistem național durabil de transport, Domeniul major de intervenție 3 - Modernizarea și dezvoltarea porturilor dunărene și maritime. Instrumentul care cofinanțează proiectul este Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER)". Curtea de Apel Constanța, a arătat recurenta, a nesocotit vădit dispoziția imperativă a art. 256 din O.U.G.

nr. 34/2006 care prevede competența exclusivă a Curții de Apel București pentru soluționarea în primă instanță și a importat greșit dispozițiile legale dintr-un alt capitol care reglementează procedura de urmat în vederea soluționării plângerii împotriva deciziei Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, care în mod evident nu este aplicabilă în cauză. Pe de altă parte, s-a relevat că norma tranzitorie cuprinsă în art. II din O.U.G. nr. 76/2010 pentru modificarea și completarea O.U.G.

nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii prevede expres că "Procesele și cererile în materie de achiziții publice aflate în curs de soluționare în fața instanțelor judecătorești la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență continuă să se judece în condițiile și cu procedura prevăzută de legea în vigoare la data la care au fost începute'". Recurenta J.M.B.A., în al doilea rând, a criticat hotărârea Curții de Apel Constanța ca fiind pronunțată de o instanță care nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, apreciindu-se că este incident temeiul de casare prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc.

civ. Curtea de apel a soluționat cauza în primă și ultimă instanță și a pronunțat o hotărâre irevocabilă, în complet de 3 judecători, în condițiile în care textul art. 256 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 în vigoare la data pronunțării hotărârii prevedea în mod clar că litigiile privind procedurile de atribuire de lucrări aferente infrastructurii de transport de interes național se judecă în primă instanță la Curtea de Apel București, iar împotriva hotărârii partea interesată are deschisă, conform art. 287 16 din O.U.G. nr. 34/2006 calea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. Curtea de Apel Constanța, a mai precizat recurenta J.M.B.A.. a săvârșit un exces de putere, pronunțând o hotărâre contrară dispozițiilor art. 285 din O.U.G.

nr. 34/2006, fiind astfel incident temeiul de casare prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. Prin decizia pronunțată instanța a dispus modificarea în parte a deciziei emise de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor în sensul că anulând raportul procedurii de atribuire și a tuturor actelor subsecvente, dispune refacerea acestuia cu excluderea ofertei J.M.B.A.. Or, soluțiile care pot fi pronunțate de instanța judecătorească în această materie sunt enumerate limitativ în art. 285 din O.U.G.

nr. 34/2006, și anume: a) anularea în tot sau în parte a actului autorității contractante; b) obligarea la emiterea actului de către autoritatea contractantă; c) îndeplinirea unei obligații de către autoritatea contractantă, inclusiv eliminarea oricăror specificații tehnice, economice sau financiare discriminatorii din anunțul/invitația de participare, din documentația de atribuire sau din alte documente emise în legătură cu procedura de atribuire; d) orice alte măsuri necesare remedierii încălcării dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice. De aceea, prin pronunțarea unei hotărâri de excludere a ofertei societății recurente, soluție care nu este prevăzută de legea achizițiilor publice în sarcina puterii judecătorești, instanța a săvârșit un exces de putere, care poate fi remediat numai prin casarea hotărârii pronunțate.

Recurenta J.M.B.A. a mai invocat, prin cererea de recurs, și motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. (constând în încălcarea, prin hotărârea pronunțată, a formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.), precum și motivul de modificare indicat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (constând în pronunțarea hotărârii recurate cu aplicarea greșită a legii). Recurență C.N. A.P.M. SA Constanța a învederat, prin motivele de recurs, că instanța care a pronunțat hotărârea atacată a nesocotit norma de ordine publică conținută de art. 256 din O.U.G. nr. 34/2006 și a soluționat greșit pricina în primă și ultimă instanță, în mod irevocabil, deși soluționarea cauzei era de competența exclusivă a Curții de Apel București.

Prin întâmpinarea formulată în cauză intimata V.O.D.M.C. a solicitat respingerea recursurilor și obligarea recurentelor la plata către intimată a cheltuielilor de judecată. Intimata a ridicat excepția inadmisibilității recursurilor declarate în cauză, invocând incidența prevederilor art. 283 din O.U.G. nr. 34/2006, în forma în vigoare atât la data sesizării Curții de Apel Constanța cât și la data pronunțării hotărârii atacate. Plângerea formulată în cauză, împotriva deciziei emise de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, are caracterul unui recurs, iar competența de judecată în cazul analizat aparține Curții de Apel Constanța. Mai mult, art. 285 alin. (5) din O.U.G. nr. 34/2006 stabilește că într-o asemenea ipoteză hotărârea pronunțată de instanță este definitivă și irevocabilă, astfel că ea nu mai poate forma obiectul unui recurs.

Prin urmare, intimata a apreciat că recursurile sunt inadmisibile, fiind îndreptate împotriva unei hotărâri irevocabile, pronunțată într-o cauză judecată după procedura recursului. În cauză, s-a mai precizat, Curtea de Apel Constanța a fost învestită în temeiul art. 283 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 (calea administrativ jurisdicțională, plângere împotriva CNSC) și nu în temeiul art. 286 din același act (calea judiciară, în care competența de primă instanță aparținea tribunalului sediului autorității contractante, sau, după caz, Curții de Apel București). În plus, s-a observat că recursurile sunt întemeiate pe prevederile art. 299 C. proc. civ., pe când căile de atac în materia achizițiilor publice sunt prevăzute cu caracter expres și special de O.U.G.

nr. 34/2006, astfel încât art. 299 C. proc. civ. nu poate constitui temeiul legal pentru a ataca decizia pronunțată de Curtea de Apel Constanța în cadrul soluționării plângerilor împotriva deciziei CNSC. Intimata V.O.D.M.C. a mai arătat că problema calificării lucrărilor de finalizare a digului ca fiind aferente infrastructurii de transport de interes național a fost lămurită prin Decizia nr. 263/CA din 16 iulie 2010 a Curții de Apel Constanța pronunțată în cadrul contestației în anulare formulată de recurente împotriva deciziei atacate cu recurs, prin care s-a constatat că finalizarea digului de larg din portul Constanța nu poate fi considerată o lucrare aferentă infrastructurii de transport de interes național.

Or, această decizie asupra calificării naturii juridice a lucrărilor de finalizare a digului a dobândit putere de lucru judecat, potrivit dispozițiilor art. 1201 C. civ. Dar, în situația în care Înalta Curte de Casație și Justiție ar considera că se impune verificarea directă a argumentelor părților referitoare la calificarea lucrării de extindere a digului de larg din portul Constanța ca fiind sau nu aferentă infrastructurii de transport de interes național, intimata a subliniat că recurentele nu au adus niciodată alte argumente decât menționarea titlului unor acte normative din domeniu și a faptului că proiectul este parțial finanțat din fonduri europene.

Or, este evident, a subliniat intimata, că: chiar dacă portul Constanța ca atare face parte din infrastructura de transport de interes național, aceasta nu înseamnă că orice element de infrastructură portuară (în speță digul de larg) are acest caracter; chiar acceptând că digul de larg al portului Constanța face parte din numita infrastructură din aceasta nu rezultă automat că extinderea digului reprezintă în mod automat un proiect aferent infrastructurii de transport de interes național; potrivit O.U.G. nr. 34/2006 infrastructura de transport de interes național trebuie să fie definită "potrivit reglementărilor în vigoare", de unde rezultă că o astfel de calificare trebuie făcută printr-o reglementare cu caracter normativ, iar nu dedusă pe baza unor supoziții în legătură cu sursa fondurilor alocate; "reglementările în vigoare'" sunt Legea nr. 203/2003 privind realizarea și modernizarea rețelei de transport de interes național și european și H.G.

nr. 1048/2007 pentru aprobarea normelor de analiză a acestei rețele, dar din aceste acte normative se desprinde ideea că fiecare proiect trebuie analizat și clasificat în mod separat. Pe de altă parte, intimata V.O.D.M.C. a relevat că instanța care a pronunțat hotărârea recurată a fost competentă și a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, că hotărârea în discuție este dată în conformitate cu prevederile art. 285 din O.U.G. nr. 34/2006, că instanța nu a omis să se pronunțe asupra excepției lipsei de interes și că hotărârea de respingere a ofertei J.M.B.A. este temeinică. Intimata SC G.S.P. SA, în calitate de leader al Asocierii G.S.P. - J.N. a solicitat, prin întâmpinare, în principal, respingerea recursurilor ca inadmisibile și, în subsidiar, respingerea recursurilor ca nefondate.

Sub aspectul inadmisibilității celor două recursuri, intimata a considerat că, prin raportare la prevederile art. 281, art. 283 și art. 285 din O.U.G. nr. 34/2006, rezultă că plângerea exercitată împotriva deciziei pronunțate de CNSC are caracterul unui veritabil recurs, hotărârea pronunțată fiind definitivă și irevocabilă. În acest context, s-a evocat că recursurile declarate nu pot fi ceea ce privește calificarea de către recurente a proiectului "Finalizarea Digului de Larg din Portul Constanța" ca reprezentând o lucrare aferentă infrastructurii de transport de interes național, s-a făcut numai trimitere la unele acte normative. În cuprinsul acestor acte neregăsindu-se definiția noțiunii de "infrastructură de transport de interes național" și nici a noțiunii de "servicii și/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes național". În cauză au formulat întâmpinare și O.H.L.

SA Madrid și SC C. SA Bacău, membre ale Asocierii OHL-C.P. Constanța, prin care s-a solicitat admiterea recursurilor, casarea Deciziei nr. 225/CA din 25 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța și trimiterea cauzei spre judecare către Curtea de Apel București, motivându-se că decizia atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 256 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006. Urmare examinării și analizării cu prioritate, potrivit prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., a excepției de inadmisibilitate a recursurilor, invocată de intimații V.O.D.M.C. și de SC G.S.P. SA Constanța în calitate de leader al asocierii G.S.P. SA și J.N., precum și a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc.

civ. (constând în pronunțarea hotărârii atacate cu nesocotirea normelor de competență de ordine publică reglementate de art. 256 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare) și invocat de recurentele J.M.B.A. și C.N. A.P.M. SA Constanța, se constată următoarele: La data de 29 ianuarie 2010 s-a încheiat între Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Sectorial - Transport 2007 - 2013 și C.N. A.P.M.

SA Constanța, în calitate de Beneficiar, contractul înregistrat sub nr. 27/2010 la Autoritatea de Management și sub nr. 2454/2010 la Beneficiar, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile din fonduri publice de către Autoritatea de Management în cadrul Programului Operațional Sectorial - Transport, Axa Prioritară nr. 2 - Modernizarea și dezvoltarea infrastructurii naționale de transport în afara Axelor prioritare T. în scopul dezvoltării unui sistem durabil de transport, domeniul major de intervenție 2.3 - Modernizarea și dezvoltarea porturilor dunărene și maritime, pentru implementarea Proiectului Nr. POST/2010/2/3/002 intitulat "Prelungirea digului de larg al Portului Constanța", valoarea totală a proiectului fiind stabilită la suma de 616.104.412 RON, din care valoarea totală exigibilă reprezenta suma de 357.596.431 RON.

Mențiunea că proiectul se încadra în "Programul Operațional Sectorial Transport, Axa Prioritară nr. 2 - Modernizarea și dezvoltarea infrastructurii naționale de transport în afara Axelor prioritare T. în scopul dezvoltării unui sistem durabil de transport, domeniul major de intervenție 2.3 - Modernizarea și dezvoltarea porturilor dunărene și maritime" a fost prevăzută expres și în documentația aferentă procedurii de atribuire prin licitație deschisă a contractului de achiziție publică de lucrări având ca obiect "Finalizarea Digului de larg din Portul Constanța", organizată de autoritatea contractantă C.N. A.P.M. SA Constanța. Prin Decizia nr. 1981/C5/1911, 1927, 1936, 1943, 1966, 1993 din data de 29 aprilie 2010 Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor a dispus respingerea ca neîntemeiate a excepțiilor invocate de autoritatea contractantă privind lipsa calității procesuale de folosință și de exercițiu ale contestatoarelor F.C.

SA, OHL SA și SC G.S.P. SA, respingerea ca neîntemeiate a contestațiilor formulate de F.C. SA în calitate de membru al Asocierii formate din F.C. SA - A. S.P.A., SC M.I.V.T. AS în calitate de lider al asocierii formate din OHL SA și C.P. Constanța și SC A.G. NV în calitate de lider al asocierii formată din A.G. NV și M. SA în contradictoriu cu autoritatea contractantă C.N. A.P.M. SA Constanța, respingerea ca neîntemeiate a cererilor formulate de M.I.V.T. A.S., SC G.S.P. SA și V.O.D.M.C. privind audierea contestatoarelor și desemnarea unui expert independent, respingerea ca neîntemeiată a cererii SC G.S.P. SA de descalificare a ofertei depuse de J.M.B.A. și respingerea ca neîntemeiată a cererii V.O.D.M.C.

privind plata cheltuielilor de judecată. Prin aceeași decizie au fost admise în parte contestațiile formulate de SC G.S.P. SA în calitate de lider al Asocierii formate din SC G.S.P. SA și J.D.N. NV și de V.O.D.M.C. în contradictoriu cu autoritatea contractantă C.N. A.P.M. SA Constanța și s-a dispus anularea raportului procedurii de atribuire din 30 martie 2010 și a tuturor actelor subsecvente acestuia, refacerea acestuia în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei, prin solicitarea de clarificări ofertantului J.M.B.A., cu privire la îndeplinirea cerinței de calificare privind experiența similară, conform celor reținute în motivarea deciziei, și continuarea procedurii de atribuire. Ulterior, prin Decizia civilă nr. 225/CA din 25 iunie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de reclamanta O.H.L.

SA împotriva Deciziei nr. 1981/C5/1911, 1927, 1936, 1943, 1966, 1993 din data de 29 aprilie 2010 emisă de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor și au fost admise plângerile formulate de reclamantele V.O.D.M.C. și SC G.S.P. SA în calitate de lider al Asocierii G.S.P. SA și J.N. împotriva aceleași decizii, cu consecința modificării în parte a deciziei atacate în sensul că, anulând raportul procedurii de atribuire și a tuturor actelor subsecvente, s-a dispus refacerea acestuia cu excluderea ofertei J.M.B. AG. Au fost menținute celelalte dispoziții ale Deciziei nr. 1981/C5/1911, 1927, 1936, 1943, 1966, 1993 din data de 29 aprilie 2010 a Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.

Împotriva Deciziei civile nr. 225/CA din 25 iunie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, au formulat contestație în anulare J.M.B.A. (la 28 iunie 2010), C.N. A.P.M. SA Constanța (la 5 iulie 2010), O.H.L. SA și SC C. SA Bacău (la 13 iulie 2010), întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., soluționată prin Decizia civilă nr. 263/CA din 16 iulie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal. Prin această decizie a fost respinsă excepția inadmisibilității contestației în anulare ca nefondată (cu motivarea că obiectul acestei căi de atac îl constituie o hotărâre irevocabilă) și au fost respinse ca nefondate contestațiile în anulare declarate în cauză, reținându-se, în esență, că proiectul.

Finalizarea Digului de larg din Portul Constanța" nu se circumscrie infrastructurii naționale de transport. S-a mai considerat, de către instanța care a soluționat calea extraordinară de atac de retractare a contestației în anulare de drept comun, că norma tranzitorie conținută de art. II din O.U.G. nr. 76/2010 nu poate fi aplicabilă în speță, deoarece, pe de o parte, pricina nu se mai afla în curs de judecată, iar pe de altă parte s-ar ignora dispozițiile cuprinse în art. 725 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 255 alin. (1) din O.U.G.

nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările ulterioare, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept ori într-un interes legitim, printr-un act al autorității contractante, prin încălcarea dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice poate solicita anularea actului, obligarea autorității contractante de a emite un act, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim pe cale administrativ-jurisdicțională sau injustiție, în condițiile ordonanței de urgență mai sus menționate. De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 256 din O.U.G.

nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 72/2009. "(1) În vederea soluționării contestațiilor pe cale administrativ-jurisdicțională, partea care se consideră vătămată are dreptul să se adreseze Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, cu respectarea prevederilor art. 256 2 și art. 270 - 271. (2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), litigiile privind procedurile de atribuire de servicii și/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes național, așa cum este definită de legislația în vigoare, sunt de competența exclusivă a Curții de Apel București". În prima situație, vizată de dispozițiile art. 256 alin. (1) din O.U.G.

nr. 34/2006, cu modificările și completările aduse prin O.U.G. nr. 72/2009, anume atunci când partea urmează calea administrativ-jurisdicțională înaintea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, sunt aplicabile prevederile art. 283 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, care stipulează că instanța competentă să soluționeze plângerea formulată împotriva deciziei pronunțate de Consiliu este curtea de apel, secția de contencios administrativ și fiscal în a cărei rază se află sediul autorității contractante, precum și prevederile art. 285 alin. (5) din același act normativ, care prevede că ''Hotărârea pronunțată de instanță este definitivă și irevocabilă", cu alte cuvinte nesupusă recursului.

În schimb, în ipoteza reglementată de art. 256 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 72/2009, vizând litigiile privitoare la procedurile de atribuire de servicii și/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes național, așa cum este definită de legislația în vigoare, legiuitorul a instituit o derogare de la principiul consacrat prin art. 255 alin. (1) din O.U.G.

nr. 34/2006, potrivit căruia persoana care se consideră vătămată într-un drept ori într-un interes legitim, printr-un act al autorității contractante, prin încălcarea dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice poate opta între sesizarea jurisdicției administrative speciale (Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor) sau formularea unei acțiuni la instanța judecătorească competentă, și a prevăzut, cu caracter derogatoriu, printr-o normă de competență absolută și de ordine publică, că litigiile menționate sunt de competența exclusivă a Curții de Apel București. Norma în discuție este reluată, în corpul O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările aduse prin O.U.G.

nr. 72/2009, prin art. 286 alin. (1), din cadrul Secțiunii a 9-a "Soluționarea litigiilor în instanță", care stabilește că "Procesele și cererile privind actele autorităților contractante, acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, cu excepția litigiilor privind procedurile de atribuire de servicii și/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes național, care se soluționează în primă instanță de către Curtea de Apel București". Astfel cum dispune expres art. 287 16 alin. (1) din O.U.G.

nr. 34/2006, cu modificările și completările aduse prin O.U.G. nr. 72/2009, hotărârea pronunțată în primă instanță, în temeiul dispozițiilor art. 256 alin. (2) și art. 286 alin. (2) din aceeași ordonanță de urgență, poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare, competența de judecată a acestei căi extraordinare de atac aparținând fie secției de contencios administrativ a curții de apel (în cazul în care pricina a fost judecată în primă instanță de către tribunal), fie Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal (în cazul în care, fiind vorba de un litigiu privitor la procedurile de atribuire de servicii și/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes național, instanța care a judecat sau trebuia să judece în primă instanță este/trebuia să fie Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal).

Se reține, în cauză, că litigiul dedus judecății, soluționat inițial prin Decizia nr. 1981/C5/1911, 1927, 1936, 1943, 1966, 1993 din data de 29 aprilie 2010 a Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor și apoi prin Decizia civilă nr. 225/CA din 25 iunie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, se încadrează în prevederile art. 256 alin. (2), art. 286 alin. (1) și art. 287 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările aduse prin O.U.G. nr. 72/2009, astfel că pricina trebuia să fie judecată în primă instanță de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și în recurs de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Într-adevăr, rezultă - atât din prevederile legale cuprinse în Legea nr. 203/2003 privind realizarea, dezvoltarea și modernizarea rețelei de transport de interes național și european, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și în H.G. nr. 1048/2007 pentru aprobarea Normelor de analiză a rețelei de transport de interes național și european, dar și din mențiunile contractului de finanțare încheiat la data de 29 ianuarie 2010 între Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Sectorial - Transport 2007 - 2013 și C.N. A.P.M. S.A. Constanța, în calitate de Beneficiar, și a documentația aferentă procedurii de atribuire prin licitație deschisă a contractului de achiziție publică organizată de autoritatea contractantă C.N.

A.P.M. S.A. Constanța - că proiectul "Finalizarea Digului de larg din Portul Constanța" este parte componentă a "Programului Operațional Sectorial - Transport, Axa Prioritară nr. 2 - Modernizarea și dezvoltarea infrastructurii naționale de transport în afara Axelor prioritare T. în scopul dezvoltării unui sistem durabil de transport, domeniul major de intervenție 2.3 - Modernizarea și dezvoltarea porturilor dunărene și maritime". Prin art. 2 din Legea nr. 203/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se aprobă Liniile directoare pentru realizarea, dezvoltarea și modernizarea rețelei de transport de interes național și european, prin art. 3 se aprobă criteriile și specificațiile pentru proiectele de interes național și european, iar prin art. 4 din aceeași lege se aprobă Lista proiectelor prioritare, identificate de România împreună cu Uniunea Europeană.

care urmează a fi realizate până în anul 2015, prevăzută în anexa nr. 3, care include și Portul maritim Constanța. Infrastructura de transport cuprinde, potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 203/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, rețelele de căi rutiere, feroviare, navigabile interioare și nodurile/punctele de distribuție a rețelelor, iar nodurile/punctele de distribuție a rețelei sunt formate, conform prevederilor art. 11 alin. (2) din același act normativ, din porturile de pe căile navigabile interioare, porturile maritime, aeroporturi și terminale de transport combinat. Rețeaua de transport de interes național și european în ansamblul său are ca elemente componente, printre altele, astfel cum specifică art. 2 lit. a) din H.G.

nr. 1048 din 28 august 2007 pentru aprobarea Normelor de analiză a rețelei de transport de interes național și european, "infrastructura de transport compusă din rețele de căi rutiere, rețele de căi feroviare, rețele de căi navigabile interioare, noduri/puncte de distribuție compuse din porturi pe căi navigabile interioare, porturi maritime, aeroporturi, terminale de transport combinat". Portul maritim Constanța face parte, în mod indiscutabil, din infrastructura de transport de interes național, fiind nominalizat în anexa nr. 3 la Legea nr. 203/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ca proiect prioritar de interes național și european.

Parte componentă a Portului maritim Constanța este și digul de larg, o asemenea concluzie întemeindu-se pe analiza logică a prevederilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 203/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care stipulează că "infrastructura porturilor maritime trebuie realizată astfel încât să poată primi nave care sunt utilizate pentru furnizarea serviciilor de transport de mărfuri și persoane pe distanțe lungi, scurte sau în navigația costieră, inclusiv pentru transportul cu nave feribot". Prin urmare, fiind vorba, în cauză, de un litigiu privitor la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică de lucrări având ca obiect "Finalizarea Digului de larg din Portul Constanța", aferent deci infrastructurii de transport de interes național, competența de judecată în primă instanță aparținea Curții de Apel București și în recurs Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Împrejurarea că instanța care a pronunțat hotărârea recurată a prevăzut, în dispozitivul deciziei, că aceasta este "irevocabilă", nu poate avea ca efect suprimarea dreptului părții la exercitarea căii de atac prevăzute de lege pentru litigiul concret dedus judecății, doctrina și jurisprudența promovând în mod constant - în interpretarea dispozițiilor art. 261 pct. 7 C. proc. civ., care dispune în mod expres, că hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă, printre altele, "calea de atac și termenul în care se poate exercita" - principiul legalității căilor de atac, potrivit căruia lipsa acestei mențiuni din hotărârea judecătorească sau indicarea greșită a căii de atac ori a termenului de exercitare a acesteia sau a faptului că hotărârea este "definitivă" sau "irevocabilă" nu poate conferi părții un drept pe care nu-l are, după cum nu poate nici să-i suprime, calea de atac fiind în realitate un beneficiu al legii și nu un drept acordat de instanța de judecată.

Necompetența instanței de judecată, astfel cum dispune expres art. 159 C. proc. civ., "este de ordine publică: 1. când pricina nu este de competența instanțelor judecătorești; 2. când pricina este de competența unei instanțe de alt grad; 3. când pricina este de competența unei instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura". Este, pe cale de consecință, incident în litigiu motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., hotărârea atacată cu recurs fiind pronunțată cu nesocotirea normei de competență de ordine publică conținută de dispozițiile art. 256 alin. (2) și 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările aduse prin O.U.G.

nr. 72/2009. Încălcarea acestei norme de competență absolută, reglementată fiind prin norme imperative, poate fi invocată de către orice persoană interesată, de către procuror sau de către instanță din oficiu, în orice fază a procesului, chiar direct în recurs și chiar după expirarea termenului de motivare a căii de atac. În cauză, urmare celor statuate prin dispozitivul și considerentele Deciziei civile nr. 263/CA din 16 iulie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal prin care a fost soluționată, pe fond, contestația în anulare formulată de J.M.B.A. (la 28 iunie 2010), C.N. A.P.M. SA Constanța (la 5 iulie 2010), O.H.L.

SA și SC C. SA Bacău (la 13 iulie 2010) împotriva hotărârii recurate, nu operează puterea de lucru judecat potrivit dispozițiilor art. 1201 C. civ., care presupune cu necesitate existența unei a două cereri de chemare în judecată care să întrunească tripla identitate de obiect, părți și cauză. Excepția puterii lucrului judecat poate fi invocată de cel interesat sau de instanță din oficiu pentru a anihila o cale de atac inadmisibilă, dar numai în situația în care o parte uzează de două ori de una și aceeași cale de atac sau în situația în care o hotărâre pronunțată în recurs, prin care s-au respins motive care sunt în același timp și motive de revizuire sau de contestație în anulare, este din nou atacată, pentru respectivele motive, prin calea extraordinară de atac a revizuirii sau a contestației în anulare.

Principiul ierarhiei căilor legale de atac ce decurge din modul de organizare al instanțelor judecătorești într-un sistem piramidal, impune ca remediile procesuale să fie exercitate și mai ales soluționate într-o anumită ordine, potrivit cu natura și cu scopul lor, ceea ce înseamnă că avea prioritate în cauză, în condițiile în care împotriva Deciziei nr. 225/CA din 25 iunie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal s-a exercitat atât recurs cât și contestație în anulare soluția dată asupra recursului, cale de atac extraordinară de reformare. Recurenta J.M.B.A. a formulat, în cursul judecății recursului, o cerere de restabilire a situației anterioare executării deciziei recurate, întemeiată pe dispozițiile art. 404 2 C. proc.

civ., arătând că în baza hotărârii recurate autoritatea contractantă a emis un nou raport privind procedura de atribuire prin care a fost declarată câștigătoare oferta societății V.O.D.M.C. Unei asemenea solicitări nu i se poate da însă curs favorabil, prin raportare la dispozițiile din hotărârea recurată, fiind aplicabile astfel prevederile art. 311 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora actele de executare sau de asigurare făcute în puterea hotărârii casate sunt desființate de drept. În raport de cele mai sus arătate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1), art. 304 pct. 3 și art. 313 C. proc. civ., se va proceda la respingerea ca neîntemeiată a excepției inadmisibilității recursurilor, invocată de intimații V.O.D.M.C.

și SC G.S.P. SA Constanța, în calitate de lider al asocierii G.S.P. SA și J.N. și la admiterea recursurilor declarate de J.M.B.A. și C.N. A.P.M. SA Constanța, cu consecința casării Deciziei nr. 225/CA din 25 iunie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a desființării Deciziei nr. 198I/C5/1911, 1927, 1936, 1943, 1966, 1993 din 29 aprilie 2010 a Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor și a trimiterii cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Sunt aplicabile, cu prilejul rejudecării, prevederile art. II alin. (1) din O.U.G.

nr. 76/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, care dispun că "Procesele și cererile în materie de achiziții publice aflate în curs de soluționare în fața instanțelor judecătorești la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență continuă să se judece în condițiile și cu procedura prevăzută de legea în vigoare la data la care au fost începute".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția inadmisibilității recursurilor invocată de intimații V.O.D.M.C. și SC G.S.P. SA Constanța, în calitate de lider al asocierii G.S.P. SA și J.N.NV. Admite recursurile declarate de J.M.B.A. Germania și de C.N. A.P.M. SA Constanța, împotriva Deciziei nr. 225/CA din 25 iunie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal. Casează decizia recurată. Desființează Decizia nr. 1981/C5/1911, 1927, 1936, 1943, 1966, 1993 din 29 aprilie 2010 a CNSC. Trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2010. Procesat de GGC - CL