ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4103/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4103/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față:

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

I.1. Cererea de

chemare în judecată.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de

13 aprilie 2011, sub nr. 3430/2/2011, reclamanții I.B.P. și A.R.M., în

contradictoriu cu pârâtul Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, a formulat contestație împotriva refuzului nejustificat al

pârâtului de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire și de a o transmite

Direcției pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților, solicitând instanței ca, prin

hotărârea ce o va pronunța să dispună: obligarea pârâtului la emiterea deciziei

prevăzută de lege, decizie care să conțină titlul de despăgubire ca răspuns la

Ordinul nr. 291 din 13 septembrie 2006 emis de Prefectura Județului Galați;

obligarea pârâtului la transmiterea deciziei către Direcția pentru acordarea

despăgubirilor în numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților; obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de

daune morale suferite ca urmare a refuzului emiterii titlului de despăgubire;

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că prin notificarea înregistrată sub nr. 3274/2001,

numita G.E. a formulat cerere în vederea acordării de măsuri reparatorii pentru

imobilul situat în com. Pechea, jud. Galați, imobil expropriat compus din

construcții în suprafață de 651 mp.

Prin Ordinul nr. 291

din data de 13 septembrie 2006 emis de Prefectura Județului Galați, s-a propus

acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 10/201, dosarul fiind

comunicat și Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și înregistrat

de aceasta sub nr. 27949/CC spre validare în vederea emiterii Deciziei

reprezentând titlul de despăgubire.

La data de 03 martie

2011, între I.B.P. și A.R.M., având calitatea de cesionari, și G.E., în

calitate de cedentă, a fost încheiat Contractul de cesiune de drepturi nr. 331

din 03 martie 2011, iar în raport cu dispozițiile art. 1393 C. civ.,

reclamanții au notificat pârâtei încheierea acestui contract, notificare

înregistrată sub nr. RG/11555 din 04 martie 2011.

La data de 4 martie

2011, prin memoriul înregistrat sub nr. RG/11556, reclamanții s-au adresat

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând emiterea Deciziei reprezentând

Titlul de despăgubire precum și transmiterea acesteia Direcției pentru

acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților, însă, fără niciun rezultat.

Prin întâmpinarea

depusă la data de 13 septembrie 2011, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii

ca neîntemeiată.

I.2. Hotărârea

instanței de fond.

Prin Sentința nr.

5107 din 14 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanții

I.B.P. și A.R.M., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, și a constatat refuzul nejustificat al

autorității pârâte de a soluționa cererea reclamanților.

A obligat autoritatea

pârâtă să soluționeze cererea reclamanților în termen de 30 de zile de la

rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri și să plătească cheltuieli de

judecată către reclamanți în cuantum de 5.000 lei.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente:

În urma notificării

formulate de numita G.E. și înregistrată sub nr. 3274/2001, prin Ordinul nr.

291 din 13 septembrie 2006 emis de Prefectura Județului Galați, s-a propus

acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005 - Titlul VII pentru

imobilul expropriat situat în com. Pechea, jud. Galați, compus din construcții

în suprafață de 651 mp, în prezent demolate și, deci, imposibil de restituit în

natură.

Ulterior, dosarul a

fost înaintat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, unde a fost înregistrat sub nr. 27949/CC.

La data de 03 martie

2011, între reclamanții I.B.P. și A.R.M., având calitatea de cesionari, și

numita G.E., titulara notificării, în calitate de cedentă, a fost încheiat

Contractul de cesiune de drepturi nr. 331 din 03 martie 2011

Potrivit apărărilor

din întâmpinarea depusă de pârât, dosarul reclamanților a făcut obiectul

verificării legalității propunerii de despăgubiri, însă, întrucât, în urma

acestei verificări s-a constatat faptul că dosarul nu este complet,

necuprinzând toate înscrisurile prevăzute de Normele metodologice de aplicare a

Titlului VII din Legea nr. 247/2005, respectiv acte de stare civilă și acte

descriptive ale construcțiilor demolate.

Conform dispozițiilor

art. 16 alin. (4) - (7) din Legea nr. 247/2005, după primirea procesului-verbal

prevăzut de alin. (2), Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea

dosarelor în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire

în natură, apoi va proceda la centralizarea dosarelor în care, în mod întemeiat

cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi

transmise evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea

întocmirii raportului de evaluare.

După primirea

dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua

procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va

transmite Comisiei Centrale, raport ce va conține cuantumul despăgubirilor în

limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire, iar în baza raportului

de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând

titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

Curtea a reținut că,

în condițiile în care în speță dosarul reclamanților a fost înregistrat la

autoritatea pârâtă în anul 2006, pârâta avea obligația de a analiza într-un

termen rezonabil cererea, chiar dacă procedura analizei prealabile presupunea

efectuarea de verificări la autoritatea emitentă a dispoziției de acordare a

despăgubirilor în baza Legii nr. 10/2001.

Pe de altă parte,

Curtea a apreciat că pârâta nu a dovedit efectuarea concretă a unor demersuri

în vederea soluționării dosarului în perioada 2006 - 2011, astfel că se poate

reține refuzul nejustificat din partea autorității pârâte în sensul art. 2

alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Totodată, Curtea a

stabilit că nu poate da curs cererilor reclamanților la emiterea deciziei

cuprinzând titlul de despăgubire și obligarea pârâtului la transmiterea

deciziei către Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților, întrucât - chiar dacă pârâta

înregistrează o întârziere mare în soluționarea dosarului, așa cum s-a reținut

- Comisia încă nu a finalizat procedura de verificare a legalității respingerii

cererii de restituire în natură și de desemnare a evaluatorului pentru

întocmirea raportului de evaluare a imobilului, iar așa cum rezultă din

cuprinsul dispozițiilor art. 18 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, există

posibilitatea ca autoritatea să ajungă inclusiv la concluzia că reclamanții nu

au dreptul la despăgubiri prin echivalent, caz în care ar putea emite un act

administrativ de respingere a cererii, reclamanții având deschisă calea la

instanța de contencios administrativ prin care să solicite verificarea legalității

acestei decizii.

A reținut instanța de

fond că față de dispozițiile art. 18 alin. (1) coroborat cu art. 1 alin. (1) și

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și de împrejurările menționate, Curtea

poate doar să oblige autoritatea pârâtă să soluționeze cererea reclamanților,

în sensul derulării și finalizării procedurii administrative.

Referitor la capătul

de cerere privind obligarea pârâtei la plata unor daune morale, Curtea a

constatat că reclamanții nu au arătat și nu au dovedit prejudiciul moral

pretins, în condițiile în care ei sunt cesionari ai drepturilor persoanei

notificatoare doar din 3 martie 2011, astfel că cererea a fost respinsă ca

neîntemeiată în raport cu dispozițiile art. 8 alin. (1) și art. 18 alin. (3)

din Legea nr. 554/2004 raportate la art. 998 - 999 C. civ.

În temeiul art. 274

C. proc. civ., Curtea a obligat pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata de cheltuieli de judecată către

reclamanți, în cuantum de 5.000 lei, reprezentând onorariu de avocat, conform

facturii din 9 septembrie 2011 depuse la dosar.

I.3. Recursul

declarat în cauză.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut,

în esență că instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G.

nr. 81/2007, în aplicarea cărora a fost emisă Decizia nr. 2815 din 16

septembrie 2008 a Comisiei Centrale, coroborate cu dispozițiile Titlului VII

din Legea nr. 247/2005.

În speță, dosarul

privind acordarea de despăgubiri, în favoarea reclamantei, face parte din

categoria dosarelor transmise Secretariatului Comisiei Centrale după intrarea

în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007, urmând a se respecta ordinea de intrare a

dosarelor, potrivit Deciziei nr. 2815/2008.

În condițiile

statuate de dispozițiile legale aplicabile, respectiv art. 16 din Titlul VII al

Legii nr. 247/2005, așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 81/2007 și numai

în situația în care dosarul de despăgubire este complet, procedura

administrativă de soluționare a dosarului parcurge etapele prevăzute de lege,

respectiv desemnarea unui evaluator, transmiterea la evaluare în vederea

efectuării raportului de evaluare și emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubire.

Recurenta a criticat

sentința și sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată, precizând că în

mod greșit instanța a stabilit culpa procesuală a Comisiei.

II. Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și

dispozițiile legale aplicabile, precum și din oficiu, potrivit dispozițiilor

art. 304

1

C. proc. civ., constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată în contencios administrativ, reclamanții I.B.P. și A.R.M. au

solicitat instanței să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a emite

decizia reprezentând titlul de despăgubire și de a o transmite Direcției pentru

acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților, obligarea pârâtului la emiterea deciziei prevăzută

de lege, decizie care să conțină titlul de despăgubire ca răspuns la Ordinul

nr. 291 din 13 septembrie 2006 emis de Prefectura Județului Galați; obligarea

pârâtului la transmiterea deciziei către Direcția pentru acordarea

despăgubirilor în numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților; obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de

daune morale suferite ca urmare a refuzului emiterii titlului de despăgubire;

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte reține

că, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr.

247/2005, modificată și completată:

Art. 16 - (1)

Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea

notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele

conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea

notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire,

însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al

restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice

înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana

îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de

proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe,

conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la

data intrării în vigoare a prezentei legi.

(2) Notificările

formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al

unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie

1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare care nu au fost

soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a

prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire

Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de

deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea

notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor

conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate

de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a

imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora,

inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse

de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30

de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau după

caz, a ordinelor.

(2

1

)

Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe

județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către

Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de

referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior

exercitării controlului de legalitate de către acesta.

(2

2

)

Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi

însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare,

total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de

entitatea învestită cu soluționarea notificării.

(3) În termen de 30

de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central

constituit prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.329/2003 va

proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către

Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către titularii

deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie

acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la

data intrării în vigoare a prezentei legi.

(4) Pe baza situației

juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri,

Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la

alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de

restituire în natură.

(5) Secretariatul

Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1)

și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost

respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de

evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

(6) După primirea

dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua

procedura de specialitate, și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va

transmite Comisie Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în

limita cărora vor fi acordare titlurile de despăgubire.

(6

1

) La

cererea evaluatorilor sau a reprezentanților societății de evaluare desemnate

de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, deținătorii bunurilor

imobile ce fac obiectul procedurilor administrative prevăzute de prezenta lege

vor permite accesul acestora la locul unde se află bunurile respective, pe

perioada și numai în măsura în care acest lucru este necesar pentru efectuarea

lucrării de evaluare.

(6

2

)

Deținătorii bunurilor imobile prevăzute la alin. (6

1

) vor fi

înștiințați în timp util despre efectuarea lucrării de evaluare.

(6

3

) În

caz de refuz, intrarea în domiciliul sau în reședința persoanei fizice se face

cu autorizarea instanței judecătorești competente, dispozițiile privind

ordonanța președințială din Codul de procedură civilă fiind aplicabile.

(6

4

) La

cererea evaluatorilor sau a reprezentanților societății de evaluare, băncile,

notarii publici, agențiile imobiliare, birourile de carte funciară, precum și

orice alți deținători de informații privind tranzacțiile cu proprietăți

imobiliare sunt obligați să le comunice de îndată, în scris, datele și

informațiile necesare efectuării evaluării, chiar dacă prin legi speciale se

dispune altfel. Evaluatorii au obligația de a asigura secretul datelor și

informațiilor astfel primite.

(6

5

) În

cazul în care evaluatorul consideră necesar, organele de poliție, jandarmerie

sau alți agenți ai forței publice, după caz, sunt obligați să-i acorde

concursul pentru obținerea datelor și informațiilor necesare întocmirii

raportului de evaluare, precum și pentru îndeplinirea oricărei alte activități

în același scop.

(7) În baza

raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei

reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre

reevaluare.

(8) Dispozițiile

alin. (1) - (2) și (7) se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor

emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 32 din Legea nr. 10/2001, privind

regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie

1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care

urmează a se acorda ca despăgubire.

(9) În cazul prevăzut

la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor până la concurența sumei reprezentând cuantumul

despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație.

Prin hotărârea primei

instanțe s-a admis cererea reclamanților în sensul că a fost obligată

autoritatea pârâtă să soluționeze cererea reclamanților doar în sensul

verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.

Înalta Curte constată

că soluția instanței este netemeinică și nelegală.

Un prim aspect al

netemeiniciei hotărârii pronunțate este faptul că la data soluționării

hotărârii instanței de fond, autoritatea pârâtă procedase la analizarea în

privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului

notificat situat în comuna Pechea județul Galați, aspect învederat chiar de

această autoritate, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.

Pe de altă parte,

verificând acțiunea de fond în raport cu dispozitivul și considerentele

hotărârii atacate, Înalta Curte constată că prima instanță nu s-a pronunțat cu

privire la cererile reclamanților de obligare a pârâtei la emiterea deciziei

care să conțină titlul de despăgubire și de transmitere a acestei decizii la

Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul ANRP.

Or, potrivit

dispozițiilor art. 129 alin. (5) și (6) C. proc. civ., (5) Judecătorii au

îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice

greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și

prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și

legale. (...)

Și

(6) în toate

cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse

judecății."

De asemenea, Înalta

Curte constată că, în pronunțarea hotărârii, prima instanță nu a avut în vedere

nici procedura administrativă de acordare a despăgubirilor, reglementată de

art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Rezultă așadar, că se

impune casarea hotărârii atacate cu consecința trimiterii cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță, pentru ca aceasta să se pronunțe asupra tuturor

capetelor de cerere așa cum au fost formulate de reclamanți și în conformitate

cu prevederile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Cu ocazia

rejudecării, instanța de fond va avea în vedere și motivele de recurs formulate

de autoritatea pârâtă, ca apărări de fond.

În consecință, în

temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va

casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

Sentinței nr. 5107 din 14 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 12 octombrie 2012.

Procesat

de GGC - NN