ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4103/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4103/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. I.1. Cererea de chemare în judecată. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 13 aprilie 2011, sub nr. 3430/2/2011, reclamanții I.B.P.
și A.R.M., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a formulat contestație împotriva refuzului nejustificat al pârâtului de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire și de a o transmite Direcției pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: obligarea pârâtului la emiterea deciziei prevăzută de lege, decizie care să conțină titlul de despăgubire ca răspuns la Ordinul nr. 291 din 13 septembrie 2006 emis de Prefectura Județului Galați; obligarea pârâtului la transmiterea deciziei către Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților; obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale suferite ca urmare a refuzului emiterii titlului de despăgubire; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin notificarea înregistrată sub nr. 3274/2001, numita G.E. a formulat cerere în vederea acordării de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în com. Pechea, jud. Galați, imobil expropriat compus din construcții în suprafață de 651 mp. Prin Ordinul nr. 291 din data de 13 septembrie 2006 emis de Prefectura Județului Galați, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 10/201, dosarul fiind comunicat și Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și înregistrat de aceasta sub nr. 27949/CC spre validare în vederea emiterii Deciziei reprezentând titlul de despăgubire. La data de 03 martie 2011, între I.B.P.
și A.R.M., având calitatea de cesionari, și G.E., în calitate de cedentă, a fost încheiat Contractul de cesiune de drepturi nr. 331 din 03 martie 2011, iar în raport cu dispozițiile art. 1393 C. civ., reclamanții au notificat pârâtei încheierea acestui contract, notificare înregistrată sub nr. RG/11555 din 04 martie 2011. La data de 4 martie 2011, prin memoriul înregistrat sub nr. RG/11556, reclamanții s-au adresat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând emiterea Deciziei reprezentând Titlul de despăgubire precum și transmiterea acesteia Direcției pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, însă, fără niciun rezultat.
Prin întâmpinarea depusă la data de 13 septembrie 2011, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. I.2. Hotărârea instanței de fond. Prin Sentința nr. 5107 din 14 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanții I.B.P. și A.R.M., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, și a constatat refuzul nejustificat al autorității pârâte de a soluționa cererea reclamanților. A obligat autoritatea pârâtă să soluționeze cererea reclamanților în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri și să plătească cheltuieli de judecată către reclamanți în cuantum de 5.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente: În urma notificării formulate de numita G.E. și înregistrată sub nr. 3274/2001, prin Ordinul nr. 291 din 13 septembrie 2006 emis de Prefectura Județului Galați, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005 - Titlul VII pentru imobilul expropriat situat în com. Pechea, jud. Galați, compus din construcții în suprafață de 651 mp, în prezent demolate și, deci, imposibil de restituit în natură. Ulterior, dosarul a fost înaintat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, unde a fost înregistrat sub nr. 27949/CC. La data de 03 martie 2011, între reclamanții I.B.P.
și A.R.M., având calitatea de cesionari, și numita G.E., titulara notificării, în calitate de cedentă, a fost încheiat Contractul de cesiune de drepturi nr. 331 din 03 martie 2011 Potrivit apărărilor din întâmpinarea depusă de pârât, dosarul reclamanților a făcut obiectul verificării legalității propunerii de despăgubiri, însă, întrucât, în urma acestei verificări s-a constatat faptul că dosarul nu este complet, necuprinzând toate înscrisurile prevăzute de Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, respectiv acte de stare civilă și acte descriptive ale construcțiilor demolate.
Conform dispozițiilor art. 16 alin. (4) - (7) din Legea nr. 247/2005, după primirea procesului-verbal prevăzut de alin. (2), Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, apoi va proceda la centralizarea dosarelor în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale, raport ce va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire, iar în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare. Curtea a reținut că, în condițiile în care în speță dosarul reclamanților a fost înregistrat la autoritatea pârâtă în anul 2006, pârâta avea obligația de a analiza într-un termen rezonabil cererea, chiar dacă procedura analizei prealabile presupunea efectuarea de verificări la autoritatea emitentă a dispoziției de acordare a despăgubirilor în baza Legii nr. 10/2001.
Pe de altă parte, Curtea a apreciat că pârâta nu a dovedit efectuarea concretă a unor demersuri în vederea soluționării dosarului în perioada 2006 - 2011, astfel că se poate reține refuzul nejustificat din partea autorității pârâte în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Totodată, Curtea a stabilit că nu poate da curs cererilor reclamanților la emiterea deciziei cuprinzând titlul de despăgubire și obligarea pârâtului la transmiterea deciziei către Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, întrucât - chiar dacă pârâta înregistrează o întârziere mare în soluționarea dosarului, așa cum s-a reținut - Comisia încă nu a finalizat procedura de verificare a legalității respingerii cererii de restituire în natură și de desemnare a evaluatorului pentru întocmirea raportului de evaluare a imobilului, iar așa cum rezultă din cuprinsul dispozițiilor art. 18 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, există posibilitatea ca autoritatea să ajungă inclusiv la concluzia că reclamanții nu au dreptul la despăgubiri prin echivalent, caz în care ar putea emite un act administrativ de respingere a cererii, reclamanții având deschisă calea la instanța de contencios administrativ prin care să solicite verificarea legalității acestei decizii.
A reținut instanța de fond că față de dispozițiile art. 18 alin. (1) coroborat cu art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și de împrejurările menționate, Curtea poate doar să oblige autoritatea pârâtă să soluționeze cererea reclamanților, în sensul derulării și finalizării procedurii administrative. Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata unor daune morale, Curtea a constatat că reclamanții nu au arătat și nu au dovedit prejudiciul moral pretins, în condițiile în care ei sunt cesionari ai drepturilor persoanei notificatoare doar din 3 martie 2011, astfel că cererea a fost respinsă ca neîntemeiată în raport cu dispozițiile art. 8 alin. (1) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportate la art. 998 - 999 C. civ.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., Curtea a obligat pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata de cheltuieli de judecată către reclamanți, în cuantum de 5.000 lei, reprezentând onorariu de avocat, conform facturii din 9 septembrie 2011 depuse la dosar. I.3. Recursul declarat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut, în esență că instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 81/2007, în aplicarea cărora a fost emisă Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale, coroborate cu dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În speță, dosarul privind acordarea de despăgubiri, în favoarea reclamantei, face parte din categoria dosarelor transmise Secretariatului Comisiei Centrale după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007, urmând a se respecta ordinea de intrare a dosarelor, potrivit Deciziei nr. 2815/2008. În condițiile statuate de dispozițiile legale aplicabile, respectiv art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 81/2007 și numai în situația în care dosarul de despăgubire este complet, procedura administrativă de soluționare a dosarului parcurge etapele prevăzute de lege, respectiv desemnarea unui evaluator, transmiterea la evaluare în vederea efectuării raportului de evaluare și emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Recurenta a criticat sentința și sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată, precizând că în mod greșit instanța a stabilit culpa procesuală a Comisiei. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, precum și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., constată următoarele: Prin acțiunea formulată în contencios administrativ, reclamanții I.B.P. și A.R.M.
au solicitat instanței să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire și de a o transmite Direcției pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, obligarea pârâtului la emiterea deciziei prevăzută de lege, decizie care să conțină titlul de despăgubire ca răspuns la Ordinul nr. 291 din 13 septembrie 2006 emis de Prefectura Județului Galați; obligarea pârâtului la transmiterea deciziei către Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților; obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale suferite ca urmare a refuzului emiterii titlului de despăgubire; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Înalta Curte reține că, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, modificată și completată: Art. 16 - (1) Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(2) Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor.
(2 1 ) Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta. (2 2 ) Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării.
(3) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central constituit prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.329/2003 va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi. (4) Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.
(5) Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare. (6) După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisie Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordare titlurile de despăgubire.
(6 1 ) La cererea evaluatorilor sau a reprezentanților societății de evaluare desemnate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, deținătorii bunurilor imobile ce fac obiectul procedurilor administrative prevăzute de prezenta lege vor permite accesul acestora la locul unde se află bunurile respective, pe perioada și numai în măsura în care acest lucru este necesar pentru efectuarea lucrării de evaluare. (6 2 ) Deținătorii bunurilor imobile prevăzute la alin. (6 1 ) vor fi înștiințați în timp util despre efectuarea lucrării de evaluare. (6 3 ) În caz de refuz, intrarea în domiciliul sau în reședința persoanei fizice se face cu autorizarea instanței judecătorești competente, dispozițiile privind ordonanța președințială din Codul de procedură civilă fiind aplicabile.
(6 4 ) La cererea evaluatorilor sau a reprezentanților societății de evaluare, băncile, notarii publici, agențiile imobiliare, birourile de carte funciară, precum și orice alți deținători de informații privind tranzacțiile cu proprietăți imobiliare sunt obligați să le comunice de îndată, în scris, datele și informațiile necesare efectuării evaluării, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel. Evaluatorii au obligația de a asigura secretul datelor și informațiilor astfel primite. (6 5 ) În cazul în care evaluatorul consideră necesar, organele de poliție, jandarmerie sau alți agenți ai forței publice, după caz, sunt obligați să-i acorde concursul pentru obținerea datelor și informațiilor necesare întocmirii raportului de evaluare, precum și pentru îndeplinirea oricărei alte activități în același scop.
(7) În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare. (8) Dispozițiile alin. (1) - (2) și (7) se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 32 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire. (9) În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație.
Prin hotărârea primei instanțe s-a admis cererea reclamanților în sensul că a fost obligată autoritatea pârâtă să soluționeze cererea reclamanților doar în sensul verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură. Înalta Curte constată că soluția instanței este netemeinică și nelegală. Un prim aspect al netemeiniciei hotărârii pronunțate este faptul că la data soluționării hotărârii instanței de fond, autoritatea pârâtă procedase la analizarea în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat situat în comuna Pechea județul Galați, aspect învederat chiar de această autoritate, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
Pe de altă parte, verificând acțiunea de fond în raport cu dispozitivul și considerentele hotărârii atacate, Înalta Curte constată că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la cererile reclamanților de obligare a pârâtei la emiterea deciziei care să conțină titlul de despăgubire și de transmitere a acestei decizii la Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul ANRP. Or, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (5) și (6) C. proc. civ., (5) Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
(...) Și (6) în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății." De asemenea, Înalta Curte constată că, în pronunțarea hotărârii, prima instanță nu a avut în vedere nici procedura administrativă de acordare a despăgubirilor, reglementată de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Rezultă așadar, că se impune casarea hotărârii atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru ca aceasta să se pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere așa cum au fost formulate de reclamanți și în conformitate cu prevederile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va avea în vedere și motivele de recurs formulate de autoritatea pârâtă, ca apărări de fond.
În consecință, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 5107 din 14 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2012. Procesat de GGC - NN
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.