ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3528/2013

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: 1. Soluția instanței de fond 1.1. Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Iași sub nr. 158/45/2011, reclamanta Fundația P.W. Iași a formulat contestație împotriva Procesului-verbal de constatare nr. CA - 40962 din 22 iunie 2010, încheiat la data de 8 iunie 2010, privind proiectul ce a făcut obiectul Contractului de grant X "ADEPT (Antreprenoriat, Dezvoltare Economică și Personală a Tinerilor)", precum și împotriva Deciziei nr. CA 54655 din 16 august 2010, comunicată la 19 august 2010, prin care i-a fost respinsă contestația formulată împotriva procesului-verbal de mai sus. Reclamanta a formulat și o cerere de suspendare a executării actelor administrative în litigiu, respinsă prin Încheierea din 7 aprilie 2011, ce a fost menținută prin Decizia nr. 3161 din 31 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

1.2. Prin Sentința nr. 380 din 19 decembrie 2011 a Curții de Apel Iași a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Fundația P.W. Iași, în contradictoriu cu pârâta Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului București, cu obligarea reclamantei la plata sumei de 2.631,19 RON, reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că între părți a fost încheiat Contractul de grant - Acțiuni externe ale comunității europene X, pentru implementarea acțiunii "ADEPT (Antreprenoriat, Dezvoltare Economică și Personală a Tinerilor), pe o perioadă de implementare de 15 luni, dar nu mai târziu de 31 noiembrie 2009 și un cost estimat de 292.040 euro, conform anexei III la contract.

Instanța de fond a constatat că reclamanta a fost supusă unui control din partea autorității contractante în luna iunie 2010, cu scopul verificării "modului în care au fost respectate condițiile contractuale și legale", încheindu-se Procesul-verbal de constatare nr. CA -40962 din 22 iunie 2010, în care s-au constatat, în urma verificărilor efectuate, că înregistrările efectuate în contabilitate de către beneficiar nu pot fi ușor identificabile, verificabile și nu prezintă o imagine reală și fidelă a operațiunilor economico-financiare consemnate în documentele justificative, potrivit formelor de înregistrare în contabilitate utilizate de către unitatea respectivă. Referitor la verificarea virării contribuției proprii la proiect și înregistrarea proiectului în contabilitatea fundației, beneficiarul a prezentat echipei de control situații justificative, respectiv liste din programul de contabilitate, cât și situații extracontabile.

Din analiza acestora s-a constatat faptul că a fost întocmită contabilitatea fundației cumulat, atât pentru operațiunile curente ale organizației, cât și pentru operațiuni derulate pentru mai multe proiecte, care beneficiau de finanțare nerambursabilă și, separat, pentru fiecare dintre proiectele cu finanțare nerambursabilă. S-a reținut că nu au fost utilizate conturi analitice pentru fiecare proiect, iar pentru plățile reprezentând salarii, telefonie, utilități și chirie au fost întocmite situații extracontabile prin care costurile facturilor au fost repartizate echilibrat pe toate proiectele aflate în derulare în mod concomitent (maxim 6 proiecte). Plata facturilor este realizată prin registrul de casă al fundației pentru suma globală.

Ulterior, au fost reintroduse datele în programul de contabilitate pentru fiecare dintre proiecte. Astfel, pentru a demonstra înregistrarea proiectului în contabilitatea organizației a fost prezentat registrul jurnal de casă al organizației și registrul jurnal de casă al proiectului, jurnalele de bancă. Soldul contului 5311 - Casa în lei aferent fundației cuprinde sumele existente în casierie la data efectuării operațiunilor. Pe cale de consecință, acest sold trebuie să reflecte atât soldul pentru operațiuni curente, cât și soldul pentru proiect. Având în vedere relația de interdependență între aceste situații, de la parte la întreg, respectiv sumele aferente organizației sunt compuse din totalitatea sumelor proiectelor și ale organizației și similar pentru solduri, au fost identificate probleme privind suma soldurilor conturilor de disponibil în numerar.

Din situațiile prezentate de către beneficiar, instanța a reținut că soldul contului de casă al fundației în multe zile este mult mai mic decât soldul contului de disponibil în casierie pentru proiect, deși acesta trebuia să cuprindă în valoarea sumei evidențiate și suma evidențiată pentru proiect. Această constatare a ridicat problema realității și conformității raportărilor transmise autorității contractante (certificate conform cu originalul), precum și stabilirea scopurilor în care au fost utilizate aceste sume. Ținând cont de faptul că s-au făcut alimentări succesive din contul bancar al proiectului în casierie, iar sumele cheltuite pentru proiect (justificate prin documente) au fost sporadice și în cuantum mult mai mic, s-a ajuns la situația în care în luna august 2009, conform Jurnalului (Registrul) de casă și a celorlalte situații puse la dispoziție de fundație, soldul contului de numerar pentru proiect să depășească suma de 90.000 RON.

Instanța de fond a mai reținut că au fost efectuate plăți în numerar, care nu au fost justificate în scopul proiectului, deși banii proveneau din acel cont, dar nu au fost înregistrate și în contabilitatea ținută separat pentru proiect. Din situațiile prezentate și întocmite exclusiv pentru proiect, independent de contabilitatea fundației, rezultă că existau sume foarte mari în casierie, precum și anormalitatea unor retrageri foarte mari de sume din contul proiectului. Așa cum rezultă din simpla analiză a soldurilor conturilor de disponibil în numerar, cel al fundației ("întregul") și cel al proiectului ("parte") existau bani disponibili în numerar la dispoziția proiectului, dar suma nu se regăsește și în contul 5311 al fundației.

Prin urmare, a stabilit instanța de fond că nu se verifică premisa inițială a relației "întregul" reprezintă suma "părților". În mod evident inegalitatea rezultă din utilizarea sumelor pentru plăți, care nu sunt efectuate în scopul proiectului, astfel fiind încălcate prevederile contractuale și întrunite condițiile pentru calificarea acestei fapte ca și suspiciune de fraudă. Explicațiile din situațiile-centralizator, referitoare la transferurile de sume din casa fundației și a proiectului, a constatat instanța de fond că nu au fundament și susținere. Concluzia care derivă în urma prezentării diferitelor situații de către beneficiar este că pentru aceleași operațiuni au fost puse la dispoziția echipei de control situații cu explicații diferite și care conduc la rezultate diferite.

Drept urmare, echipa de control a considerat că beneficiarul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract cu privire la eligibilitatea costurilor decontate în cadrul proiectului, banii nefiind folosiți în scopul proiectului, ci pentru realizarea altor programe derulate concomitent de către organizație. În atare condiție, s-a dispus că Fundația P.W.

datorează autorității cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare un debit în valoare de 209.905,46 euro echivalentul a 885.381,23 RON, din care creanța principală în sumă de 209.632 euro fonduri nerambursabile, la care se adaugă costurile bancare și dobânda netă acumulată în contul proiectului, după cum urmează: a) 157.224 euro bugetul Uniunii Europene (209.632 x 75%) reprezentând echivalentul a 663.170,83 RON; b) 52.408 euro buget aferent cofinanțării (209.632 x 25%) reprezentând echivalentul a 221.056,95 RON; c) 187,22 euro costuri bancare echivalentul a 789,69 RON; d) 86,24 euro dobânda netă acumulată în contul proiectului, echivalentul a 363,761 RON. Reclamanta a formulat contestație împotriva acestui proces-verbal, în termenul prevăzut de lege, ce a fost respinsă prin Decizia nr. CA 54655 din 16 august 2010 emisă de pârâtă, reținându-se în esență faptul că, potrivit O.G.

nr. 79/2003, cu completările și modificările ulterioare, frauda reprezintă orice acțiune sau omisiune intenționată în legătură cu obținerea, utilizarea sau gestionarea fondurilor comunitare, provenind din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, precum și/sau din bugetele de cofinanțare aferente, incriminată prin C. pen., Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare sau prin alte legi speciale. Curtea reține că dispozițiile art. 3 "Finanțarea Acțiunii" din Contractul de grant perfectat de părți, prevede la alin. 3.3 faptul că "suma fiscală va fi stabilită în concordanță cu art. 17 din Anexa II (Condiții generale), iar la alin. 3.4 că "Beneficiarul se obligă să deschidă conturi speciale pentru proiect și să deruleze toate operațiunile financiare prin aceste conturi speciale.

Numai cheltuielile angajate prin aceste conturi speciale vor fi considerate eligibile, cu excepția cazurilor în care legislația națională nu prevede altfel". "Condițiile generale și administrative" aferente contractului de grant prevăd la art. 14.1 că "Pentru a fi considerate eligibile drept costuri directe pentru Proiect, costurile trebuie - să fie înregistrate în contabilitatea și documentele fiscale ale beneficiarului sau ale partenerilor acestuia, să fie identificabile și verificabile, și să fie susținute de actele și documentele justificative originale corespunzătoare". De asemenea, s-a arătat că dispozițiile art. 16 din aceleași condiții detaliază forma acestor evidențe, respectiv în sensul că acestea sunt "periodice și exacte în contabilitate, referitoare la implementarea Proiectului", separat "pentru fiecare proiect", care "să evidențieze toate veniturile și cheltuielile" și care să poată oferi "cu precizie detalii privind dobânda provenind din fondurile plătite de Autoritatea Contractantă". Totodată, beneficiarul este obligat să permită organelor de control "în următorii 7 ani după plata finală, efectuarea de inspecții pentru protejarea împotriva fraudelor și a oricăror nereguli". Instanța de primă jurisdicție a stabilit că, deși reclamanta s-a încadrat la finalul proiectului în suma prevăzută contractului de grant ADEPT,

în cursul derulării acestuia s-au constatat "nereguli" în privința conturilor în numerar, constând în utilizarea sumelor aferente acestuia, întrucât au fost extrase sume mari din contul proiectului, cu toate că existau sume în numerar în casierie, iar această conduită a reclamantei, sesizată de D.L.A.F., se încadrează în noțiunea de "fraudă", astfel cum este definită de art. 2 lit. (b) din O.G. nr. 79/2003.

Nici practica recunoscută de reclamantă și expert, constând în întocmirea unor evidențe așa-zis "provizorii" pe parcursul unei luni, care nu a putut fi prezentată organelor de control, și care nu infirmă faptul că sumele în numerar din cadrul proiectului fuseseră folosite temporar pentru derularea altor proiecte, nu se încadrează în obligația contractuală asumată de reclamantă în cauză, constând în evidențierea "separată" a cheltuielilor aferente acestui proiect, în mod transparent și cu respectarea strictă a destinației sumelor cheltuite, pe toată derularea proiectului, conduita sa conducând la neeligibilitatea sumelor cheltuite în afara regulilor contractuale și legale, cum corect s-a reținut în actele administrative în cauză.

Având în vedere soluția dată pe fondul cauzei, instanța de fond a obligat reclamanta, în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., să plătească pârâtului suma de 2.631,19 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând costurile angajate de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului în dosar, justificate prin înscrisurile anexate la nota de concluzii. 2. Calea de atac exercitată 2.1. Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamanta, care a invocat motivele prevăzute la art. 304 pct. 4 și, respectiv, art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 2.1.1. În argumentarea motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 4 C. proc. civ., reclamanta a susținut că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, reținând în considerentele hotărârii pronunțate că faptele reclamantei reprezintă fraudă, acesta constituind și motivul pentru care a fost respinsă acțiunea formulată, deși constatarea caracterului fraudulos al unor acțiuni este dată prin lege D.L.A.F.

și O.L.A.F. 2.1.2. În susținerea motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta a arătat că instanța de fond a înlăturat în mod nemotivat și netemeinic expertiza contabilă efectuată în cauză, ignorând concluziile acesteia. Mai susține recurenta-reclamantă că instanța de fond a pronunțat o hotărâre prin care a motivat-o pe aspecte greșit înțelese, fiind astfel lipsită de temei. În concluzie, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar a solicitat ca, admițând recursul, cauza să fie rejudecată la instanța de recurs, cu consecința admiterii contestației. 2.2.

Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a depus întâmpinare susținând, în esență, că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și solicitând respingerea recursului ca nefondat. 3. Soluția instanței de recurs Recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta a fost beneficiara Contractului de grant X pentru Proiectul "ADEPT (Antreprenoriat, Dezvoltare Economică și Personală a Tinerilor", cu o valoare estimată de 292.040 euro, din care 262.040 euro fonduri nerambursabile și 30.000 euro contribuția beneficiarului.

În urma sesizării unor suspiciuni de nereguli de către Biroul Regional de Cooperare Transfrontalieră Iași România - Moldova (Adresa nr. 17070 din 16 martie 2010), Direcția control și verificare utilizare fonduri comunitare din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului a efectuat un control, fiind încheiat Procesul-verbal de constatare nr. CA-40962 din 22 iunie 2010 prin care au fost constatate deficiențe și nereguli care au impus retragerea finanțării, stabilindu-se în sarcina fundației reclamante un debit de 209.905,46 euro, din care 209.632 euro fonduri nerambursabile și diferențe ca dobânzi și costuri bancare. Contestația formulată de recurenta-reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare a fost respinsă prin Decizia nr. CA-54655 din 16 august 2010, Comisia de soluționare reținând, în esență, că motivele invocate de contestatoare sunt neîntemeiate.

Așa cum s-a arătat în expunerea rezumativă făcută la pct. 1.2. al acestor considerente, instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de fundația reclamantă, reținând, în esență, că actele administrative atacate sunt legale și temeinice. În recursul de față, printr-un prim motiv prevăzut la art. 304 pct. 4 C. proc. civ. din 1865, recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că instanța de fond și-a depășit atribuțiile conferite de lege, prin aceea că a reținut, în considerentele soluției adoptate, că neregulile constatate prin actele de control reprezintă fraudă, deși această calificare este rezervată să fie făcută de O.L.A.F. sau D.L.A.F. Într-adevăr, potrivit art. 304 pct. 4 C. proc.

civ. din 1865, o hotărâre judecătorească poate fi recurată atunci când instanța care a pronunțat-o a depășit atribuțiile puterii judecătorești, însă, în cauză, instanța de fond a acționat în limitele prerogativelor constituționale, fără a se imixtiona în domeniul unei alte puteri, puterea executiv-administrativă. Astfel, în considerentele hotărârii pronunțate, instanța de fond a argumentat că deficiențele și neregulile constatate în evidența contabilă a derulării proiectelor angajate de recurenta-reclamantă conturează o conduită, sesizată de D.L.A.F., care se încadrează în mențiunea de "fraudă", potrivit prevederilor art. 2 lit. b) din O.G. nr. 79/2003, raportându-se la constatările organelor de control care au evidențiat și conformat neregulile specificate în actele administrative contestate.

Or, în cauză, este necontestat că Procesul-verbal de constatare nr. CA-40962 din 22 iunie 2010 a fost întocmit de organele de control din cadrul unei autorități cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare, potrivit art. 11 și urm. din O.G. nr. 79/2003, în vigoare la data respectivă, iar instanța de fond și-a limitat controlul de legalitate exclusiv la actele administrative cu care a fost sesizată prin acțiunea introdusă de reclamanta-recurentă. Astfel fiind, instanța de recurs reține că acest prim motiv de recurs este nefondat și va fi înlăturat ca atare. Al doilea motiv de recurs a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ. din 1865, potrivit cărora o hotărâre judecătorească poate fi recurată atunci când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În motivarea făcută, recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că instanța de fond a interpretat greșit constatările organului de control, concluziile expertizei contabile, precum și dispozițiile legale incidente, critici care sunt neîntemeiate. Astfel, în cauză, este necontestat că organele de control au constatat și evidențiat o serie de deficiențe și nereguli în contabilitatea ținută de fundația reclamantă în legătură cu utilizarea fondurilor nerambursabile pentru proiectele pe care le derula concomitent în perioada supusă controlului, fiind identificate și exemplificate situații în care sume aferente proiectului în litigiu au fost utilizate pentru alte proiecte sau activități.

În argumentația susținută, recurenta-reclamantă a afirmat că neregulile respective nu ar fi afectat suma alocată proiectului, care nu a fost depășită, deși expertul contabil confirmă această practică, după cum confirmă și faptul că fundația folosea, pentru evidența contabilă a gestiunii sumelor, așa-zise "evidențe provizorii". Pe de altă parte, este necontestat că a prezentat evidențe contabile multiple și contradictorii, după cum documentele contabile au fost prezentate organelor de control, comisii de soluționare a contestației sau expertului contabil. Așa fiind, instanța de fond a reținut în mod judicios legalitatea actelor administrative atacate, respingând acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de Fundația P.W. împotriva Sentinței nr. 380 din 19 decembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 martie 2013. Procesat de GGC - AZ