ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3528/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3528/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

1.1. Prin acțiunea înregistrată la Curtea de

Apel Iași sub nr. 158/45/2011, reclamanta Fundația P.W. Iași a formulat

contestație împotriva Procesului-verbal de constatare nr. CA - 40962 din 22

iunie 2010, încheiat la data de 8 iunie 2010, privind proiectul ce a făcut

obiectul Contractului de grant X "ADEPT (Antreprenoriat, Dezvoltare

Economică și Personală a Tinerilor)", precum și împotriva Deciziei nr. CA

54655 din 16 august 2010, comunicată la 19 august 2010, prin care i-a fost

respinsă contestația formulată împotriva procesului-verbal de mai sus.

Reclamanta a formulat

și o cerere de suspendare a executării actelor administrative în litigiu,

respinsă prin Încheierea din 7 aprilie 2011, ce a fost menținută prin Decizia

nr. 3161 din 31 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

1.2. Prin Sentința

nr. 380 din 19 decembrie 2011 a Curții de Apel Iași a fost respinsă acțiunea

formulată de reclamanta Fundația P.W. Iași, în contradictoriu cu pârâta

Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului București, cu obligarea

reclamantei la plata sumei de 2.631,19 RON, reprezentând cheltuieli de

judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că între părți a fost încheiat Contractul

de grant - Acțiuni externe ale comunității europene X, pentru implementarea

acțiunii "ADEPT (Antreprenoriat, Dezvoltare Economică și Personală a

Tinerilor), pe o perioadă de implementare de 15 luni, dar nu mai târziu de 31

noiembrie 2009 și un cost estimat de 292.040 euro, conform anexei III la

contract.

Instanța de fond a

constatat că reclamanta a fost supusă unui control din partea autorității

contractante în luna iunie 2010, cu scopul verificării "modului în care au

fost respectate condițiile contractuale și legale", încheindu-se

Procesul-verbal de constatare nr. CA -40962 din 22 iunie 2010, în care s-au

constatat, în urma verificărilor efectuate, că înregistrările efectuate în

contabilitate de către beneficiar nu pot fi ușor identificabile, verificabile

și nu prezintă o imagine reală și fidelă a operațiunilor economico-financiare

consemnate în documentele justificative, potrivit formelor de înregistrare în

contabilitate utilizate de către unitatea respectivă.

Referitor la

verificarea virării contribuției proprii la proiect și înregistrarea

proiectului în contabilitatea fundației, beneficiarul a prezentat echipei de

control situații justificative, respectiv liste din programul de contabilitate,

cât și situații extracontabile.

Din analiza acestora

s-a constatat faptul că a fost întocmită contabilitatea fundației cumulat, atât

pentru operațiunile curente ale organizației, cât și pentru operațiuni derulate

pentru mai multe proiecte, care beneficiau de finanțare nerambursabilă și,

separat, pentru fiecare dintre proiectele cu finanțare nerambursabilă.

S-a reținut că nu au

fost utilizate conturi analitice pentru fiecare proiect, iar pentru plățile

reprezentând salarii, telefonie, utilități și chirie au fost întocmite situații

extracontabile prin care costurile facturilor au fost repartizate echilibrat pe

toate proiectele aflate în derulare în mod concomitent (maxim 6 proiecte).

Plata facturilor este

realizată prin registrul de casă al fundației pentru suma globală. Ulterior, au

fost reintroduse datele în programul de contabilitate pentru fiecare dintre

proiecte. Astfel, pentru a demonstra înregistrarea proiectului în

contabilitatea organizației a fost prezentat registrul jurnal de casă al

organizației și registrul jurnal de casă al proiectului, jurnalele de bancă.

Soldul contului 5311

- Casa în lei aferent fundației cuprinde sumele existente în casierie la data

efectuării operațiunilor. Pe cale de consecință, acest sold trebuie să reflecte

atât soldul pentru operațiuni curente, cât și soldul pentru proiect.

Având în vedere

relația de interdependență între aceste situații, de la parte la întreg,

respectiv sumele aferente organizației sunt compuse din totalitatea sumelor

proiectelor și ale organizației și similar pentru solduri, au fost identificate

probleme privind suma soldurilor conturilor de disponibil în numerar.

Din situațiile

prezentate de către beneficiar, instanța a reținut că soldul contului de casă

al fundației în multe zile este mult mai mic decât soldul contului de

disponibil în casierie pentru proiect, deși acesta trebuia să cuprindă în

valoarea sumei evidențiate și suma evidențiată pentru proiect. Această

constatare a ridicat problema realității și conformității raportărilor

transmise autorității contractante (certificate conform cu originalul), precum

și stabilirea scopurilor în care au fost utilizate aceste sume.

Ținând cont de faptul

că s-au făcut alimentări succesive din contul bancar al proiectului în

casierie, iar sumele cheltuite pentru proiect (justificate prin documente) au

fost sporadice și în cuantum mult mai mic, s-a ajuns la situația în care în

luna august 2009, conform Jurnalului (Registrul) de casă și a celorlalte

situații puse la dispoziție de fundație, soldul contului de numerar pentru

proiect să depășească suma de 90.000 RON.

Instanța de fond a

mai reținut că au fost efectuate plăți în numerar, care nu au fost justificate

în scopul proiectului, deși banii proveneau din acel cont, dar nu au fost

înregistrate și în contabilitatea ținută separat pentru proiect.

Din situațiile

prezentate și întocmite exclusiv pentru proiect, independent de contabilitatea

fundației, rezultă că existau sume foarte mari în casierie, precum și

anormalitatea unor retrageri foarte mari de sume din contul proiectului. Așa

cum rezultă din simpla analiză a soldurilor conturilor de disponibil în numerar,

cel al fundației ("întregul") și cel al proiectului

("parte") existau bani disponibili în numerar la dispoziția

proiectului, dar suma nu se regăsește și în contul 5311 al fundației.

Prin urmare, a

stabilit instanța de fond că nu se verifică premisa inițială a relației

"întregul" reprezintă suma "părților". În mod evident

inegalitatea rezultă din utilizarea sumelor pentru plăți, care nu sunt

efectuate în scopul proiectului, astfel fiind încălcate prevederile

contractuale și întrunite condițiile pentru calificarea acestei fapte ca și

suspiciune de fraudă.

Explicațiile din

situațiile-centralizator, referitoare la transferurile de sume din casa

fundației și a proiectului, a constatat instanța de fond că nu au fundament și

susținere.

Concluzia care derivă

în urma prezentării diferitelor situații de către beneficiar este că pentru

aceleași operațiuni au fost puse la dispoziția echipei de control situații cu

explicații diferite și care conduc la rezultate diferite.

Drept urmare, echipa

de control a considerat că beneficiarul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate

prin contract cu privire la eligibilitatea costurilor decontate în cadrul

proiectului, banii nefiind folosiți în scopul proiectului, ci pentru realizarea

altor programe derulate concomitent de către organizație.

În atare condiție,

s-a dispus că Fundația P.W. datorează autorității cu competențe în gestionarea

fondurilor comunitare un debit în valoare de 209.905,46 euro echivalentul a

885.381,23 RON, din care creanța principală în sumă de 209.632 euro fonduri

nerambursabile, la care se adaugă costurile bancare și dobânda netă acumulată

în contul proiectului, după cum urmează:

a) 157.224 euro

bugetul Uniunii Europene (209.632 x 75%) reprezentând echivalentul a 663.170,83

RON;

b) 52.408 euro buget

aferent cofinanțării (209.632 x 25%) reprezentând echivalentul a 221.056,95

RON;

c) 187,22 euro

costuri bancare echivalentul a 789,69 RON;

d) 86,24 euro dobânda

netă acumulată în contul proiectului, echivalentul a 363,761 RON.

Reclamanta a formulat

contestație împotriva acestui proces-verbal, în termenul prevăzut de lege, ce a

fost respinsă prin Decizia nr. CA 54655 din 16 august 2010 emisă de pârâtă,

reținându-se în esență faptul că, potrivit O.G. nr. 79/2003, cu completările și

modificările ulterioare, frauda reprezintă orice acțiune sau omisiune

intenționată în legătură cu obținerea, utilizarea sau gestionarea fondurilor

comunitare, provenind din bugetul general al Comunităților Europene sau din

bugetele administrate de acestea ori în numele lor, precum și/sau din bugetele

de cofinanțare aferente, incriminată prin C. pen., Legea nr. 78/2000 pentru

prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările

și completările ulterioare sau prin alte legi speciale.

Curtea reține că

dispozițiile art. 3 "Finanțarea Acțiunii" din Contractul de grant

perfectat de părți, prevede la alin. 3.3 faptul că "suma fiscală va fi

stabilită în concordanță cu art. 17 din Anexa II (Condiții generale), iar la

alin. 3.4 că "Beneficiarul se obligă să deschidă conturi speciale pentru

proiect și să deruleze toate operațiunile financiare prin aceste conturi

speciale. Numai cheltuielile angajate prin aceste conturi speciale vor fi

considerate eligibile, cu excepția cazurilor în care legislația națională nu

prevede altfel".

"Condițiile

generale și administrative" aferente contractului de grant prevăd la art.

14.1 că "Pentru a fi considerate eligibile drept costuri directe pentru

Proiect, costurile trebuie - să fie înregistrate în contabilitatea și

documentele fiscale ale beneficiarului sau ale partenerilor acestuia, să fie

identificabile și verificabile, și să fie susținute de actele și documentele

justificative originale corespunzătoare". De asemenea, s-a arătat că

dispozițiile art. 16 din aceleași condiții detaliază forma acestor evidențe,

respectiv în sensul că acestea sunt "periodice și exacte în contabilitate,

referitoare la implementarea Proiectului", separat "pentru fiecare

proiect", care "să evidențieze toate veniturile și cheltuielile"

și care să poată oferi "cu precizie detalii privind dobânda provenind din

fondurile plătite de Autoritatea Contractantă". Totodată, beneficiarul

este obligat să permită organelor de control "în următorii 7 ani după

plata finală, efectuarea de inspecții pentru protejarea împotriva fraudelor și

a oricăror nereguli".

Instanța de primă

jurisdicție a stabilit că, deși reclamanta s-a încadrat la finalul proiectului

în suma prevăzută contractului de grant ADEPT, în cursul derulării acestuia

s-au constatat "nereguli" în privința conturilor în numerar, constând

în utilizarea sumelor aferente acestuia, întrucât au fost extrase sume mari din

contul proiectului, cu toate că existau sume în numerar în casierie, iar

această conduită a reclamantei, sesizată de D.L.A.F., se încadrează în noțiunea

de "fraudă", astfel cum este definită de art. 2 lit. (b) din O.G. nr.

79/2003.

Nici practica

recunoscută de reclamantă și expert, constând în întocmirea unor evidențe

așa-zis "provizorii" pe parcursul unei luni, care nu a putut fi

prezentată organelor de control, și care nu infirmă faptul că sumele în numerar

din cadrul proiectului fuseseră folosite temporar pentru derularea altor

proiecte, nu se încadrează în obligația contractuală asumată de reclamantă în

cauză, constând în evidențierea "separată" a cheltuielilor aferente

acestui proiect, în mod transparent și cu respectarea strictă a destinației

sumelor cheltuite, pe toată derularea proiectului, conduita sa conducând la

neeligibilitatea sumelor cheltuite în afara regulilor contractuale și legale,

cum corect s-a reținut în actele administrative în cauză.

Având în vedere

soluția dată pe fondul cauzei, instanța de fond a obligat reclamanta, în

temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., să plătească pârâtului suma de

2.631,19 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând costurile

angajate de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului în dosar,

justificate prin înscrisurile anexate la nota de concluzii.

exercitată

2.1. Împotriva

acestei soluții a formulat recurs reclamanta, care a invocat motivele prevăzute

la art. 304 pct. 4 și, respectiv, art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

2.1.1. În

argumentarea motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 4 C. proc. civ.,

reclamanta a susținut că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii

judecătorești, reținând în considerentele hotărârii pronunțate că faptele

reclamantei reprezintă fraudă, acesta constituind și motivul pentru care a fost

respinsă acțiunea formulată, deși constatarea caracterului fraudulos al unor

acțiuni este dată prin lege D.L.A.F. și O.L.A.F.

2.1.2. În susținerea

motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta a

arătat că instanța de fond a înlăturat în mod nemotivat și netemeinic expertiza

contabilă efectuată în cauză, ignorând concluziile acesteia.

Mai susține

recurenta-reclamantă că instanța de fond a pronunțat o hotărâre prin care a

motivat-o pe aspecte greșit înțelese, fiind astfel lipsită de temei.

În concluzie,

recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței

pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în

subsidiar a solicitat ca, admițând recursul, cauza să fie rejudecată la

instanța de recurs, cu consecința admiterii contestației.

2.2. Ministerul

Dezvoltării Regionale și Turismului a depus întâmpinare susținând, în esență,

că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și solicitând

respingerea recursului ca nefondat.

de recurs

Recursul este

nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Din actele și lucrările

dosarului rezultă că reclamanta a fost beneficiara Contractului de grant X

pentru Proiectul "ADEPT (Antreprenoriat, Dezvoltare Economică și Personală

a Tinerilor", cu o valoare estimată de 292.040 euro, din care 262.040 euro

fonduri nerambursabile și 30.000 euro contribuția beneficiarului.

În urma sesizării

unor suspiciuni de nereguli de către Biroul Regional de Cooperare

Transfrontalieră Iași România - Moldova (Adresa nr. 17070 din 16 martie 2010),

Direcția control și verificare utilizare fonduri comunitare din cadrul

Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului a efectuat un control, fiind

încheiat Procesul-verbal de constatare nr. CA-40962 din 22 iunie 2010 prin care

au fost constatate deficiențe și nereguli care au impus retragerea finanțării,

stabilindu-se în sarcina fundației reclamante un debit de 209.905,46 euro, din

care 209.632 euro fonduri nerambursabile și diferențe ca dobânzi și costuri

bancare.

Contestația formulată

de recurenta-reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare a fost

respinsă prin Decizia nr. CA-54655 din 16 august 2010, Comisia de soluționare

reținând, în esență, că motivele invocate de contestatoare sunt neîntemeiate.

Așa cum s-a arătat în

expunerea rezumativă făcută la pct. 1.2. al acestor considerente, instanța de

fond a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de fundația reclamantă,

reținând, în esență, că actele administrative atacate sunt legale și temeinice.

În recursul de față,

printr-un prim motiv prevăzut la art. 304 pct. 4 C. proc. civ. din 1865, recurenta-reclamantă

a susținut, în esență, că instanța de fond și-a depășit atribuțiile conferite

de lege, prin aceea că a reținut, în considerentele soluției adoptate, că

neregulile constatate prin actele de control reprezintă fraudă, deși această

calificare este rezervată să fie făcută de O.L.A.F. sau D.L.A.F.

Într-adevăr, potrivit

art. 304 pct. 4 C. proc. civ. din 1865, o hotărâre judecătorească poate fi

recurată atunci când instanța care a pronunțat-o a depășit atribuțiile puterii

judecătorești, însă, în cauză, instanța de fond a acționat în limitele

prerogativelor constituționale, fără a se imixtiona în domeniul unei alte

puteri, puterea executiv-administrativă.

Astfel, în

considerentele hotărârii pronunțate, instanța de fond a argumentat că

deficiențele și neregulile constatate în evidența contabilă a derulării

proiectelor angajate de recurenta-reclamantă conturează o conduită, sesizată de

D.L.A.F., care se încadrează în mențiunea de "fraudă", potrivit

prevederilor art. 2 lit. b) din O.G. nr. 79/2003, raportându-se la constatările

organelor de control care au evidențiat și conformat neregulile specificate în

actele administrative contestate.

Or, în cauză, este

necontestat că Procesul-verbal de constatare nr. CA-40962 din 22 iunie 2010 a

fost întocmit de organele de control din cadrul unei autorități cu competențe

în gestionarea fondurilor comunitare, potrivit art. 11 și urm. din O.G. nr.

79/2003, în vigoare la data respectivă, iar instanța de fond și-a limitat

controlul de legalitate exclusiv la actele administrative cu care a fost

sesizată prin acțiunea introdusă de reclamanta-recurentă.

Astfel fiind,

instanța de recurs reține că acest prim motiv de recurs este nefondat și va fi

înlăturat ca atare.

Al doilea motiv de

recurs a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ. din 1865,

potrivit cărora o hotărâre judecătorească poate fi recurată atunci când a fost

dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În motivarea făcută,

recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că instanța de fond a interpretat

greșit constatările organului de control, concluziile expertizei contabile,

precum și dispozițiile legale incidente, critici care sunt neîntemeiate.

Astfel, în cauză,

este necontestat că organele de control au constatat și evidențiat o serie de

deficiențe și nereguli în contabilitatea ținută de fundația reclamantă în

legătură cu utilizarea fondurilor nerambursabile pentru proiectele pe care le

derula concomitent în perioada supusă controlului, fiind identificate și

exemplificate situații în care sume aferente proiectului în litigiu au fost

utilizate pentru alte proiecte sau activități.

În argumentația

susținută, recurenta-reclamantă a afirmat că neregulile respective nu ar fi

afectat suma alocată proiectului, care nu a fost depășită, deși expertul

contabil confirmă această practică, după cum confirmă și faptul că fundația

folosea, pentru evidența contabilă a gestiunii sumelor, așa-zise "evidențe

provizorii".

Pe de altă parte,

este necontestat că a prezentat evidențe contabile multiple și contradictorii,

după cum documentele contabile au fost prezentate organelor de control, comisii

de soluționare a contestației sau expertului contabil.

Așa fiind, instanța

de fond a reținut în mod judicios legalitatea actelor administrative atacate,

respingând acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de Fundația P.W. împotriva Sentinței nr. 380 din 19 decembrie 2011 a

Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 21 martie 2013.

Procesat

de GGC - AZ