ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3501/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Z.G., să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securității. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin cererea din 17 noiembrie 2009 adresată Consiliului, de către cotidianul "E.Z.", s-a solicitat verificarea în ceea ce îl privește pe pârât, în calitate de redactor șef al revistei A.U. din Craiova - Seria Teologie, potrivit art. 3 lit. p) din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, cererea formulată de către cotidianul "E.Z." fiind legală.

Reclamantul a arătat, astfel cum rezultă din cuprinsul Notei de Constatare din 26 august 2010, că pârâtul, preot ortodox în comuna Țuglui, județul Dolj, a fost recrutat la 30 noiembrie 1982, de către Inspectoratul Județean de Securitate Dolj, "deoarece în comuna Țuglui domiciliază mai multe persoane cunoscute cu antecedente politice, ca legionari ori membrii ai fostelor partide politice, precum și rude ale unor elemente fugite din țară, iar peste 40 de persoane cadre didactice și medicale ce domiciliază în municipiul Craiova își desfășoară activitatea profesională în această comună.

Fiind necesară o supraveghere informativă competentă a acestor categorii de persoane, necesitatea cunoașterii poziției politice a celor ce lansează zvonuri tendențioase din rândul celor 40 de specialiști ce fac zilnic naveta în această comună, a fost luat în studiu în vederea recrutării ca informator numitul Z.G., preot în această comună." La aceeași dată a semnat Angajament, preluând numele conspirativ "G.G.". În concluzie, reclamantul a apreciat că informațiile furnizate de pârât se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și au vizat îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, astfel că sunt îndeplinite condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 pentru a se reține calitatea acestuia de colaborator al Securității. Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, arătând, în esență, că a semnat un angajament de colaborare cu organele securității, dar aceasta a făcut-o obligat de anumite împrejurări, iar de pe urma acestei colaborări, personal nu a avut nici un beneficiu: sume de bani, funcții sau plecări în străinătate, ci doar beneficiu pentru cele două comunități pe care le-a păstorit: în comuna Tuglui, județul Dolj, și în cartierul Craiovița Veche, din municipiul Craiova, unde a construit în perioada 1985 - 1989 două biserici din temelie.

Dimpotrivă, a arătat că, personal, a suferit de pe urma regimului totalitar comunist, fiind sancționat cu amendă și mutat disciplinar pentru un an de zile în altă parohie, pe motiv că: "a instigat cetățenii din satul respectiv să încalce legile statului, prin construcția unei biserici fără autorizație". În concluzie, pârâtul a susținut că din notele pe care le-a semnat, reiese că informațiile erau doar prezentări vagi despre anumite persoane, generalități despre anumite evenimente, refuzul tacit despre anumite persoane despre care era interesată Securitatea, sau chiar caracterizări pozitive în anumite cazuri, nefurnizând informații care să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, sau informații care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Prin Sentința nr. 7330 din 5 decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și a admis acțiunea formulată de reclamant, constatând calitatea pârâtului de colaborator al Securității, reținând, în esență, următoarele: Pârâtul a semnat angajamentul de colaborare cu Securitatea la data de 30 noiembrie 1982, acesta luând numele conspirativ "G.G." și pe parcursul colaborării cu Securitatea, acesta a furnizat informațiile reținute în nota de constatare, potrivit notelor informative întocmite în 13 mai 1989, 26 martie 1986, 13 august 1986, 5 aprilie 1988, 31 august 1988, 22 iulie 1988, 9 septembrie 1988. Prima instanță a apreciat că, în speță, informațiile furnizate de pârât, conform notelor informative sus-menționate, fac referire la atitudini care sunt potrivnice regimului comunist - pârâtul făcând referire la nume ale unor persoane care fie comentau ostil politica partidului unic privitor la alimentarea populației, fie comentau știrile preluate de la posturile de radio străine care criticau regimul comunist, fie a condus la urmărirea familiei unor persoane care intenționau, sau efectiv au părăsit România.

Prin urmare, aceste informații au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, dreptul la viață privată al persoanelor, a dreptului la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, dreptul la libertatea conștiinței și a religiei prevăzut de art. 30 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 18 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice. Cât privește susținerile pârâtului, prima instanță a reținut că sunt neîntemeiate, împrejurările invocate neavând relevanță sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Z.G., criticând-o ca nelegală și netemeinică, susținând că în mod greșit s-a făcut aplicarea și interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, constatându-se calitatea de colaborator, deși nu erau îndeplinite condițiile legale stipulate de actul normativ anterior menționat, din probele administrate, nerezultând faptul că prin informațiile furnizate de pârât s-ar fi adus atingere drepturilor sau libertăților fundamentale ale omului. Se mai susține de către recurent că din notele semnate de către acesta, rezultă că informațiile furnizate erau doar prezentări vagi despre anumite persoane sau generalități despre anumite evenimente, acestea nefiind de natură a afecta drepturile sau libertățile fundamentale ale omului.

Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat. În conformitate cu dispozițiile art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al securității este persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum și note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din materialul probator existent la dosar, Înalta Curte reține că normele cu caracter special în discuție au o justificare obiectivă și rezonabilă în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului astfel încât soluția instanței de fond este legală, întrucât norma specială menționează categoriile de persoane cărora li se aplică dispozițiile legale arătate. Astfel, recurentul-pârât a informat organele de securitate ale regimului comunist sub acoperirea numelui conspirativ "G.G.", printre altele despre intenții de evaziune din țară ale unui preot ortodox, despre manifestările religioase ale unor persoane aflate în parohia în care își desfășura activitatea ca și despre atitudinea unui preot ortodox semnalat cu comentarii ostile la adresa regimului politic și critici la adresa bisericii ortodoxe române.

Instanța de control judiciar constată că în mod corect s-a reținut prin sentința atacată că din conținutul înscrisurilor aflate la dosar rezultă îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, informațiile furnizate de pârât atingând calitatea impusă de lege, respectiv de a denunța activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Susținerile recurentului privitoare la constatarea eronată că prin informațiile furnizate ar fi fost denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist sunt nefondate, întrucât intenția de a părăsi teritoriul României în epoca respectivă era considerată o atitudine ostilă regimului totalitar comunist, iar măsura organelor de Securitate de a semnala intenția preotului în cauză la compartimentul de specialitate, astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, confirmă acest caracter.

În ceea ce privește susținerile recurentului potrivit cărora informațiile furnizate nu au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, instanța de control judiciar nu le poate reține, întrucât astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză și cum s-a reținut prin sentința atacată, informațiile furnizate au vizat îngrădirea dreptului la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, a dreptului la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, cât și a dreptului la libertatea conștiinței și a religiei prevăzut de art. 30 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 18 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, Înalta Curte va respinge recursul formulat de recurentul-pârât ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Z.G. împotriva Sentinței nr. 7330 din 5 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 19 martie 2013. Procesat de GGC - CL