ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3501/2013

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul Z.G., să se constate calitatea acestuia de

colaborator al Securității.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că prin cererea din 17 noiembrie 2009 adresată

Consiliului, de către cotidianul "E.Z.", s-a solicitat verificarea în

ceea ce îl privește pe pârât, în calitate de redactor șef al revistei A.U. din

Craiova - Seria Teologie, potrivit art. 3 lit. p) din O.U.G. nr. 24/2008,

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, cererea formulată de către

cotidianul "E.Z." fiind legală.

Reclamantul a arătat,

astfel cum rezultă din cuprinsul Notei de Constatare din 26 august 2010, că

pârâtul, preot ortodox în comuna Țuglui, județul Dolj, a fost recrutat la 30

noiembrie 1982, de către Inspectoratul Județean de Securitate Dolj,

"deoarece în comuna Țuglui domiciliază mai multe persoane cunoscute cu

antecedente politice, ca legionari ori membrii ai fostelor partide politice,

precum și rude ale unor elemente fugite din țară, iar peste 40 de persoane

cadre didactice și medicale ce domiciliază în municipiul Craiova își desfășoară

activitatea profesională în această comună. Fiind necesară o supraveghere

informativă competentă a acestor categorii de persoane, necesitatea cunoașterii

poziției politice a celor ce lansează zvonuri tendențioase din rândul celor 40

de specialiști ce fac zilnic naveta în această comună, a fost luat în studiu în

vederea recrutării ca informator numitul Z.G., preot în această comună."

La aceeași dată a semnat Angajament, preluând numele conspirativ

"G.G.".

În concluzie,

reclamantul a apreciat că informațiile furnizate de pârât se referă la

activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și au vizat

îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, astfel că sunt

îndeplinite condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se reține

calitatea acestuia de colaborator al Securității.

Prin întâmpinare,

pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, arătând, în esență, că a semnat un

angajament de colaborare cu organele securității, dar aceasta a făcut-o obligat

de anumite împrejurări, iar de pe urma acestei colaborări, personal nu a avut

nici un beneficiu: sume de bani, funcții sau plecări în străinătate, ci doar

beneficiu pentru cele două comunități pe care le-a păstorit: în comuna Tuglui,

județul Dolj, și în cartierul Craiovița Veche, din municipiul Craiova, unde a

construit în perioada 1985 - 1989 două biserici din temelie. Dimpotrivă, a

arătat că, personal, a suferit de pe urma regimului totalitar comunist, fiind

sancționat cu amendă și mutat disciplinar pentru un an de zile în altă parohie,

pe motiv că: "a instigat cetățenii din satul respectiv să încalce legile

statului, prin construcția unei biserici fără autorizație".

În concluzie, pârâtul

a susținut că din notele pe care le-a semnat, reiese că informațiile erau doar

prezentări vagi despre anumite persoane, generalități despre anumite

evenimente, refuzul tacit despre anumite persoane despre care era interesată

Securitatea, sau chiar caracterizări pozitive în anumite cazuri, nefurnizând

informații care să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist, sau informații care să vizeze îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Prin Sentința nr.

7330 din 5 decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și a admis acțiunea formulată de reclamant, constatând calitatea

pârâtului de colaborator al Securității, reținând, în esență, următoarele:

Pârâtul a semnat

angajamentul de colaborare cu Securitatea la data de 30 noiembrie 1982, acesta

luând numele conspirativ "G.G." și pe parcursul colaborării cu

Securitatea, acesta a furnizat informațiile reținute în nota de constatare,

potrivit notelor informative întocmite în 13 mai 1989, 26 martie 1986, 13

august 1986, 5 aprilie 1988, 31 august 1988, 22 iulie 1988, 9 septembrie 1988.

Prima instanță a

apreciat că, în speță, informațiile furnizate de pârât, conform notelor

informative sus-menționate, fac referire la atitudini care sunt potrivnice

regimului comunist - pârâtul făcând referire la nume ale unor persoane care fie

comentau ostil politica partidului unic privitor la alimentarea populației, fie

comentau știrile preluate de la posturile de radio străine care criticau

regimul comunist, fie a condus la urmărirea familiei unor persoane care

intenționau, sau efectiv au părăsit România.

Prin urmare, aceste

informații au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului, dreptul la viață privată al persoanelor, a dreptului la libertatea de

exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României

din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la

Drepturile Civile și Politice, dreptul la libertatea conștiinței și a religiei

prevăzut de art. 30 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 18 din

Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Cât privește

susținerile pârâtului, prima instanță a reținut că sunt neîntemeiate,

împrejurările invocate neavând relevanță sub aspectul aplicării dispozițiilor

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs pârâtul Z.G., criticând-o ca nelegală și

netemeinică, susținând că în mod greșit s-a făcut aplicarea și interpretarea

dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, constatându-se calitatea

de colaborator, deși nu erau îndeplinite condițiile legale stipulate de actul

normativ anterior menționat, din probele administrate, nerezultând faptul că

prin informațiile furnizate de pârât s-ar fi adus atingere drepturilor sau

libertăților fundamentale ale omului.

Se mai susține de

către recurent că din notele semnate de către acesta, rezultă că informațiile

furnizate erau doar prezentări vagi despre anumite persoane sau generalități

despre anumite evenimente, acestea nefiind de natură a afecta drepturile sau

libertățile fundamentale ale omului.

Analizând sentința

atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în

cauză, cât și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul formulat în cauză este nefondat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al

securității este persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă,

precum și note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii

Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice

regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Din materialul

probator existent la dosar, Înalta Curte reține că normele cu caracter special

în discuție au o justificare obiectivă și rezonabilă în sensul jurisprudenței

Curții Europene a Drepturilor Omului astfel încât soluția instanței de fond

este legală, întrucât norma specială menționează categoriile de persoane cărora

li se aplică dispozițiile legale arătate.

Astfel,

recurentul-pârât a informat organele de securitate ale regimului comunist sub

acoperirea numelui conspirativ "G.G.", printre altele despre intenții

de evaziune din țară ale unui preot ortodox, despre manifestările religioase

ale unor persoane aflate în parohia în care își desfășura activitatea ca și

despre atitudinea unui preot ortodox semnalat cu comentarii ostile la adresa

regimului politic și critici la adresa bisericii ortodoxe române.

Instanța de control

judiciar constată că în mod corect s-a reținut prin sentința atacată că din

conținutul înscrisurilor aflate la dosar rezultă îndeplinirea cumulativă a

condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, informațiile

furnizate de pârât atingând calitatea impusă de lege, respectiv de a denunța

activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care au

vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Susținerile

recurentului privitoare la constatarea eronată că prin informațiile furnizate

ar fi fost denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar

comunist sunt nefondate, întrucât intenția de a părăsi teritoriul României în

epoca respectivă era considerată o atitudine ostilă regimului totalitar

comunist, iar măsura organelor de Securitate de a semnala intenția preotului în

cauză la compartimentul de specialitate, astfel cum rezultă din probatoriul

administrat în cauză, confirmă acest caracter.

În ceea ce privește

susținerile recurentului potrivit cărora informațiile furnizate nu au vizat

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, instanța de

control judiciar nu le poate reține, întrucât astfel cum rezultă din probatoriul

administrat în cauză și cum s-a reținut prin sentința atacată, informațiile

furnizate au vizat îngrădirea dreptului la viață privată prevăzut de art. 17

din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, a

dreptului la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art.

28 din Constituția României din 1965, cât și a dreptului la libertatea

conștiinței și a religiei prevăzut de art. 30 din Constituția României din

1965, coroborat cu art. 18 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile

Civile și Politice.

Având în vedere toate

aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

coroborate cu dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată

și completată, Înalta Curte va respinge recursul formulat de recurentul-pârât

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Z.G. împotriva Sentinței nr. 7330 din 5 decembrie 2011 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi, 19 martie 2013.

Procesat de GGC - CL