ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7380/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 7 iunie

2011 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității a solicitat instanței să constate calitatea pârâtului

B.N. de colaborator al Securității.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că pârâtul, preot ortodox la biserica din satul Adămești,

comuna Nanov, județul Teleorman, a fost recrutat la data de 0.1 martie 1988 de

către Inspectoratul Județean Teleorman, Serviciul 1 „pentru a cunoaște starea

de spirit în rândul cetățenilor din satul Adămești, comuna Nanov, comentariile

politice pe care le fac, precum și constituirea unor anturaje care-și propun

inițierea unor acțiuni de natură ostilă", iar în momentul recrutării a

semnat un Angajament, preluând numele conspirativ „S.".

Prin întâmpinarea

formulată, pârâtul a susținut că a colaborat cu organele de miliție, făcând

cunoscută starea de spirit ce se găsea în rândul întregii populații.

de Apel

Prin Sentința civilă

nr. 1380 din 28 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu

pârâtul B.N. și constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a analizat conținutul angajamentului semnat

de pârât și notele informative aflate la dosar, reținând că pârâtul a fost

recrutat de organele Securității sub numele conspirativ „S.”, relatând

organelor de Securitate despre două persoane care au comentat în mod tendențios

hotărârile luate de factorii politici de decizie din epoca respectivă, precum

și despre o persoană care făcea parte din cultul religios „Martorii lui

Iehova”.

Curtea a apreciat, pe

de o parte, că activitatea pârâtului se înscrie în ipoteza art. 2 lit. b) din

O.U.G. nr. 24/2008, întrucât avea în vedere atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist și vizau îngrădirea dreptului la libera exprimare și a

libertății de conștiință, iar, pe de altă parte, că apărările pârâtului nu pot

fi reținute, întrucât s-a angajat în mod neechivoc să sprijine organele de

Securitate, iar nu cele de miliție, cum afirmă în întâmpinare.

În plus, judecătorul

fondului a apreciat ca fiind lipsită de relevanță împrejurarea că pârâtul a

fost la rândul său urmărit, întrucât această activitate s-a desfășurat în

principal pentru verificarea sa în scopul unei eventuale recrutări.

exercitată

Împotriva acestei

hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâtul B.N. a

declarat recurs.

În motivarea

recursului formulat, recurentul a susținut, în esență, că în mod greșit instanța

de fond a reținut ca fiind îndeplinite condițiile legale prevăzute de

dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității

de colaborator al Securității. Probele administrate în cauză nu dovedesc că a

furnizat informații prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice

regimului totalitar comunist și care vizau îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

A mai susținut că

instanța de fond în mod neîntemeiat i-a respins proba cu martori prin care urma

să dovedească condițiile și circumstanțele concrete prin care au fost date

declarațiile, dar și proba cu înscrisuri prin care ar fi dorit să demonstreze

implicarea lui în diferite acțiunii caritabile și de binefacere, ca fondator cu

merite deosebite al unor organizații și entități cu scop umanitar, respectiv de

ajutorare al orfanilor și altor categorii dezavantajate.

Analizând sentința

atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în

cauză cât și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul formulat în cauză este nefondat și urmează a fi respins

pentru următoarele considerente.

Principalele critici

ale recurentului vizează greșita interpretare și aplicare a prevederilor art. 2

lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, motivele recurentului fiind însă nefondate.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 este colaborator al Securității „persoana

care a furnizat informații sub orice formă, prin care se denunțau activității

sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care viza îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.

Din această

perspectivă textul de lege mai sus menționat se interpretează foarte clar, în

sensul că denunțurile respective vizau îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Potrivit

probatoriului administrat în cauză, recurentul-pârât a fost recrutat în anul

1988 sub numele conspirativ de „S.”, furnizând note informative despre persoane

care își exprimau nemulțumirea față de politica de stat și de partid, sau

despre persoane care aveau altă orientare religioasă decât cea ortodoxă.

Toate ceste

informații despre anumite persoane vizau îngrădirea dreptului la libertatea de

exprimare prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965 coroborat cu

art. 19 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice,

precum și a dreptului la libertatea conștiinței și religiei prevăzut de art. 30

din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 18 din Pactul Internațional

cu privire la drepturile civile și politice. În aceste condiții prima instanță

a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor cuprinse în O.U.G. nr. 24/2008.

Cererile în

probațiune solicitate de pârâtul-recurent n fața primei instanțe, în mod corect

au fost respinse ca nepertinente și neconcludente, câtă vreme din actele și

lucrările dosarului rezultă fără putință de tăgadă că pârâtul a acceptat să

colaboreze cu securitatea, relevant în acest sens fiind consimțământul exprimat

în scris prin angajament și apoi notele informative despre atitudinile și

comportamentul diferitelor persoane.

Nici activitățile de

caritate desfășurate de pârâtul - recurent desfășurate după 1990 nu au

relevanță în soluționarea cauzei întrucât accesul la propriul dosar și

deconspirarea securității sunt vizează acțiuni desfășurate în perioada de

dictatură comunistă cuprinsă între 6 martie 1945 și 22 decembrie 1989.

Pentru toate aceste

considerente criticile aduse hotărârii primei instanțe sunt nefondate recursul

urmând a fi respins în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1), 316 C. proc.

civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de B.N. împotriva Sentinței civile nr. 1380 din 28 februarie 2012 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - LM