ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7380/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată la data de 7 iunie 2011 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței să constate calitatea pârâtului B.N. de colaborator al Securității.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul, preot ortodox la biserica din satul Adămești, comuna Nanov, județul Teleorman, a fost recrutat la data de 0.1 martie 1988 de către Inspectoratul Județean Teleorman, Serviciul 1 „pentru a cunoaște starea de spirit în rândul cetățenilor din satul Adămești, comuna Nanov, comentariile politice pe care le fac, precum și constituirea unor anturaje care-și propun inițierea unor acțiuni de natură ostilă", iar în momentul recrutării a semnat un Angajament, preluând numele conspirativ „S.". Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a susținut că a colaborat cu organele de miliție, făcând cunoscută starea de spirit ce se găsea în rândul întregii populații.

2. Hotărârea Curții de Apel Prin Sentința civilă nr. 1380 din 28 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul B.N. și constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a analizat conținutul angajamentului semnat de pârât și notele informative aflate la dosar, reținând că pârâtul a fost recrutat de organele Securității sub numele conspirativ „S.”, relatând organelor de Securitate despre două persoane care au comentat în mod tendențios hotărârile luate de factorii politici de decizie din epoca respectivă, precum și despre o persoană care făcea parte din cultul religios „Martorii lui Iehova”.

Curtea a apreciat, pe de o parte, că activitatea pârâtului se înscrie în ipoteza art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât avea în vedere atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și vizau îngrădirea dreptului la libera exprimare și a libertății de conștiință, iar, pe de altă parte, că apărările pârâtului nu pot fi reținute, întrucât s-a angajat în mod neechivoc să sprijine organele de Securitate, iar nu cele de miliție, cum afirmă în întâmpinare. În plus, judecătorul fondului a apreciat ca fiind lipsită de relevanță împrejurarea că pârâtul a fost la rândul său urmărit, întrucât această activitate s-a desfășurat în principal pentru verificarea sa în scopul unei eventuale recrutări.

3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâtul B.N. a declarat recurs. În motivarea recursului formulat, recurentul a susținut, în esență, că în mod greșit instanța de fond a reținut ca fiind îndeplinite condițiile legale prevăzute de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității de colaborator al Securității. Probele administrate în cauză nu dovedesc că a furnizat informații prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

A mai susținut că instanța de fond în mod neîntemeiat i-a respins proba cu martori prin care urma să dovedească condițiile și circumstanțele concrete prin care au fost date declarațiile, dar și proba cu înscrisuri prin care ar fi dorit să demonstreze implicarea lui în diferite acțiunii caritabile și de binefacere, ca fondator cu merite deosebite al unor organizații și entități cu scop umanitar, respectiv de ajutorare al orfanilor și altor categorii dezavantajate. Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente.

Principalele critici ale recurentului vizează greșita interpretare și aplicare a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, motivele recurentului fiind însă nefondate. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 este colaborator al Securității „persoana care a furnizat informații sub orice formă, prin care se denunțau activității sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care viza îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”. Din această perspectivă textul de lege mai sus menționat se interpretează foarte clar, în sensul că denunțurile respective vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Potrivit probatoriului administrat în cauză, recurentul-pârât a fost recrutat în anul 1988 sub numele conspirativ de „S.”, furnizând note informative despre persoane care își exprimau nemulțumirea față de politica de stat și de partid, sau despre persoane care aveau altă orientare religioasă decât cea ortodoxă. Toate ceste informații despre anumite persoane vizau îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, precum și a dreptului la libertatea conștiinței și religiei prevăzut de art. 30 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 18 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice.

În aceste condiții prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor cuprinse în O.U.G. nr. 24/2008. Cererile în probațiune solicitate de pârâtul-recurent n fața primei instanțe, în mod corect au fost respinse ca nepertinente și neconcludente, câtă vreme din actele și lucrările dosarului rezultă fără putință de tăgadă că pârâtul a acceptat să colaboreze cu securitatea, relevant în acest sens fiind consimțământul exprimat în scris prin angajament și apoi notele informative despre atitudinile și comportamentul diferitelor persoane.

Nici activitățile de caritate desfășurate de pârâtul - recurent desfășurate după 1990 nu au relevanță în soluționarea cauzei întrucât accesul la propriul dosar și deconspirarea securității sunt vizează acțiuni desfășurate în perioada de dictatură comunistă cuprinsă între 6 martie 1945 și 22 decembrie 1989. Pentru toate aceste considerente criticile aduse hotărârii primei instanțe sunt nefondate recursul urmând a fi respins în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1), 316 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.N. împotriva Sentinței civile nr. 1380 din 28 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2013. Procesat de GGC - LM