ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2372/2015

Decizia nr. 2372/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2989 din 8 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., și, în consecință, a constatat că pârâtul a avut calitatea de colaborator al Securității.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâtul a semnat un "angajament", prin care se angaja să sprijine organele M.I., în rezolvarea unor probleme de competența acestora, privind apărarea patriei și să nu spună nimănui despre această colaborare, iar aspectele ce le va semnala să fie prezentate în mod obiectiv, în scris, notele informative furnizate să fie semnate cu numele conspirative "B.".

Acest "angajament" a fost dat în fața ofițerului din cadrul IJ Brașov, Serviciul 1, lt. C., care s-a ocupat de recrutarea pârâtului, potrivit Raportului din data de 20 iunie 1979, pârâtul având vârsta de 28 ani și fiind preot ortodox la Parohia D., județul Brașov, pârâtul primind, de comun acord, numele conspirativ "B.".

Pentru perioada cât pârâtul a funcționat ca preot ortodox la Parohia D. Județul Brașov, în raza de activitate a IJ Brașov, nu se poate reține faptul că reclamantul ar fi furnizat informații către organele de securitate prin care să denunțe activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Se reține însă cu certitudine existența angajamentului și numele conspirativ, pe care pârâtul nu le contestă, însă arată faptul că a semnat angajamentul, dar nu cu securitatea, ci cu acea componentă a MI care privea apărarea țării, manifestările naționalist șovine ale preoților maghiari și ale populației maghiare și acea ca obiectiv represiunea împotriva adversarilor regimului comunist.

Examinând notele informative redactate de pârât în perioada 1986 - 1989, instanța de fond a concluzionat că acestea comunicau organelor de securitate informații referitoare la atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care se încadrează în dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Curtea a reținut că este îndeplinită și a treia condiție se referă la efectele furnizării informațiilor, în sensul că au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, așa cum susține în mod întemeiat reclamantul, aceste informații au încălcat dreptul persoanei la viață privată, precum și dreptul la liberă circulație.

Împotriva Sentinței civile nr. 2989 din 8 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâtul A., solicitând respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată și nemotivată.

În motivarea căii de atac exercitate, recurentul a argumentat, mai întâi, că reclamantul CNSAS nu avea temei juridic pentru a verifica statutul său de colaborator al Securității. Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a solicitat, în baza Legii nr. 293/2008, verificarea faptului dacă recurentul a făcut sau nu poliție politică, iar după declararea ca neconstituțională a Legii nr. 187/1999 intimatul nu avea posibilitatea legală de a continua demersul în baza O.U.G. nr. 24/2008.

Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la acest aspect, dând o hotărâre contradictorie cu probatoriul depus și cu motivele invocate.

Recurentul a comunicat informații în baza obligației oricărei persoane, prevăzute de legislația în vigoare, de a sesiza orice informație sau acțiune care ar leza sau aduce atingere siguranței naționale și secretului de stat, informațiile nefiind de natură a îngrădi drepturi sau libertăți fundamentale ale omului. CNSAS trebuie să dovedească faptul că informațiile au lezat efectiv drepturi și libertăți, iar în acest scop investigațiile trebuie să se extindă și asupra celor care au fost victimele colaboratorilor.

Hotărârea instanței de fond a fost dată cu evidenta încălcare a legii.

Recurentul a semnat angajamentul nu cu securitatea, ci cu Direcția Specială - Serviciul 1 din cadrul IPJ, iar notele informative conțineau aspecte privind siguranța națională, intimatul prezentând doar acele note sau fragmente de note care favorizau constatarea statutului recurentului de colaborator al Securității.

În unele note este consemnat doar numele de cod "B.", iar în unele "E.", deci este evident că respectivele note nu sunt scrise de către recurent.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând cauza în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constată recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

Argumentele recurentului privind lipsa temeiului juridic al demersului CNSAS ce a vizat verificarea și constatarea calității sale de colaborator al Securității sunt neîntemeiate.

În speță, așa cum a reținut în considerente și instanța de fond, recurentul-pârât A. fost verificat sub aspectul existenței calității de lucrător sau colaborator al Securității, în virtutea calității sale de deținător al titlului de luptător pentru victoria revoluției din decembrie 1989, în temeiul art. 3 lit. z) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, în baza solicitării formulate de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, în data de 05 mai 2010.

Prima instanță, după analizarea probelor administrate în dosar - note informative, rapoarte, note de relații, angajament olograf etc. - a conchis în sensul că este întrunită ipoteza normei legale cuprinse în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității de colaborator al Securității, în privința pârâtului A.

Aceasta este și concluzia instanței de recurs.

Reevaluând probele administrate de către prima instanță, prin prisma criticilor recurentului, Înalta Curte constată că în speță s-a dovedit îndeplinirea tuturor condițiilor legale necesare pentru constatarea calității recurentului de colaborator al Securității.

Astfel, din definiția legală prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, rezultă că este colaborator al Securității "persoana care a furnizat informații indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului".

Din înscrisurile dosarului rezultă faptul că recurentul-pârât A. a semnat un angajament prin care a acceptat colaborarea cu "organele M.I.", dobândind numele conspirativ de "B.", cu ocazia recrutării fiind instruit cu privire la problemele ce prezentau interes pentru organele de securitate, asupra atitudinii și comportamentului pe care să o adopte în diferite împrejurări, explicându-i-se și importanța unei conspirativități depline.

Fără a mai evoca conținutul ansamblului probator prezentat în cauză, care include note informative semnate olograf de către recurentul-pârât, note de analiză și rapoarte de informare, Înalta Curte constată că o parte semnificativă din informările pe care acesta le-a făcut au prezentat interes pentru organele de securitate, au fost apreciate și exploatate, aspecte care se circumscriu dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind evident că reflectau atitudini ostile regimului comunist și, în același timp, generau o stare de pericol asupra persoanelor vizate, identificate cu nume, prenume, etc.

Legea nu impune ca efectele negative să se fi produs efectiv, fiind suficient ca informațiile "să vizeze" îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale, iar informațiile oferite de către recurent aveau, în mod evident, această calitate.

Informațiile privind faptul că unele persoane fac comentarii necorespunzătoare la adresa situației din țară, că ascultă postul de radio "F.", că au legături cu cetățeni străini sau intenționează să rămână în străinătate, erau în mod evident de natură a atrage atenția poliției politice, cu consecințe directe asupra persoanelor vizate, așa cum s-a și întâmplat, efectiv, de exemplu, în situația persoanelor care au fost luate în supraveghere sau cu privire la care s-au dispus măsuri concrete.

Cu titlu de exemplu, se reține situația numitului G., despre care recurentul declarase că, în situația în care va obține viza de ieșire din țară, nu intenționează să mai revină, informație care, potrivit mențiunilor, a fost folosită pentru acordarea avizului negativ, cu motivarea că G. nu prezintă garanția înapoierii în țară.

Informațiile furnizate au avut în mod clar efectul de a încălca dreptul persoanelor urmărite la libera circulație, dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, precum și dreptul acestora la viața privată, aspect pe care intimatul era capabil să îl conștientizeze și să îl anticipeze.

Faptul că printre notele prezentate de intimatul-reclamant erau și relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității sau note de informare care nu erau scrise de către recurent, nu este de natură a submina temeinicia soluției instanței de fond, câtă vreme aceasta a pronunțat o hotărâre ca urmare a analizei pertinente a întregului ansamblu probator.

Conchizând, Înalta Curte reține că în cauză nu au fost identificate motive de modificare ori casare a sentinței recurate, motiv pentru care, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva Sentinței nr. 2989 din 8 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 iunie 2015.

Procesat de GGC - CT