ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 873/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 873/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se

constate calitatea pârâtului P.I. de colaborator al Securității.

În

motivarea cererii, reclamantul a arătat că potrivit Notei de constatare nr. DI/I/1021

din 07 mai 2012, pârâtul a informat Securitatea, sub acoperirea numelui

conspirativ „M.", în mai multe rânduri, despre atitudini și activități

potrivnice regimului comunist. Totodată, pârâtul a semnat un angajament la data

de 21 martie 1986, olograf, cu numele real și a preluat numele conspirativ, iar

ca urmare a notelor sale informative ofițerii de Securitate au dispus imediat

efectuarea unor verificări suplimentare cu privire la cazurile semnalate de

pârât.

Reclamantul a susținut

că în cauză sunt îndeplinite ambele condiții prevăzute de art. 2 lit. b) din

O.U.G. nr. 24/2008, respectiv denunțarea unor atitudini potrivnice regimului

comunist, cât și cea de a doua condiție, referitoare la vizarea încălcării unor

drepturi fundamentale (fiind chiar depășită).

Prin întâmpinare,

pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, fiind neîntemeiată, susținând, în

esență, că cele reținute în raportul cu propunerea de recrutare ca informator

din 21 martie 1986, care nu se coroborează cu nici-o altă probă, nu corespund

adevărului.

Astfel, la data de 21

martie 1986 avea vârsta de 20 de ani și era salariat cu contract individual de

muncă încheiat pe perioadă nedeterminată, iar la 1 august 1987 a fost declarat

admis la Facultatea de Drept din București, pe care a absolvit-o în anul 1992,

cu media 10, afirmând, totodată, că nu a întocmit și semnat olograf cu numele

real Angajamentul din 21 martie 1986, prin care să preia numele conspirativ

“Marius”, contestând atât semnătura cât și scrisul, precum și faptul că nu a

întocmit și semnat notele informative de la filele 2, 3, 4, 5, 6 și 7 din mapa

anexă cuprinzând materialele informative furnizate de Marius (nume conspirativ)

și nici alte note informative.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 3058 din

14 octombrie 2013, a admis acțiunea formulată de reclamantă, constatând că

pârâtul a avut calitatea de colaborator al Securității.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că în cauză sunt

îndeplinite condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În ceea ce privește

prima condiție prevăzută de textul citat, prima instanță a reținut, conform

probatoriului administrat, că pârâtul a colaborat cu Securitatea, furnizând

informații prin care se denunțau activități și atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist.

Sub acest aspect,

pârâtul a întocmit și semnat angajamentul olograf la data de 21 martie 1986, cu

numele real și a preluat numele conspirativ “M.”, obligându-se să colaboreze în

mod secret cu organele de securitate, în sensul informării acestora despre

activitatea ostilă a unor elemente care intenționează să aducă atingere în

orice mod securității statului sau să creeze pagube importante economiei naționale.

Ulterior, pârâtul a

furnizat organelor de securitate o serie de informații, concretizate în notele

depuse la filele 41-47 din dosar.

Prin Nota informativă

din 17 septembrie 1986, pârâtul a relatat organelor de securitate că “tovarășul

S.V., domiciliat în comuna Boteni, județul Dâmbovița, obișnuiește să audieze

programul postului de radio Vocea Americii”. În același sens, pârâtul sesizează

organelor de securitate, prin notele informative din 19 mai 1986 și 12

octombrie 1986, că numitul CF audiază în mod curent postul de radio Europa

Liberă, colportând în rândul colegilor știrile difuzate de acest post și

declarându-se de acord cu conținutul acestora.

Prin nota furnizată

Securității la 22 aprilie 1986 pârâtul informa că numitul B.I. “căuta să

explice superioritatea tehnică, economică a sistemului capitalist. Această

superioritate o explica prin existența proprietății particulare și interesul

patronilor de a obține beneficii. De asemenea, a spus că în economia noastră

s-au făcut multe greșeli care au condus la unele nerealizări cu implicații

asupra nivelului de trai”.

Într-o altă situație,

prin nota din 19 mai 1986, pârâtul relata Securității despre faptul că numitul

IM, a făcut unele comentarii negative la adresa conducerii superioare de partid

și de stat.

În speță, atât

angajamentul cât și notele informative depuse la dosar au făcut obiectul

expertizei grafice, din cuprinsul concluziilor raportului de expertiză

rezultând că aceste înscrisuri au fost scrise și semnate literal de pârât.

Pârâtul a contestat

concluziile raportului de expertiză, atașând opinia exprimată de consilierul

parte și a solicitat efectuarea unei noi expertize.

Prima instanță a

apreciat că, în cauză, critica privind omisiunea ce constă în faptul că

materialul documentar nu a cuprins scripte de comparație din perioada în care a

fost întocmit angajamentul de colaborare și notele informative este culpabilă

exclusiv pârâtului, acesta fiind singurul în măsură a produce scripte de

comparație din perioada menționată.

Totodată, a apreciat

că nu pot fi primite nici criticile expertului parte care vizează, în cea mai

mare parte, pretinsa neconcordanță a altor elemente caracteristice de

identificare decât cele prezentate în cuprinsul raportului de expertiză, ele

nefiind susceptibile că conducă la înlăturarea valorii probatorie a raportului

de expertiză efectuat în cauză.

Informațiile

furnizate de pârât organelor de securitate, cu privire la audierea și colportarea

de către anumite persoane a conținutului știrilor difuzate de cele două posturi

de radio precum și cele referitoare la comentariile negative asupra calității

vieții din România sau a criticilor formulate la adresa conducerii superioare

de partid se circumscriu ipotezei prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,

din moment ce tindeau la dezvăluirea unor activități sau atitudini potrivnice

regimului totalitar comunist și nicidecum la sesizarea unor amenințări la

adresa siguranței statului.

Informațiile

furnizate de pârât au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului, întrucât pârâtul a conștientizat dar a și acceptat că asupra

persoanelor la care s-a referit în delațiunea sa se pot lua măsuri de urmărire și

verificare (acesta fiind de altfel și scopul colaborării) cu consecința reprimării

atitudinilor potrivnice, împrejurări susceptibile în mod evident să încalce

dreptul la viață privată și dreptul la liberă exprimare.

Cât privește susținerea

pârâtului, în sensul că activitatea de colaborare trebuie să fie una de

rezultat, lipsind dovezile din care să rezulte că împotriva persoanelor vizate

de notele informative au fost întreprinse efectiv măsuri care au cauzat încălcarea

unor drepturi și libertăți fundamentale, prima instanță a avut în vedere că o

atare cerință este aplicabilă exclusiv în cazul constatării calității de lucrător

al Securității și o atare concluzie se desprinde din interpretarea literală a art.

2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, iar jurisprudența invocată de pârât în

sprijinul acestui punct de vedere nu conferă substanță apărărilor sale.

Totodată, judecătorul

fondului a apreciat că sunt lipsite de relevanță apărările formulate de pârât

pe marginea pretinselor inexactități strecurate în rapoartele întocmite de

organele de securitate anterior recrutării sale și apărările prin care tinde să

probeze că nu avea niciun interes să colaboreze cu Securitatea.

Nu prezintă nicio

importanță motivul avut în vedere pentru colaborarea cu organele de securitate,

cu excepția situației prevăzute explicit de legiuitor în teza a II-a a art. 2 lit.

b) din O.U.G. nr. 24/2008, ipoteză neîndeplinită în speță.

exercitată împotriva Sentinței nr. 3058 din 14 octombrie 2013 a Curții de Apel

București a formulat recurs pârâtul P.I., considerând-o netemeinică și nelegală

și invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac se aduc, în esență, următoarele critici sentinței recurate:

Nu s-a făcut dovada

certă că a scris și semnat notele informative și angajamentul prezentate de

reclamant la dosarul cauzei.

Se arată că nu se

poate acorda valoare probatorie raportului de expertiză criminalistică întocmit

de expertul desemnat de instanță întrucât nu s-a demonstrat că scrisul de

comparație din anul 2013 are în totalitate caracteristicile grafice generale și

individuale similare scrisului pârâtului din anul 1986.

Se menționează că

expertiza întocmită de expertul parte Nicola Gheorghe a concluzionat că notele

informative și angajamentul nu au fost scrise și semnate de recurent.

Se susține și faptul

că în perioada 1980 - 1990, când se consideră că a scris notele și

angajamentul, a avut domiciliul/ reședința doar în municipiul Târgoviște, acest

fapt infirmând posibilitatea ca prin nota informativă de la dosarul cauzei

(fila 2 din mapa anexă) să fi furnizat informații despre persoane aflate în

Rovinari, județul Gorj.

De asemenea,

angajamentul redactat și semnat indescifrabil nu vizează activități de poliție

politică, fiind exclusă îndeplinirea condiției ca informațiile furnizate

Securității să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului

comunist, astfel cum impun dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Nu a fost dovedită

condiția ca informațiile furnizate să fi vizat îngrădirea dreptului la viața

privată, libertatea de exprimare și libertatea opiniilor sau alte drepturi,

conținutul informațiilor fiind general.

Arată recurentul că,

având în vedere vârsta și pregătirea sa din anul 1986, este exclus să fi avut

reprezentarea că informațiile respective ar fi putut viza încălcarea acestor

drepturi și libertăți.

Mai mult, împotriva

persoanei vizate de notele informative nu au fost întreprinse nici un fel de

măsuri de către Securitate.

Susține că datele din

raportul cu propunerea de recrutare ca informator din 21 martie 1986 nu se

coroborează cu nicio probă, ci dimpotrivă, atât datele referitoare la persoana

sa cât și cele referitoare la fratele și părinții săi nu sunt reale.

Recurentul a depus la

dosarul cauzei înscrisuri în susținerea recursului cât și concluzii scrise.

de recurs

Înalta Curte,

analizând recursul formulat, apreciază că acesta este nefondat pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Curtea de apel a

reținut în mod corect, pe baza documentației prezentate de Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității, că recurentul-pârât a avut calitatea de

colaborator al Securității, în accepțiunea art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Dispozițiile art. 2 lit.

b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

securității, definesc noțiunea de „colaborator al Securității”.

Potrivit acestor

dispoziții, prima condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o

persoană a avut calitatea de colaborator al Securității este aceea ca persoana

să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte

scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității; a doua condiție

vizează calitatea informației furnizate, în sensul denunțării de activități sau

atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; a treia condiție se referă

la efectele furnizării informațiilor, în sensul că acestea au vizat îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În mod corect

instanța de fond a considerat îndeplinirea primei condiții.

Probatoriul

administrat în dosarul de fond dovedește încadrarea recurentului-pârât în

definiția noțiunii de colaborator, autenticitatea angajamentului scris și a

notelor informative provenind de la informatorul „Marius”, fiind demonstrată

prin raportul de expertiză criminalistică efectuat în cauză de expertul

desemnat de instanța de fond care a concluzionat în sensul că notele

informative și angajamentul au fost scrise și semnate literal de P.I.

Invocarea de către

recurentul-pârât a unor critici cu privire la acest raport de expertiză cât și

concluziile unor alte rapoarte de expertiză, respectiv a expertului-parte și

cea extrajudiciară, nu pot înlătura valoarea juridică probatorie a raportului

de expertiză judiciară criminalistică întocmit în cauză de expertul desemnat de

instanță, cu respectarea dispozițiilor legale.

Din actele dosarului

se constată că în ceea ce privește verificarea de scripte, au fost respectate

dispozițiile art. 177-180 C. proc. civ.

Expertiza a fost

efectuată avându-se în vedere scriptele de comparație prelevate de instanță,

pârâtul nefiind în măsură să depună scripte de comparație din perioada

menționată în ceea ce privește angajamentul și notele informative care să

satisfacă exigențele prevăzute de art. 179-180 C. proc. civ., astfel că

susținerile sale sunt lipsite de suport real/ probator.

Recurentul-pârât

dorește, în realitate, a se da valoare juridică probatorie unei expertize

extrajudiciare cu nr. 171 din 27 octombrie 2014 efectuată la solicitarea sa de

către expertul Buzatu Anton Niculae după pronunțarea instanței de fond, în

cuprinsul căruia s-a menționat că semnătura de pe documentul intitulat „Angajament”

nu a fost executată de P.I.

Pe de o parte, potrivit

art. 305 C. proc. civ., „în instanța de recurs nu se produc probe noi, cu

excepția înscrisurilor care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor”.

Pe de altă parte,

această probă extrajudiciară nu intră în categoria înscrisurilor care să fi

fost încuviințate de instanța de recurs, astfel cum rezultă și din dezbaterile

cauzei.

Mai mult, calitatea

de colaborator nu a fost reținută în raport doar cu angajamentul semnat de

recurentul-pârât, ci avându-se în vedere întregul material probator, inclusiv

notele informative furnizate Securității de către recurentul-pârât.

De altfel, se

constată că notele informative furnizate de recurent (filele 42-46 dosar fond)

făceau referire la persoane din cadrul „secției LBE” unde acesta a fost

încadrat ca electrician, astfel cum rezultă din carnetul său de muncă, ceea ce

întărește concluzia că acestea aparțin pârâtului.

În concluzie, în mod

corect s-a reținut îndeplinirea condiției care vizează furnizarea de informații

Securității sub formă de note informative în ceea ce-l privește pe recurent.

În altă ordine, în

mod corect instanța de fond a reținut ca fiind fără relevanță pretinsele

inexactități cuprinse în raportul cu privire la propunerea de recrutare,

întrucât calitatea de colaborator nu s-a stabilit în raport de acest document

ci în baza informațiilor din notele informative furnizate de recurent.

Referitor la condiția

care vizează calitatea informațiilor furnizate, în sensul că acestea vizau

activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, instanța de

recurs reține că și această condiție este îndeplinită.

În mod corect,

instanța de fond, având în vedere notele informative furnizate de pârât a

reținut că informațiile furnizate de pârât organelor de securitate, cu privire

la audierea și colportarea de către anumite persoane a conținutului știrilor

difuzate de cele două posturi de radio precum și cele referitoare la

comentariile negative asupra calității vieții din România sau a criticilor

formulate la adresa conducerii superioare de partid se circumscriu ipotezei

prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, din moment ce tindeau la

dezvăluirea unor activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar

comunist, și nicidecum la sesizarea unor amenințări la adresa siguranței

statului.

De altfel, în mod

constant, instanțele judecătorești au reținut că furnizarea de informații

Securității și discutarea știrilor difuzate de postul „Europa Liberă” este

suficientă pentru reținerea calității de colaborator al Securității, astfel cum

aceasta este definită de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Pentru a fi reținută

calitatea de colaborator este de ajuns și un act de colaborare pentru reținerea

calității de colaborator.

Chiar și excluzând

Nota informativă de la fila 2 - Mapa anexă a Dosarului nr. R214708 - titular P.I.

(respectiv fila 41 dosar fond), în cauză a fost dovedit de reclamant că recurentul-pârât

a furnizat și alte informații privind alte persoane prin care se denunțau

activități și atitudini potrivnice regimului comunist.

În altă ordine,

instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 8 și 11 din O.U.G. nr. 24/2008

este investită legal să constate îndeplinirea condițiilor pentru a se reține

calitate de colaborator, astfel că sunt fără relevanță declarațiile notariale

ale foștilor lucrători ai Securității.

Mai mult, declarația

notarială a numitului P.L., fost ofițer operativ SRI în perioada 1986-1987,

confirmă că pârâtul P.I. a făcut parte din rețeaua informativă.

În mod corect

instanța de fond a reținut îndeplinirea condiției referitoare la efectele

furnizării informațiilor, în sensul că acestea vizau îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În cauză, și această

condiție a fost îndeplinită întrucât încălcarea dreptului la viața privată a

fost efectivă și nu doar potențială - „vizată”, cum impun dispozițiile art. 2 lit.

b) din O.U.G. nr. 24/2008, fapt ce rezultă din Nota informativă din 19 mai 1986

(fila 44 dosar fond).

Ingerința pârâtului

și a Securității, care privea respectivele informații din viața personală a

celor vizați s-a produs odată cu furnizarea acestora fără permisiunea

persoanelor în cauză.

De altfel, astfel cum

s-a reținut și anterior, legiuitorul nu cere existența unei pluralități de

informații care să se circumscrie condițiilor cerute de prevederile art. 2 lit.

b) fiind de ajuns și un singur act de colaborare, în sensul definiției, pentru

reținerea calității de colaborator al Securității.

În altă ordine, în

mod judicios instanța de fond a reținut că în raport de prevederile art. 2 lit.

b) din O.U.G. nr. 24/2008, această condiție se referă la vizarea încălcării

unor drepturi fundamentale și nu la încălcarea efectivă a acestora, nefiind

necesar să fie dovedită derularea unor măsuri operative împotriva persoanelor

vizate de informații.

În acest context,

este fără relevanță și declarația extrajudiciară notarială a numitului B.I.

(fila 84 dosar recurs).

Mai mult, este exclus

ca recurentul-pârât care nu era minor și nu se afla în situația prevăzută în

teza a II-a a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, să nu fi realizat că este

posibil ca persoanele la care se referă declarațiunea să fie subiect al unor

acțiuni de investigare din partea Securității.

Față de toate

considerentele expuse, Înalta Curte apreciază ca temeinică și legală soluția

instanței de fond, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, să respingă

recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de P.I. împotriva Sentinței nr. 3058 din 14 octombrie 2013 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 februarie 2015.