ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 873/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se constate calitatea pârâtului P.I. de colaborator al Securității. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că potrivit Notei de constatare nr. DI/I/1021 din 07 mai 2012, pârâtul a informat Securitatea, sub acoperirea numelui conspirativ „M.", în mai multe rânduri, despre atitudini și activități potrivnice regimului comunist. Totodată, pârâtul a semnat un angajament la data de 21 martie 1986, olograf, cu numele real și a preluat numele conspirativ, iar ca urmare a notelor sale informative ofițerii de Securitate au dispus imediat efectuarea unor verificări suplimentare cu privire la cazurile semnalate de pârât.

Reclamantul a susținut că în cauză sunt îndeplinite ambele condiții prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv denunțarea unor atitudini potrivnice regimului comunist, cât și cea de a doua condiție, referitoare la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale (fiind chiar depășită). Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, fiind neîntemeiată, susținând, în esență, că cele reținute în raportul cu propunerea de recrutare ca informator din 21 martie 1986, care nu se coroborează cu nici-o altă probă, nu corespund adevărului.

Astfel, la data de 21 martie 1986 avea vârsta de 20 de ani și era salariat cu contract individual de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată, iar la 1 august 1987 a fost declarat admis la Facultatea de Drept din București, pe care a absolvit-o în anul 1992, cu media 10, afirmând, totodată, că nu a întocmit și semnat olograf cu numele real Angajamentul din 21 martie 1986, prin care să preia numele conspirativ “Marius”, contestând atât semnătura cât și scrisul, precum și faptul că nu a întocmit și semnat notele informative de la filele 2, 3, 4, 5, 6 și 7 din mapa anexă cuprinzând materialele informative furnizate de Marius (nume conspirativ) și nici alte note informative. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 3058 din 14 octombrie 2013, a admis acțiunea formulată de reclamantă, constatând că pârâtul a avut calitatea de colaborator al Securității.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. În ceea ce privește prima condiție prevăzută de textul citat, prima instanță a reținut, conform probatoriului administrat, că pârâtul a colaborat cu Securitatea, furnizând informații prin care se denunțau activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Sub acest aspect, pârâtul a întocmit și semnat angajamentul olograf la data de 21 martie 1986, cu numele real și a preluat numele conspirativ “M.”, obligându-se să colaboreze în mod secret cu organele de securitate, în sensul informării acestora despre activitatea ostilă a unor elemente care intenționează să aducă atingere în orice mod securității statului sau să creeze pagube importante economiei naționale.

Ulterior, pârâtul a furnizat organelor de securitate o serie de informații, concretizate în notele depuse la filele 41-47 din dosar. Prin Nota informativă din 17 septembrie 1986, pârâtul a relatat organelor de securitate că “tovarășul S.V., domiciliat în comuna Boteni, județul Dâmbovița, obișnuiește să audieze programul postului de radio Vocea Americii”. În același sens, pârâtul sesizează organelor de securitate, prin notele informative din 19 mai 1986 și 12 octombrie 1986, că numitul CF audiază în mod curent postul de radio Europa Liberă, colportând în rândul colegilor știrile difuzate de acest post și declarându-se de acord cu conținutul acestora. Prin nota furnizată Securității la 22 aprilie 1986 pârâtul informa că numitul B.I.

“căuta să explice superioritatea tehnică, economică a sistemului capitalist. Această superioritate o explica prin existența proprietății particulare și interesul patronilor de a obține beneficii. De asemenea, a spus că în economia noastră s-au făcut multe greșeli care au condus la unele nerealizări cu implicații asupra nivelului de trai”. Într-o altă situație, prin nota din 19 mai 1986, pârâtul relata Securității despre faptul că numitul IM, a făcut unele comentarii negative la adresa conducerii superioare de partid și de stat. În speță, atât angajamentul cât și notele informative depuse la dosar au făcut obiectul expertizei grafice, din cuprinsul concluziilor raportului de expertiză rezultând că aceste înscrisuri au fost scrise și semnate literal de pârât.

Pârâtul a contestat concluziile raportului de expertiză, atașând opinia exprimată de consilierul parte și a solicitat efectuarea unei noi expertize. Prima instanță a apreciat că, în cauză, critica privind omisiunea ce constă în faptul că materialul documentar nu a cuprins scripte de comparație din perioada în care a fost întocmit angajamentul de colaborare și notele informative este culpabilă exclusiv pârâtului, acesta fiind singurul în măsură a produce scripte de comparație din perioada menționată. Totodată, a apreciat că nu pot fi primite nici criticile expertului parte care vizează, în cea mai mare parte, pretinsa neconcordanță a altor elemente caracteristice de identificare decât cele prezentate în cuprinsul raportului de expertiză, ele nefiind susceptibile că conducă la înlăturarea valorii probatorie a raportului de expertiză efectuat în cauză.

Informațiile furnizate de pârât organelor de securitate, cu privire la audierea și colportarea de către anumite persoane a conținutului știrilor difuzate de cele două posturi de radio precum și cele referitoare la comentariile negative asupra calității vieții din România sau a criticilor formulate la adresa conducerii superioare de partid se circumscriu ipotezei prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, din moment ce tindeau la dezvăluirea unor activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și nicidecum la sesizarea unor amenințări la adresa siguranței statului.

Informațiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, întrucât pârâtul a conștientizat dar a și acceptat că asupra persoanelor la care s-a referit în delațiunea sa se pot lua măsuri de urmărire și verificare (acesta fiind de altfel și scopul colaborării) cu consecința reprimării atitudinilor potrivnice, împrejurări susceptibile în mod evident să încalce dreptul la viață privată și dreptul la liberă exprimare.

Cât privește susținerea pârâtului, în sensul că activitatea de colaborare trebuie să fie una de rezultat, lipsind dovezile din care să rezulte că împotriva persoanelor vizate de notele informative au fost întreprinse efectiv măsuri care au cauzat încălcarea unor drepturi și libertăți fundamentale, prima instanță a avut în vedere că o atare cerință este aplicabilă exclusiv în cazul constatării calității de lucrător al Securității și o atare concluzie se desprinde din interpretarea literală a art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, iar jurisprudența invocată de pârât în sprijinul acestui punct de vedere nu conferă substanță apărărilor sale. Totodată, judecătorul fondului a apreciat că sunt lipsite de relevanță apărările formulate de pârât pe marginea pretinselor inexactități strecurate în rapoartele întocmite de organele de securitate anterior recrutării sale și apărările prin care tinde să probeze că nu avea niciun interes să colaboreze cu Securitatea.

Nu prezintă nicio importanță motivul avut în vedere pentru colaborarea cu organele de securitate, cu excepția situației prevăzute explicit de legiuitor în teza a II-a a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, ipoteză neîndeplinită în speță. 2. Calea de atac exercitată împotriva Sentinței nr. 3058 din 14 octombrie 2013 a Curții de Apel București a formulat recurs pârâtul P.I., considerând-o netemeinică și nelegală și invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac se aduc, în esență, următoarele critici sentinței recurate: Nu s-a făcut dovada certă că a scris și semnat notele informative și angajamentul prezentate de reclamant la dosarul cauzei.

Se arată că nu se poate acorda valoare probatorie raportului de expertiză criminalistică întocmit de expertul desemnat de instanță întrucât nu s-a demonstrat că scrisul de comparație din anul 2013 are în totalitate caracteristicile grafice generale și individuale similare scrisului pârâtului din anul 1986. Se menționează că expertiza întocmită de expertul parte Nicola Gheorghe a concluzionat că notele informative și angajamentul nu au fost scrise și semnate de recurent. Se susține și faptul că în perioada 1980 - 1990, când se consideră că a scris notele și angajamentul, a avut domiciliul/ reședința doar în municipiul Târgoviște, acest fapt infirmând posibilitatea ca prin nota informativă de la dosarul cauzei (fila 2 din mapa anexă) să fi furnizat informații despre persoane aflate în Rovinari, județul Gorj.

De asemenea, angajamentul redactat și semnat indescifrabil nu vizează activități de poliție politică, fiind exclusă îndeplinirea condiției ca informațiile furnizate Securității să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului comunist, astfel cum impun dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Nu a fost dovedită condiția ca informațiile furnizate să fi vizat îngrădirea dreptului la viața privată, libertatea de exprimare și libertatea opiniilor sau alte drepturi, conținutul informațiilor fiind general. Arată recurentul că, având în vedere vârsta și pregătirea sa din anul 1986, este exclus să fi avut reprezentarea că informațiile respective ar fi putut viza încălcarea acestor drepturi și libertăți.

Mai mult, împotriva persoanei vizate de notele informative nu au fost întreprinse nici un fel de măsuri de către Securitate. Susține că datele din raportul cu propunerea de recrutare ca informator din 21 martie 1986 nu se coroborează cu nicio probă, ci dimpotrivă, atât datele referitoare la persoana sa cât și cele referitoare la fratele și părinții săi nu sunt reale. Recurentul a depus la dosarul cauzei înscrisuri în susținerea recursului cât și concluzii scrise. 3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând recursul formulat, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Curtea de apel a reținut în mod corect, pe baza documentației prezentate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, că recurentul-pârât a avut calitatea de colaborator al Securității, în accepțiunea art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008. Dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, definesc noțiunea de „colaborator al Securității”. Potrivit acestor dispoziții, prima condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securității este aceea ca persoana să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității; a doua condiție vizează calitatea informației furnizate, în sensul denunțării de activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; a treia condiție se referă la efectele furnizării informațiilor, în sensul că acestea au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În mod corect instanța de fond a considerat îndeplinirea primei condiții. Probatoriul administrat în dosarul de fond dovedește încadrarea recurentului-pârât în definiția noțiunii de colaborator, autenticitatea angajamentului scris și a notelor informative provenind de la informatorul „Marius”, fiind demonstrată prin raportul de expertiză criminalistică efectuat în cauză de expertul desemnat de instanța de fond care a concluzionat în sensul că notele informative și angajamentul au fost scrise și semnate literal de P.I. Invocarea de către recurentul-pârât a unor critici cu privire la acest raport de expertiză cât și concluziile unor alte rapoarte de expertiză, respectiv a expertului-parte și cea extrajudiciară, nu pot înlătura valoarea juridică probatorie a raportului de expertiză judiciară criminalistică întocmit în cauză de expertul desemnat de instanță, cu respectarea dispozițiilor legale.

Din actele dosarului se constată că în ceea ce privește verificarea de scripte, au fost respectate dispozițiile art. 177-180 C. proc. civ. Expertiza a fost efectuată avându-se în vedere scriptele de comparație prelevate de instanță, pârâtul nefiind în măsură să depună scripte de comparație din perioada menționată în ceea ce privește angajamentul și notele informative care să satisfacă exigențele prevăzute de art. 179-180 C. proc. civ., astfel că susținerile sale sunt lipsite de suport real/ probator. Recurentul-pârât dorește, în realitate, a se da valoare juridică probatorie unei expertize extrajudiciare cu nr. 171 din 27 octombrie 2014 efectuată la solicitarea sa de către expertul Buzatu Anton Niculae după pronunțarea instanței de fond, în cuprinsul căruia s-a menționat că semnătura de pe documentul intitulat „Angajament” nu a fost executată de P.I.

Pe de o parte, potrivit art. 305 C. proc. civ., „în instanța de recurs nu se produc probe noi, cu excepția înscrisurilor care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor”. Pe de altă parte, această probă extrajudiciară nu intră în categoria înscrisurilor care să fi fost încuviințate de instanța de recurs, astfel cum rezultă și din dezbaterile cauzei. Mai mult, calitatea de colaborator nu a fost reținută în raport doar cu angajamentul semnat de recurentul-pârât, ci avându-se în vedere întregul material probator, inclusiv notele informative furnizate Securității de către recurentul-pârât. De altfel, se constată că notele informative furnizate de recurent (filele 42-46 dosar fond) făceau referire la persoane din cadrul „secției LBE” unde acesta a fost încadrat ca electrician, astfel cum rezultă din carnetul său de muncă, ceea ce întărește concluzia că acestea aparțin pârâtului.

În concluzie, în mod corect s-a reținut îndeplinirea condiției care vizează furnizarea de informații Securității sub formă de note informative în ceea ce-l privește pe recurent. În altă ordine, în mod corect instanța de fond a reținut ca fiind fără relevanță pretinsele inexactități cuprinse în raportul cu privire la propunerea de recrutare, întrucât calitatea de colaborator nu s-a stabilit în raport de acest document ci în baza informațiilor din notele informative furnizate de recurent. Referitor la condiția care vizează calitatea informațiilor furnizate, în sensul că acestea vizau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, instanța de recurs reține că și această condiție este îndeplinită.

În mod corect, instanța de fond, având în vedere notele informative furnizate de pârât a reținut că informațiile furnizate de pârât organelor de securitate, cu privire la audierea și colportarea de către anumite persoane a conținutului știrilor difuzate de cele două posturi de radio precum și cele referitoare la comentariile negative asupra calității vieții din România sau a criticilor formulate la adresa conducerii superioare de partid se circumscriu ipotezei prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, din moment ce tindeau la dezvăluirea unor activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, și nicidecum la sesizarea unor amenințări la adresa siguranței statului.

De altfel, în mod constant, instanțele judecătorești au reținut că furnizarea de informații Securității și discutarea știrilor difuzate de postul „Europa Liberă” este suficientă pentru reținerea calității de colaborator al Securității, astfel cum aceasta este definită de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Pentru a fi reținută calitatea de colaborator este de ajuns și un act de colaborare pentru reținerea calității de colaborator. Chiar și excluzând Nota informativă de la fila 2 - Mapa anexă a Dosarului nr. R214708 - titular P.I. (respectiv fila 41 dosar fond), în cauză a fost dovedit de reclamant că recurentul-pârât a furnizat și alte informații privind alte persoane prin care se denunțau activități și atitudini potrivnice regimului comunist.

În altă ordine, instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 8 și 11 din O.U.G. nr. 24/2008 este investită legal să constate îndeplinirea condițiilor pentru a se reține calitate de colaborator, astfel că sunt fără relevanță declarațiile notariale ale foștilor lucrători ai Securității. Mai mult, declarația notarială a numitului P.L., fost ofițer operativ SRI în perioada 1986-1987, confirmă că pârâtul P.I. a făcut parte din rețeaua informativă. În mod corect instanța de fond a reținut îndeplinirea condiției referitoare la efectele furnizării informațiilor, în sensul că acestea vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În cauză, și această condiție a fost îndeplinită întrucât încălcarea dreptului la viața privată a fost efectivă și nu doar potențială - „vizată”, cum impun dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, fapt ce rezultă din Nota informativă din 19 mai 1986 (fila 44 dosar fond). Ingerința pârâtului și a Securității, care privea respectivele informații din viața personală a celor vizați s-a produs odată cu furnizarea acestora fără permisiunea persoanelor în cauză. De altfel, astfel cum s-a reținut și anterior, legiuitorul nu cere existența unei pluralități de informații care să se circumscrie condițiilor cerute de prevederile art. 2 lit. b) fiind de ajuns și un singur act de colaborare, în sensul definiției, pentru reținerea calității de colaborator al Securității. În altă ordine, în mod judicios instanța de fond a reținut că în raport de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, această condiție se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale și nu la încălcarea efectivă a acestora, nefiind necesar să fie dovedită derularea unor măsuri operative împotriva persoanelor vizate de informații.

În acest context, este fără relevanță și declarația extrajudiciară notarială a numitului B.I. (fila 84 dosar recurs). Mai mult, este exclus ca recurentul-pârât care nu era minor și nu se afla în situația prevăzută în teza a II-a a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, să nu fi realizat că este posibil ca persoanele la care se referă declarațiunea să fie subiect al unor acțiuni de investigare din partea Securității. Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte apreciază ca temeinică și legală soluția instanței de fond, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, să respingă recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.I. împotriva Sentinței nr. 3058 din 14 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2015.