ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3325/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3325/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursurilor
de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 17
noiembrie 2009, reclamanta SC R.G.I. SRL Pitești a chemat în judecată M.F.P., A.N.V.
și D.R.A.O.V. Craiova, solicitând suspendarea executării Deciziei nr. 38008 din
29 octombrie 2009 de regularizare a obligațiilor bugetare suplimentare precum
și a procesului-verbal de control din 29 octombrie 2009 prin care s-a stabilit
în sarcina societății un debit de 678.678 lei, urmare a noii încadrări
tarifare.
În motivarea cererii,
reclamanta a învederat că sunt întrunite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004
privind existența cazului bine justificat și iminența pagubei, impunându-se
suspendarea executării actelor administrative până la pronunțarea instanței de
fond.
Prin sentința nr. 235
din 18 decembrie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, a admis cererea și a dispus suspendarea executării
celor două acte administrative până la pronunțarea instanței de fond, făcând
aplicarea art. 14 din Legea contenciosului administrativ.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut în esență că aparența de nelegalitate a
procesului-verbal de control și a deciziei de regularizare este evidentă,
existând astfel un caz bine justificat, iar în plus, executarea debitului ar putea
crea societății un dezechilibru major în desfășurarea activității.
Împotriva sentinței
au declarat recurs M.F.P., prin D.G.F.P. Argeș și D.R.A.O.V. Craiova în nume
propriu și în numele A.N.V.
Recurenții au
criticat sentința sub aspectul necompetenței materiale a instanței, în raport
de împrejurarea că valoarea obligațiilor suplimentare este sub 1.000.000 lei
iar organul competent să soluționeze plângerea prealabilă este, potrivit art. 207
alin. (2) C. proc. fisc., D.G.F.P. Argeș.
Pe fondul cererii, recurenții
au arătat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a
se dispune suspendarea executării, actele emise bucurându-se de prezumția de
legalitate, iar producerea unei pagube iminente nefiind demonstrată.
Pe parcursul
judecării recursului, reclamanta a depus la dosar sentința nr. 120 din 4 iunie
2009 prin care Curtea de Apel Pitești a admis în parte acțiunea și a dispus
anularea actelor administrative contestate pentru suma de 678.678 lei.
Analizând actele și
lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de actul nou depus,
Curtea va constata că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca
atare.
Astfel, critica
privind necompetența materială a Curții de Apel Pitești este nefondată, în
raport de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora în
situația în care sunt contestate obligații ce derivă din datorii vamale, cum
este cazul în speță, primează cuantumul obligațiilor stabilite prin actele
atacate și nu locul autorității care le-a emis în ierarhia autorităților
publice.
Or, art. 10 din lege
prevede competența curților de apel când valoarea obligațiilor bugetare
depășește suma de 500.000 lei.
Pe fondul litigiului,
criticile formulate sunt de asemenea, neîntemeiate, instanța de fond reținând
în mod corect că sunt întrunite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004
privind existența cazului bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube
iminente.
De altfel, dat fiind
caracterul executoriu al hotărârii atacate, suspendarea dispusă până la
pronunțarea în primă instanță asupra acțiunii de anulare a actelor
administrative și-a și produs efectele.
Astfel, prin sentința
nr. 120 din 4 iunie 2010, Curtea de Apel Pitești, admițând în parte acțiunea, a
dispus anularea actelor contestate pentru suma stabilită cu titlu de obligații
vamale suplimentare, de 678.678 lei.
În consecință,
recursurile formulate sunt în prezent și lipsite de interes, Curtea urmând a le
respinge, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile
declarate de M.F.P., reprezentat de D.G.F.P. Argeș, precum și de D.R.A.O.V.
Craiova, în nume propriu, precum și în numele și pentru A.N.V. împotriva
sentinței nr. 235/ FC din 18 decembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 23 iunie 2010.