ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3082/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3082/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova, reclamantul D.V.A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, solicitând obligarea pârâtului

la eliberarea unui înscris, supliment de diplomă, în condițiile art. 15 alin.

(2) din Legea nr. 288/2004, care să cuprindă mențiunea că este licențiat în

Arte, domeniul (profilul) Arte Plastice și Decorative, Specializarea Pictură,

studii de lungă durată.

Pârâtul Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a depus la dosar întâmpinare

prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că în

situația de față Ministerul nu poate avea calitate procesuală pasivă, întrucât

conform prevederilor H.G. nr. 81/2010 privind organizarea și funcționarea

Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului cu modificările și

completările ulterioare și Legii nr. 84/1995, ministerul nu are atribuții de

eliberare a diplomelor/suplimentelor la diplomă pentru absolvenții

învățământului superior.

Singurele entități

care au atât dreptul, cât și obligația de a elibera acte de studii (diplome,

suplimente la diplomă) sunt instituțiile de învățământ superior acreditate.

Hotărârea Curții de

Apel

Prin Sentința nr. 393

din 13 iulie 2011 a Curții de Apel Craiova a fost respinsă acțiunea formulată

de reclamantul D.V.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că în conformitate cu dispozițiile art.

216 alin. (2) lit. f) din Legea educației naționale nr. 1/2011, în domeniul

învățământului superior Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului are următoarele atribuții: "organizează recunoașterea și echivalarea

diplomelor și certificatelor, conform normelor interne și în conformitate cu

normele europene; elaborează metodologia prin care se pot recunoaște automat

diplomele și certificatele obținute în universități din statele membre ale

Uniunii Europene, ale Spațiului Economic European și în Confederația Elvețiană,

precum și în universități de prestigiu din alte state, pe baza unei liste

aprobate și reactualizate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului; organizează recunoașterea automată a funcțiilor didactice

universitare și a calității de conducător de doctorat, conform unei metodologii

proprii; încasează sume, în lei sau în valută, pentru recunoașterea și

echivalarea diplomelor și certificatelor și pentru vizarea actelor de studii".

Instanța de primă

jurisdicție a reținut că principalele atribuții ale Ministerului Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului sunt prevăzute la Cap. III din H.G. nr.

81/2010, care la art. 4 alin. (1) lit. v), prevede printre alte atribuții

faptul că "stabilește modalități de recunoaștere și de echivalare a

diplomelor, a certificatelor și a titlurilor științifice, eliberate în

străinătate, pe baza unor norme interne, ținând seama și de înțelegerile și

convențiile internaționale la care România este parte".

Direcția pentru

Echivalarea și Recunoașterea Diplomelor (DERD) funcționează în cadrul Direcției

Generale Învățământ Superior, Echivalarea și Recunoașterea Studiilor și

Diplomelor a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Instanța a constatat

că pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu

eliberează acte de studii, aceasta fiind un atribut exclusiv al instituției de

învățământ organizatoare.

Însă, în virtutea

atribuțiilor deținute, prin organismele ce funcționează în cadrul ministerului,

pârâtul minister organizează recunoașterea și echivalarea diplomelor și

certificatelor conform normelor interne și în conformitate cu normele europene,

instanța apreciind astfel că pârâtul are calitate procesuală pasivă în acțiunea

dedusă judecății, în care se solicită eliberarea unui înscris, supliment de

diplomă, în raport de studiile efectuate de reclamant în străinătate,

echivalate în România de către pârât.

Pe fondul cauzei,

instanța a reținut că reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la eliberarea

unui înscris, supliment de diplomă, care să cuprindă mențiunea că este

licențiat în Arte, domeniul (profilul) Arte Plastice și Decorative,

Specializarea Pictură, studii de lungă durată.

Reclamantul a studiat

curriculum-ul de patru ani la Departamentul de Pictură de la Facultatea de Arte

Vizuale din cadrul Academiei de Arte și Design din Enschede-Olanda, în perioada

01 septembrie 1997 - 18 iunie 2002, iar după terminarea și absolvirea

cursurilor a susținut examenul de licență în data de 18 iunie 2002, devenind

"Licențiat în Arte Plastice".

M.E.C.T. i-a

echivalat studiile, eliberându-i Atestatul cu nr. 40.339 din 19 februarie 2009,

Diplomă de Bachelor echivalentă cu Diploma de Licență (conform Legii nr.

288/2004), în domeniul Arte Plastice și Decorative.

Titularul atestatului

se bucură de toate drepturile conferite absolvenților instituțiilor sau

universităților de învățământ similare, acreditate din România.

Instanța a reținut că

în cauza de față reclamantul s-a adresat M.E.C.T.S., solicitând eliberarea unui

înscris, supliment de diplomă, care să cuprindă mențiunea că este licențiat în

Arte, domeniul (profilul) Arte Plastice și Decorative, specializarea Pictură,

studii de lungă durată.

Cu adresa nr. 83.110

din 02 decembrie 2010 D.P., Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului, Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor i-a

comunicat că, în urma consultării partenerilor din rețelele europene ale

Centrelor Naționale de Recunoaștere ENIC/NARIC, diploma obținută în anul 2002

(înainte de apariția sistemului Bologna) la Academia de Arte Vizuale, Enschede,

Olanda, este considerată egală cu bachelor degree (diplomă de licență conform

Legii nr. 288/2004) de la o universitate de științe aplicate și nu dă acces

direct la studii doctorale.

Considerându-se

nemulțumit de răspunsul primit, reclamantul s-a adresat instanței de judecată,

solicitând obligarea pârâtului să-i elibereze înscrisul, suplimentul de

diplomă, cu menținea că este licențiat în Arte, domeniul (profilul) Arte

Plastice și Decorative, specializarea Pictură, studii de lungă durată.

Potrivit art. 67

alin. (2) din Legea nr. 84/1995 "Studiile în învățământul universitar de

lungă durată se încheie cu examen de licență sau de diplomă".

La data intrării în

vigoare a Legii nr. 288/2004, au fost abrogate dispozițiile art. 57, art. 60

alin. 2, art. 62 - 65, art. 72 alin. 4 - 6 și ale art. 73 alin. (1) din Legea

învățământului nr. 84/1995.

Potrivit art. 18

alin. (2) din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare

"Diplomele absolvenților de învățământ superior sunt recunoscute și oferă

drepturi în condițiile stabilite de legislația în vigoare la data obținerii

actului de finalizare a studiilor".

Instanța a reținut că

reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la eliberarea înscrisului,

supliment de diplomă, în condițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 288/2004,

în conformitate cu care "Începând cu anul universitar 2005 - 2006,

universitățile eliberează gratuit, inclusiv într-o limbă de largă circulație,

fiecărui absolvent, Suplimentul la diplomă, al cărui conținut este în

conformitate cu normele europene", însă aceste dispoziții sunt cuprinse în

Cap. V referitor la "Corelarea sistemului de învățământ din România cu

sistemele europene de învățământ".

Ori, în speță,

reclamantul a urmat studiile în străinătate, cu o durată de 4 ani, finalizate

în anul 2002, studii care au fost echivalate în România, conform Legii nr.

288/2004.

Potrivit art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 288/2004 "Studiile universitare de licență corespund

unui număr cuprins între minimum 180 și maximum 240 de credite de studiu

transferabile, conform Sistemului european de credite de studiu transferabile

(ECTS)".

Suplimentul la

diplomă este un document obligatoriu anexat actelor de studii, este un document

însoțitor al diplomei de absolvire, diplomei de licență, diplomei de inginer,

diplomei de arhitect, diplomei de urbanist, diplomei de studii aprofundate și

diplomei de master, așa cum rezultă din dispozițiile art. 1 din Ordinul M.E.C.

nr. 4868/2006 privind suplimentul la diplomă.

Recunoașterea

academică înseamnă echivalarea examenelor și a altor documente care atestă

calificările academice. Fiecare țară a Uniunii a desemnat o instituție care se

ocupă de recunoașterea academică pentru cetățenii din statele U.E.

Recunoașterea

academică reprezintă evaluarea unei diplome obținute în străinătate prin

comparație cu sistemul românesc de învățământ, în vederea stabilirii nivelului

pe care acestea le conferă în învățământul românesc. Recunoașterea se

realizează în vederea continuării studiilor în România.

Prin echivalare se

înțelege evaluarea curriculei parcurse până la eliberarea respectivelor diplome

sau acte de studii și compatibilitatea cu sistemul românesc, iar procedura de

recunoaștere și echivalare nu trebuie să confere mai multe drepturi cetățenilor

care au studiat în străinătate, față de cei care au studiat în România și se

face cu respectarea legislației române.

În paralel cu

reglementarea din dreptul intern, Legea nr. 200/2004 privind recunoașterea

diplomelor și calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din

România, cu modificările și completările ulterioare, care implementează în

România Directiva 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale,

la nivel internațional sunt aplicabile: Convenția de la Lisabona privind

recunoașterea calificărilor în învățământul superior în statele regiunii

europene, ratificată prin Legea nr. 172 din 2 octombrie 1998 privind

ratificarea Convenției cu privire la recunoașterea atestatelor obținute în

învățământul superior în statele din regiunea Europei, adoptată la Lisabona la

11 aprilie 1997, Carta comună ENIC/NARIC de activități și servicii din 9 iunie

2004, Codul de bune practici revizuit, adoptat la București în iunie 2007, Recomandările

privind criteriile și procedurile de evaluare a calificărilor străine din 6

iunie 2001.

Recunoașterea

calificărilor academice este responsabilitatea exclusivă a guvernelor

naționale.

Legiuitorul a acordat

organului de specialitate al administrației guvernamentale un drept de

apreciere cu privire la modalitățile de recunoaștere și de echivalare a

diplomelor, pe baza unor norme interne și internaționale.

Centrul Național de

Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor funcționează potrivit Regulamentului

aprobat prin Ordinul Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr.

4.022/2008.

Potrivit prevederilor

art. 5 din OMECT nr. 4.022/2008 privind Regulamentul de organizare și

funcționare a Centrului Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor și

a Metodologiei de recunoaștere și echivalare a diplomelor, certificatelor și

titlurilor științifice în domeniul recunoașterii diplomelor, C.N.R.E.D. are

următoarele atribuții: recunoaște și propune spre echivalare, nivelul, domeniul

și specializarea diplomelor de studii obținute în străinătate, recunoaște

automat diplomele de studii obținute în cadrul celor trei cicluri de studii

universitare în țările membre ale Uniunii Europene și ale Spațiului Economic

European; vizează diplome, certificate, foi matricole, suplimente la diplomă și

programe analitice eliberate de instituții de învățământ superior publice și

private acreditate din România, pentru cetățenii români și străini aflați în

mobilitate academică sau profesională; foile matricole, suplimentele la diplomă

și programele analitice emise de instituțiile de învățământ superior autorizate

temporar să funcționeze sunt vizate numai însoțite de diploma finală, eliberată

de instituția de învățământ superior acreditată;

Noțiunea de

recunoaștere este definită ca fiind recunoașterea oficială de către o

autoritate competentă a valorii unui atestat eliberat de o instituție de

învățământ străină.

Instanța de fond a

concluzionat că diploma de Bachelor obținută de reclamant în anul 2002 a fost

recunoscută de pârâtul M.E.C.T.S., fiind echivalată cu diploma de licență,

astfel că nu pârâtul nu poate elibera reclamantului un supliment de diplomă

care să conțină mențiunea solicitată referitoare la studiile de lungă durată.

Recunoașterea

reprezintă o recunoaștere a valorii unui atestat, ceea ce înseamnă o apreciere

a conținutului, așa cum în mod legal a procedat ministerul pârât prin răspunsul

comunicat reclamantului.

Instanța a apreciat

că dacă răspunsul autorității publice nu îl satisface pe reclamant, acesta nu

constituie refuz nejustificat de soluționare a cererii, constatând că dreptul

de apreciere dat de legiuitor ministerului pârât a fost exercitat în condițiile

legii, fără exces de putere.

Recursul declarat de

D.V.A.

Împotriva sentinței

de fond a formulat recurs, reclamantul D.V.A., care a criticat sentința pentru

netemeinicie și nelegalitate în esență pentru următoarele motive:

- Instanța de fond a

ignorat faptul că reclamantul-recurent a absolvit studiile în anul 2002 când

era în vigoare Legea nr. 84/1995 care la art. 67 alin. (2) prevede că studiile

de lungă durată se încheie cu examen de licență sau de diplomă.

Arată recurentul că

distincția pe care o face Legea nr. 288/2004 cu privire la studiile de lungă

durată este numai în privința studiilor de 5 sau 6 ani, pentru anumite

profesii, includ în sine titlul de master, însă acestea nu-i sunt aplicabile

reclamantului-recurent.

- Instanța de fond nu

a analizat cererea reclamantului-recurent, nu a analizat dacă răspunsul

autorității pârâte este sau nu corect, raportată la situația concretă, la

discriminarea semnalată de recurent, în condițiile în care a urmat cursuri de

aceeași durată, de aceeași valoare și chiar mai mare de credite față de numărul

creditelor din țară și a urmat întocmai pașii pentru echivalare.

În drept cererea de

recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Procedura în fața

instanței de recurs

Intimatul Ministerul

Educației,Cercetării, Tineretului și Sportului a depus întâmpinare la cererea

de recurs și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond

respingerea acesteia ca nefondată.

Considerentele și

soluția instanței de recurs

Analizând cererea de

recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în

conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că aceasta este fondată pentru considerentele următoare:

- În primul rând

excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educație va fi

considerată neîntemeiată, având în vedere că acesta deține atribuții prin

Direcțiile Specializate ce funcționează în cadrul acestuia - așa cum a arătat

și instanța de fond - acesta organizează recunoașterea și echivalarea

diplomelor și certificatelor conform normelor interne și în conformitate cu

normele europene (art. 216 alin. (2) lit. f)) din Legea nr. 1/2011, art. 1

alin. (1) din H.G. nr. 49/1999, art. 4 alin. (1) lit. v) și art. 9 alin. (1)

din H.G. nr. 81/2010).

În plus calitatea

procesuală pasivă a Ministerului Educației este determinată și de faptul că

reclamatul-recurent a înaintat o cerere cu solicitările sale către minister și

acesta din urmă i-a răspuns, instanța de fond trebuind să cenzureze acest

răspuns, prin prisma dispozițiilor legii contenciosului și a elementelor

refuzului nejustificat.

- Este fondat

recursul recurentului deoarece instanța de fond nu a analizat temeinicia

dreptului solicitat de acesta, a-i fi recunoscut ci doar a arătat că Diploma de

Bachelu obținută de recurent în 2002 a fost recunoscută de Ministerul

Educației,Cercetării, Tineretului și Sportului - și echivalentă cu diploma de

licență.

Consideră pârâtul că

nu poate elibera un supliment de diplomă față de conținutul valorii

atestatului, fără însă a-l fi analizat în concret.

Deși recurentul a

arătat că a avut un număr de 240 de credite europene și în raport de acest

lucru, comparat cu studiile unei persoane din țară, acesta ar trebui să fie

licențiat cu studii de lungă durată, instanța de fond nu a solicitat explicații

în acest sens autorității pârâte și prin comparație cu alte persoane care au

studiat în țară să observe dacă există sau nu diferențe esențiale.

Instanța de fond nu a

dezlegat fondul pricinii dedusă judecății, nu a observat cererea

reclamantului-recurent - care vizează încadrarea studiilor universitare

efectuate între anii 1997 - 2002 - studii aprofundate de licență cu durata de 4

ani și un număr de 240 de credite efectuate; și statul său de profesor.

Nici autoritatea

pârâtă și nici instanța de fond nu au lămurit, cu exemplu concret, în raport de

celelalte înscrisuri depuse de recurent și prin raportare la numărul de credite

și durata studiilor înainte de Legea nr. 288/2004 - și raportat la dispozițiile

legale aplicabile, de ce nu i se poate elibera supliment de diploma

recurentului - reclamant.

Din adresa existentă

în traducere la dosar rezultă că recurentul-reclamant a studiat 240 credite

europene, 60 de credite pe an.

Din răspunsul

autorității pârâte rezultă că în temeiul prevederilor art. 9 alin. (5) și (6)

din Legea nr. 288/2004 - absolvenții ciclurilor de studii preuniversitare de

licență sau masterat pot ocupa posturi didactice în învățământul preșcolar și

preuniversitar obligatoriu, cu condiția obținerii de minim 30 credite de studii

- subliniind că recurentul poate ocupa numai un post didactic în învățământul

preșcolar și preuniversitar obligatoriu.

Ori potrivit art. 9

alin. (6) din Legea nr. 88/2004 - absolvenții cu diplomă de masterat pot ocupa

posturi didactice în învățământul liceal, postliceal sau universitare cu

condiția obținerii unui număr de minim 60 credite de studii.

Recurentul nu poate

ocupa un post de profesor la ciclul gimnazial ci doar profesor suplinitor -

necalificat chiar dacă deține 60 de credite de studii transferabile.

Pentru ca instanța să

administreze probatoriu solicitând datele necesare de la instituția pârâtă pentru

dezlegarea acestei situații și pentru a nu fi private părțile de un grad de

jurisdicție, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (5) C.

proc. civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de D.V.A. împotriva Sentinței civile nr. 393 din 13 iulie 2011 a

Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 19 iunie 2012.

Procesat de GGC - AM