ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3082/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamantul D.V.A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, solicitând obligarea pârâtului la eliberarea unui înscris, supliment de diplomă, în condițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 288/2004, care să cuprindă mențiunea că este licențiat în Arte, domeniul (profilul) Arte Plastice și Decorative, Specializarea Pictură, studii de lungă durată. Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că în situația de față Ministerul nu poate avea calitate procesuală pasivă, întrucât conform prevederilor H.G.

nr. 81/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului cu modificările și completările ulterioare și Legii nr. 84/1995, ministerul nu are atribuții de eliberare a diplomelor/suplimentelor la diplomă pentru absolvenții învățământului superior. Singurele entități care au atât dreptul, cât și obligația de a elibera acte de studii (diplome, suplimente la diplomă) sunt instituțiile de învățământ superior acreditate. Hotărârea Curții de Apel Prin Sentința nr. 393 din 13 iulie 2011 a Curții de Apel Craiova a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul D.V.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 216 alin. (2) lit. f) din Legea educației naționale nr. 1/2011, în domeniul învățământului superior Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are următoarele atribuții: "organizează recunoașterea și echivalarea diplomelor și certificatelor, conform normelor interne și în conformitate cu normele europene; elaborează metodologia prin care se pot recunoaște automat diplomele și certificatele obținute în universități din statele membre ale Uniunii Europene, ale Spațiului Economic European și în Confederația Elvețiană, precum și în universități de prestigiu din alte state, pe baza unei liste aprobate și reactualizate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului; organizează recunoașterea automată a funcțiilor didactice universitare și a calității de conducător de doctorat, conform unei metodologii proprii; încasează sume, în lei sau în valută, pentru recunoașterea și echivalarea diplomelor și certificatelor și pentru vizarea actelor de studii". Instanța de primă jurisdicție a reținut că principalele atribuții ale Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sunt prevăzute la Cap. III din H.G.

nr. 81/2010, care la art. 4 alin. (1) lit. v), prevede printre alte atribuții faptul că "stabilește modalități de recunoaștere și de echivalare a diplomelor, a certificatelor și a titlurilor științifice, eliberate în străinătate, pe baza unor norme interne, ținând seama și de înțelegerile și convențiile internaționale la care România este parte". Direcția pentru Echivalarea și Recunoașterea Diplomelor (DERD) funcționează în cadrul Direcției Generale Învățământ Superior, Echivalarea și Recunoașterea Studiilor și Diplomelor a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Instanța a constatat că pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu eliberează acte de studii, aceasta fiind un atribut exclusiv al instituției de învățământ organizatoare.

Însă, în virtutea atribuțiilor deținute, prin organismele ce funcționează în cadrul ministerului, pârâtul minister organizează recunoașterea și echivalarea diplomelor și certificatelor conform normelor interne și în conformitate cu normele europene, instanța apreciind astfel că pârâtul are calitate procesuală pasivă în acțiunea dedusă judecății, în care se solicită eliberarea unui înscris, supliment de diplomă, în raport de studiile efectuate de reclamant în străinătate, echivalate în România de către pârât. Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la eliberarea unui înscris, supliment de diplomă, care să cuprindă mențiunea că este licențiat în Arte, domeniul (profilul) Arte Plastice și Decorative, Specializarea Pictură, studii de lungă durată.

Reclamantul a studiat curriculum-ul de patru ani la Departamentul de Pictură de la Facultatea de Arte Vizuale din cadrul Academiei de Arte și Design din Enschede-Olanda, în perioada 01 septembrie 1997 - 18 iunie 2002, iar după terminarea și absolvirea cursurilor a susținut examenul de licență în data de 18 iunie 2002, devenind "Licențiat în Arte Plastice". M.E.C.T. i-a echivalat studiile, eliberându-i Atestatul cu nr. 40.339 din 19 februarie 2009, Diplomă de Bachelor echivalentă cu Diploma de Licență (conform Legii nr. 288/2004), în domeniul Arte Plastice și Decorative. Titularul atestatului se bucură de toate drepturile conferite absolvenților instituțiilor sau universităților de învățământ similare, acreditate din România.

Instanța a reținut că în cauza de față reclamantul s-a adresat M.E.C.T.S., solicitând eliberarea unui înscris, supliment de diplomă, care să cuprindă mențiunea că este licențiat în Arte, domeniul (profilul) Arte Plastice și Decorative, specializarea Pictură, studii de lungă durată. Cu adresa nr. 83.110 din 02 decembrie 2010 D.P., Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor i-a comunicat că, în urma consultării partenerilor din rețelele europene ale Centrelor Naționale de Recunoaștere ENIC/NARIC, diploma obținută în anul 2002 (înainte de apariția sistemului Bologna) la Academia de Arte Vizuale, Enschede, Olanda, este considerată egală cu bachelor degree (diplomă de licență conform Legii nr. 288/2004) de la o universitate de științe aplicate și nu dă acces direct la studii doctorale.

Considerându-se nemulțumit de răspunsul primit, reclamantul s-a adresat instanței de judecată, solicitând obligarea pârâtului să-i elibereze înscrisul, suplimentul de diplomă, cu menținea că este licențiat în Arte, domeniul (profilul) Arte Plastice și Decorative, specializarea Pictură, studii de lungă durată. Potrivit art. 67 alin. (2) din Legea nr. 84/1995 "Studiile în învățământul universitar de lungă durată se încheie cu examen de licență sau de diplomă". La data intrării în vigoare a Legii nr. 288/2004, au fost abrogate dispozițiile art. 57, art. 60 alin. 2, art. 62 - 65, art. 72 alin. 4 - 6 și ale art. 73 alin. (1) din Legea învățământului nr. 84/1995.

Potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare "Diplomele absolvenților de învățământ superior sunt recunoscute și oferă drepturi în condițiile stabilite de legislația în vigoare la data obținerii actului de finalizare a studiilor". Instanța a reținut că reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la eliberarea înscrisului, supliment de diplomă, în condițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 288/2004, în conformitate cu care "Începând cu anul universitar 2005 - 2006, universitățile eliberează gratuit, inclusiv într-o limbă de largă circulație, fiecărui absolvent, Suplimentul la diplomă, al cărui conținut este în conformitate cu normele europene", însă aceste dispoziții sunt cuprinse în Cap. V referitor la "Corelarea sistemului de învățământ din România cu sistemele europene de învățământ". Ori, în speță, reclamantul a urmat studiile în străinătate, cu o durată de 4 ani, finalizate în anul 2002, studii care au fost echivalate în România, conform Legii nr. 288/2004.

Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 288/2004 "Studiile universitare de licență corespund unui număr cuprins între minimum 180 și maximum 240 de credite de studiu transferabile, conform Sistemului european de credite de studiu transferabile (ECTS)". Suplimentul la diplomă este un document obligatoriu anexat actelor de studii, este un document însoțitor al diplomei de absolvire, diplomei de licență, diplomei de inginer, diplomei de arhitect, diplomei de urbanist, diplomei de studii aprofundate și diplomei de master, așa cum rezultă din dispozițiile art. 1 din Ordinul M.E.C. nr. 4868/2006 privind suplimentul la diplomă. Recunoașterea academică înseamnă echivalarea examenelor și a altor documente care atestă calificările academice.

Fiecare țară a Uniunii a desemnat o instituție care se ocupă de recunoașterea academică pentru cetățenii din statele U.E. Recunoașterea academică reprezintă evaluarea unei diplome obținute în străinătate prin comparație cu sistemul românesc de învățământ, în vederea stabilirii nivelului pe care acestea le conferă în învățământul românesc. Recunoașterea se realizează în vederea continuării studiilor în România. Prin echivalare se înțelege evaluarea curriculei parcurse până la eliberarea respectivelor diplome sau acte de studii și compatibilitatea cu sistemul românesc, iar procedura de recunoaștere și echivalare nu trebuie să confere mai multe drepturi cetățenilor care au studiat în străinătate, față de cei care au studiat în România și se face cu respectarea legislației române.

În paralel cu reglementarea din dreptul intern, Legea nr. 200/2004 privind recunoașterea diplomelor și calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificările și completările ulterioare, care implementează în România Directiva 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale, la nivel internațional sunt aplicabile: Convenția de la Lisabona privind recunoașterea calificărilor în învățământul superior în statele regiunii europene, ratificată prin Legea nr. 172 din 2 octombrie 1998 privind ratificarea Convenției cu privire la recunoașterea atestatelor obținute în învățământul superior în statele din regiunea Europei, adoptată la Lisabona la 11 aprilie 1997, Carta comună ENIC/NARIC de activități și servicii din 9 iunie 2004, Codul de bune practici revizuit, adoptat la București în iunie 2007, Recomandările privind criteriile și procedurile de evaluare a calificărilor străine din 6 iunie 2001. Recunoașterea calificărilor academice este responsabilitatea exclusivă a guvernelor naționale.

Legiuitorul a acordat organului de specialitate al administrației guvernamentale un drept de apreciere cu privire la modalitățile de recunoaștere și de echivalare a diplomelor, pe baza unor norme interne și internaționale. Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor funcționează potrivit Regulamentului aprobat prin Ordinul Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 4.022/2008. Potrivit prevederilor art. 5 din OMECT nr. 4.022/2008 privind Regulamentul de organizare și funcționare a Centrului Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor și a Metodologiei de recunoaștere și echivalare a diplomelor, certificatelor și titlurilor științifice în domeniul recunoașterii diplomelor, C.N.R.E.D.

are următoarele atribuții: recunoaște și propune spre echivalare, nivelul, domeniul și specializarea diplomelor de studii obținute în străinătate, recunoaște automat diplomele de studii obținute în cadrul celor trei cicluri de studii universitare în țările membre ale Uniunii Europene și ale Spațiului Economic European; vizează diplome, certificate, foi matricole, suplimente la diplomă și programe analitice eliberate de instituții de învățământ superior publice și private acreditate din România, pentru cetățenii români și străini aflați în mobilitate academică sau profesională; foile matricole, suplimentele la diplomă și programele analitice emise de instituțiile de învățământ superior autorizate temporar să funcționeze sunt vizate numai însoțite de diploma finală, eliberată de instituția de învățământ superior acreditată; Noțiunea de recunoaștere este definită ca fiind recunoașterea oficială de către o autoritate competentă a valorii unui atestat eliberat de o instituție de învățământ străină.

Instanța de fond a concluzionat că diploma de Bachelor obținută de reclamant în anul 2002 a fost recunoscută de pârâtul M.E.C.T.S., fiind echivalată cu diploma de licență, astfel că nu pârâtul nu poate elibera reclamantului un supliment de diplomă care să conțină mențiunea solicitată referitoare la studiile de lungă durată. Recunoașterea reprezintă o recunoaștere a valorii unui atestat, ceea ce înseamnă o apreciere a conținutului, așa cum în mod legal a procedat ministerul pârât prin răspunsul comunicat reclamantului. Instanța a apreciat că dacă răspunsul autorității publice nu îl satisface pe reclamant, acesta nu constituie refuz nejustificat de soluționare a cererii, constatând că dreptul de apreciere dat de legiuitor ministerului pârât a fost exercitat în condițiile legii, fără exces de putere.

Recursul declarat de D.V.A. Împotriva sentinței de fond a formulat recurs, reclamantul D.V.A., care a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate în esență pentru următoarele motive: - Instanța de fond a ignorat faptul că reclamantul-recurent a absolvit studiile în anul 2002 când era în vigoare Legea nr. 84/1995 care la art. 67 alin. (2) prevede că studiile de lungă durată se încheie cu examen de licență sau de diplomă. Arată recurentul că distincția pe care o face Legea nr. 288/2004 cu privire la studiile de lungă durată este numai în privința studiilor de 5 sau 6 ani, pentru anumite profesii, includ în sine titlul de master, însă acestea nu-i sunt aplicabile reclamantului-recurent.

- Instanța de fond nu a analizat cererea reclamantului-recurent, nu a analizat dacă răspunsul autorității pârâte este sau nu corect, raportată la situația concretă, la discriminarea semnalată de recurent, în condițiile în care a urmat cursuri de aceeași durată, de aceeași valoare și chiar mai mare de credite față de numărul creditelor din țară și a urmat întocmai pașii pentru echivalare. În drept cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Procedura în fața instanței de recurs Intimatul Ministerul Educației,Cercetării, Tineretului și Sportului a depus întâmpinare la cererea de recurs și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond respingerea acesteia ca nefondată.

Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este fondată pentru considerentele următoare: - În primul rând excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educație va fi considerată neîntemeiată, având în vedere că acesta deține atribuții prin Direcțiile Specializate ce funcționează în cadrul acestuia - așa cum a arătat și instanța de fond - acesta organizează recunoașterea și echivalarea diplomelor și certificatelor conform normelor interne și în conformitate cu normele europene (art. 216 alin. (2) lit. f)) din Legea nr. 1/2011, art. 1 alin. (1) din H.G.

nr. 49/1999, art. 4 alin. (1) lit. v) și art. 9 alin. (1) din H.G. nr. 81/2010). În plus calitatea procesuală pasivă a Ministerului Educației este determinată și de faptul că reclamatul-recurent a înaintat o cerere cu solicitările sale către minister și acesta din urmă i-a răspuns, instanța de fond trebuind să cenzureze acest răspuns, prin prisma dispozițiilor legii contenciosului și a elementelor refuzului nejustificat. - Este fondat recursul recurentului deoarece instanța de fond nu a analizat temeinicia dreptului solicitat de acesta, a-i fi recunoscut ci doar a arătat că Diploma de Bachelu obținută de recurent în 2002 a fost recunoscută de Ministerul Educației,Cercetării, Tineretului și Sportului - și echivalentă cu diploma de licență.

Consideră pârâtul că nu poate elibera un supliment de diplomă față de conținutul valorii atestatului, fără însă a-l fi analizat în concret. Deși recurentul a arătat că a avut un număr de 240 de credite europene și în raport de acest lucru, comparat cu studiile unei persoane din țară, acesta ar trebui să fie licențiat cu studii de lungă durată, instanța de fond nu a solicitat explicații în acest sens autorității pârâte și prin comparație cu alte persoane care au studiat în țară să observe dacă există sau nu diferențe esențiale. Instanța de fond nu a dezlegat fondul pricinii dedusă judecății, nu a observat cererea reclamantului-recurent - care vizează încadrarea studiilor universitare efectuate între anii 1997 - 2002 - studii aprofundate de licență cu durata de 4 ani și un număr de 240 de credite efectuate; și statul său de profesor.

Nici autoritatea pârâtă și nici instanța de fond nu au lămurit, cu exemplu concret, în raport de celelalte înscrisuri depuse de recurent și prin raportare la numărul de credite și durata studiilor înainte de Legea nr. 288/2004 - și raportat la dispozițiile legale aplicabile, de ce nu i se poate elibera supliment de diploma recurentului - reclamant. Din adresa existentă în traducere la dosar rezultă că recurentul-reclamant a studiat 240 credite europene, 60 de credite pe an. Din răspunsul autorității pârâte rezultă că în temeiul prevederilor art. 9 alin. (5) și (6) din Legea nr. 288/2004 - absolvenții ciclurilor de studii preuniversitare de licență sau masterat pot ocupa posturi didactice în învățământul preșcolar și preuniversitar obligatoriu, cu condiția obținerii de minim 30 credite de studii - subliniind că recurentul poate ocupa numai un post didactic în învățământul preșcolar și preuniversitar obligatoriu.

Ori potrivit art. 9 alin. (6) din Legea nr. 88/2004 - absolvenții cu diplomă de masterat pot ocupa posturi didactice în învățământul liceal, postliceal sau universitare cu condiția obținerii unui număr de minim 60 credite de studii. Recurentul nu poate ocupa un post de profesor la ciclul gimnazial ci doar profesor suplinitor - necalificat chiar dacă deține 60 de credite de studii transferabile. Pentru ca instanța să administreze probatoriu solicitând datele necesare de la instituția pârâtă pentru dezlegarea acestei situații și pentru a nu fi private părțile de un grad de jurisdicție, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.V.A. împotriva Sentinței civile nr. 393 din 13 iulie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 iunie 2012. Procesat de GGC - AM