ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3005/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin

sentința nr. 227/F/ Cont din 11 decembrie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare

a executării Deciziilor nr. 059 din 12 februarie 2009 și nr. 216 din 20 august 2009

emise de C.A.O.P.A.A. și D.R.A.O.V. A respins cererea de anulare a acelorași

decizii, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut că cererea de suspendare a executării actelor administrativ fiscale

menționate a fost soluționată prin încheierea din 24 septembrie 2009, fiind

admisă, astfel încât există autoritate de lucru judecat.

Pe fondul cauzei a reținut că prin Decizia

nr. 059/2009 s-a dispus revocarea autorizației de antrepozit fiscal emisă

antrepozitarului SC C.S. SRL pentru nerespectarea prevederilor art. 183 alin. (1)

lit. l) din Legea nr. 571/2003 coroborate cu prevederile art. 67 alin. (1) din

Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 aferente titlului VII.

A constatat prima instanță că motivele

invocate de reclamant pentru anularea deciziei de revocare a autorizației de

antrepozit fiscal sunt neîntemeiate, deoarece potrivit specificației tehnice de

produs aflată la dosarul de autorizare se precizează că determinarea

proprietăților fizico-chimice se efectuează în conformitate cu standardele

privind metodele de analiză a vinurilor, fără a se face referire la operațiunea

de certificare a vinurilor de calitate superioară prevăzute de Legea nr. 244/2002.

Prin urmare, a concluzionat instanța că produsul reclamantei trebuia să fie cel

pentru care a obținut autorizația de antrepozit fiscal și nu altul.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta SC C.S. SRL,

criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Analizând actele

dosarului, mai înainte de intra în cercetarea motivelor de recurs, Înalta Curte

constată că recurenta-reclamantă nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare

de timbru și a timbrului judiciar.

În conformitate cu

prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind

taxele judiciare de timbru și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul

judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările

ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc anticipat taxă judiciară

de timbru și timbru judiciar.

Deși a fost citată cu

mențiunea timbrării, recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit această obligație

legală, situație în care devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul

va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează

recursul declarat de

SC C.S. SRL, împotriva sentinței nr. 227/F Cont din 11 decembrie 2009 a Curții

de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca

netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 8 iunie 2010.