Decizia nr. 3005/2010 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 227 a Curții de Apel Pitești

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința nr. 227/F/ Cont din 11 decembrie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării Deciziilor nr. 059 din 12 februarie 2009 și nr. 216 din 20 august 2009 emise de C.A.O.P.A.A. și D.R.A.O.V. A respins cererea de anulare a acelorași decizii, ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că cererea de suspendare a executării actelor administrativ fiscale menționate a fost soluționată prin încheierea din 24 septembrie 2009, fiind admisă, astfel încât există autoritate de lucru judecat. Pe fondul cauzei a reținut că prin Decizia nr. 059/2009 s-a dispus revocarea autorizației de antrepozit fiscal emisă antrepozitarului SC C.S.

SRL pentru nerespectarea prevederilor art. 183 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 coroborate cu prevederile art. 67 alin. (1) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 aferente titlului VII. A constatat prima instanță că motivele invocate de reclamant pentru anularea deciziei de revocare a autorizației de antrepozit fiscal sunt neîntemeiate, deoarece potrivit specificației tehnice de produs aflată la dosarul de autorizare se precizează că determinarea proprietăților fizico-chimice se efectuează în conformitate cu standardele privind metodele de analiză a vinurilor, fără a se face referire la operațiunea de certificare a vinurilor de calitate superioară prevăzute de Legea nr. 244/2002.

Prin urmare, a concluzionat instanța că produsul reclamantei trebuia să fie cel pentru care a obținut autorizația de antrepozit fiscal și nu altul. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC C.S. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Analizând actele dosarului, mai înainte de intra în cercetarea motivelor de recurs, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. În conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc anticipat taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

Deși a fost citată cu mențiunea timbrării, recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit această obligație legală, situație în care devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Anulează recursul declarat de SC C.S. SRL, împotriva sentinței nr. 227/F Cont din 11 decembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 iunie 2010.