ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 249/2014

Asupra contestației de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual 1.1. Cererea introductivă formulată de P.G.C. Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 23 august 2012, P.G.C. a formulat contestație împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 663 din 23 august 2012, prin care a fost respinsă contestația petentului privind verificarea îndeplinirii condiției de vechime în funcții de specialitate juridică. Contestatorul a susținut că în mod greșit intimatul C.S.M. i-a respins cererea de înscriere la concursul de admitere în magistratură pentru considerentul neîndeplinirii condiției de vechime în una din funcțiile prevăzute de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, arătând că la dosarul de candidatură se află depuse adeverințele care confirmă vechimea în funcțiile de specialitate juridică prevăzută de lege.

1.2. Apărările C.S.M. C.S.M. a formulat întâmpinare la cererea introductivă prin care a invocat excepția de necompetență materială, arătând că în cauza dedusă judecății sunt incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004. II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte de Casație și Justiție analizând cu prioritate excepția de necompetență materială invocată în cauză, în condițiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ. și constatând că necompetența este de ordine publică, conform art. 159 C. proc. civ., va admite excepția și va trimite cauza instanței competente a soluționa fondul litigiului, Curtea de Apel București. În conformitate cu dispozițiile art. 158 alin. (1) C. proc.

civ. când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă, ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent, iar potrivit dispozițiilor art. 159 pct. 2 C. proc. civ. necompetența este de ordine publică când pricina este de competența unei instanțe de alt grad.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a reținut că s-a formulat contestație împotriva unei hotărâri a Plenului C.S.M., care vizează soluționarea unei contestații împotriva Hotărârii nr. 40 din 10 august 2012 a Comisiei concursului de admitere în magistratură, prin care a fost respinsă cererea petentului de participare la concursul din data de 26 august 2012. Înalta Curte reține că dispozițiile art. 29 alin. (5) și 7) din Legea nr. 317/2004 reglementează calea de atac împotriva hotărârilor Plenului C.S.M., care privesc cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, termenul de recurs și instanța competentă, iar din actele dosarului a rezultat că petentul nu are calitatea de magistrat, iar hotărârea nu vizează cariera și drepturile unui judecător sau procuror.

Pentru aceste considerente, în raport de calitatea persoanei la data introducerii cererii, competența de soluționare a litigiului dedus judecății aparține Curții de Apel București, competență stabilită în raport de rangul autorității care a emis actul administrativ atacat, în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea Contenciosului Administrativ nr. 554/2004. Pentru aceste motive, Înalta Curte va trimite cauza instanței competente a soluționa fondul litigiului, Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Trimite contestația formulată de P.G.C. împotriva Hotărârii nr. 663 din 23 august 2012 a Plenului C.S.M. la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, spre competentă soluționare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2014.