ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 249/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 249/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra contestației
de față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Cadrul procesual
1.1. Cererea
introductivă formulată de P.G.C.
Prin cererea adresată Înaltei Curți de
Casație și Justiție la data de 23 august 2012, P.G.C. a formulat contestație
împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 663 din 23 august 2012, prin care a
fost respinsă contestația petentului privind verificarea îndeplinirii condiției
de vechime în funcții de specialitate juridică.
Contestatorul a
susținut că în mod greșit intimatul C.S.M. i-a respins cererea de înscriere la
concursul de admitere în magistratură pentru considerentul neîndeplinirii
condiției de vechime în una din funcțiile prevăzute de art. 33 alin. (1) din
Legea nr. 303/2004, arătând că la dosarul de candidatură se află depuse
adeverințele care confirmă vechimea în funcțiile de specialitate juridică
prevăzută de lege.
1.2. Apărările C.S.M.
C.S.M. a formulat
întâmpinare la cererea introductivă prin care a invocat excepția de
necompetență materială, arătând că în cauza dedusă judecății sunt incidente dispozițiile
art. 10 din Legea nr. 554/2004.
II. Decizia Înaltei
Curți de Casație și Justiție.
Înalta Curte de
Casație și Justiție analizând cu prioritate excepția de necompetență materială
invocată în cauză, în condițiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ. și constatând
că necompetența este de ordine publică, conform art. 159 C. proc. civ., va
admite excepția și va trimite cauza instanței competente a soluționa fondul
litigiului, Curtea de Apel București.
În conformitate cu
dispozițiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ. când în fața instanței de
judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să
stabilească instanța competentă, ori, dacă este cazul, un alt organ cu
activitate jurisdicțională competent, iar potrivit dispozițiilor art. 159 pct. 2
C. proc. civ. necompetența este de ordine publică când pricina este de
competența unei instanțe de alt grad.
Analizând actele și
lucrările dosarului, Înalta Curte a reținut că s-a formulat contestație
împotriva unei hotărâri a Plenului C.S.M., care vizează soluționarea unei contestații
împotriva Hotărârii nr. 40 din 10 august 2012 a Comisiei concursului de
admitere în magistratură, prin care a fost respinsă cererea petentului de
participare la concursul din data de 26 august 2012.
Înalta Curte reține
că dispozițiile art. 29 alin. (5) și 7) din Legea nr. 317/2004 reglementează
calea de atac împotriva hotărârilor Plenului C.S.M., care privesc cariera și
drepturile judecătorilor și procurorilor, termenul de recurs și instanța
competentă, iar din actele dosarului a rezultat că petentul nu are calitatea de
magistrat, iar hotărârea nu vizează cariera și drepturile unui judecător sau
procuror.
Pentru aceste
considerente, în raport de calitatea persoanei la data introducerii cererii,
competența de soluționare a litigiului dedus judecății aparține Curții de Apel
București, competență
stabilită în raport de rangul autorității care a emis actul administrativ
atacat, în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea Contenciosului
Administrativ nr. 554/2004.
Pentru aceste motive,
Înalta Curte
va trimite cauza instanței competente a soluționa fondul litigiului, Curtea de
Apel București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Trimite contestația
formulată de P.G.C. împotriva Hotărârii nr. 663 din 23 august 2012 a Plenului C.S.M. la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal, spre competentă soluționare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 22 ianuarie 2014.