ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2403/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2403/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 15 mai 2013,
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins
cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu soluționarea
excepției de neconstitutionalitate a art. 2 lit. h) din Legea nr. 51/2006 față
de prevederile art. 21 alin. (3) și art. 16 din Constituție.
Împotriva acestei încheierii,
reclamantul D.S. a declarat recurs.
Înainte de a analiza motivele de
recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat peste
termenul prevăzut de art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea și funcționarea Curții Constituționale, respectiv 48 de ore de la
pronunțare.
Pentru a ajunge la această soluție,
instanța avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Conform art. 29 alin. (6) din Legea
nr. 47/1992: „dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor
alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea
de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu
recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.
Recursul se judecă în termen de 3 zile".
Din analiza actelor și lucrărilor
dosarului, rezultă fără putință de tăgadă că încheierea atacată a fost
pronunțată la data de 15 mai 2013, iar recursul a fost înregistrat la data de
27 mai 2013, prin poștă, potrivit plicului aflat la fila nr. 23 a dosarului,
depășindu-se așadar, termenul legal de 48 de ore de la pronunțare prevăzut de
textul legal sus citat.
Potrivit dispozițiilor art. 103 alin.
(1) C. proc. civ.: „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui
act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune
altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai
sus de voința ei".
Cum în cauză, recurentul nu au pretins
și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o
împrejurare mai presus de voința sa, se va constata că recursul este tardiv formulat
și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 29 alin. (6) din
Legea nr. 47/ 1992, se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de reclamantul D.S. împotriva încheierii din 15 mai 2013 a Curții
de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată,
în ședință publică, astăzi 23 mai 2014.