ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4545/2014

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin încheierea din 29 octombrie 2014, Curtea

de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea

de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a

art. 87 din Legea nr. 161/2003 și a art. 2 alin. (1) din Legea nr. 393/2004

raportat la dispozițiile art. 121 și art. 16 alin. (1) din Constituția

României.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs reclamantul V.P., fără a indica motivele de fapt și

de drept pe care se întemeiază cererea.

Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte,

sesizată cu soluționarea recursului, în raport cu lucrările dosarului și cu

dispozițiile legale incidente, urmează a analiza cu prioritate, excepția

tardivității și excepția nulității recursului.

Contrar susținerilor

intimatei, din analiza actelor de la dosar se constată că recursul a fost

declarat în termenul de 48 de ore prevăzut art. 29 alin. (5) din Legea nr.

47/1992, având în vedere că încheierea atacată a fost pronunțată la data de 29

octombrie 2014, iar recursul a fost declarat la data de 31 octombrie 2014, prin

fax, astfel că excepția tardivității recursului este neîntemeiată.

În ceea ce privește

excepția nulității recursului, Înalta Curte constată că această excepție este

întemeiată având în vedere următoarele aspecte:

Prin încheierea

atacată, Curtea de Apel București, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr.

47/1992, a respins cererea reclamantului de sesizare a Curții Constituționale

Potrivit art. 470

alin. (5) C. proc. civ., în cazul în care termenul pentru exercitarea apelului

curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va

face într-un termen de aceeași durată, care curge însă de la comunicarea

hotărârii.

Conform art. 488

alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 488 alin. (3), cererea de recurs va

cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea, sub sancțiunea nulității.

Raportat la

dispozițiile menționate mai sus și în contextul în care reprezentantul

recurentei a susținut în ședința publică din 17 noiembrie 2014 că încheierea

i-a fost comunicată la data de 20 noiembrie 2014, motiv pentru care înțelege să

susțină oral criticile aduse încheierii atacate, Înalta Curte constată în cauza

de față, recurenta nu și-a motivat demersul procesual, formulând doar

declarație de recurs, iar lipsa motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază

recursul constituie neîndeplinirea unei obligații legale cu caracter imperativ,

astfel cum este instituită de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d),

prevăzută sub sancțiunea nulității de prevederile art. 486 alin. (3) C. proc.

civ.

Totodată, văzând și

dispozițiile art. 489 C. proc. civ. potrivit cărora recursul este nul dacă nu a

fost motivat în termenul legal, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu

întrunește condiția de formă a indicării motivelor de nelegalitate pe care se

întemeiază recursul, condiție cu privire la care normele de procedură prevăd

sancțiunea nulității cererii.

Soluția instanței de

recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 486 alin.

(3) C. proc. civ., republicat, va constata nul recursul, decizia urmând a fi comunicată

părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

tardivității recursului invocată de intimata Agenția Națională de Integritate,

Inspecția de Integritate ca neîntemeiată.

Admite excepția

nulității recursului invocată de aceeași intimată și în consecință, constată

nul recursul declarat de V.P. împotriva încheierii din 29 octombrie 2014 a

Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal,

pronunțată în Dosarul nr. 3995/115/2013/a1.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 noiembrie 2014.

Procesat de GGC - CL