ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4545/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: 1. Soluția pronunțată de instanța de fond Prin încheierea din 29 octombrie 2014, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 87 din Legea nr. 161/2003 și a art. 2 alin. (1) din Legea nr. 393/2004 raportat la dispozițiile art. 121 și art. 16 alin. (1) din Constituția României. 2. Cererea de recurs Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul V.P., fără a indica motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea. 3. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului, în raport cu lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, urmează a analiza cu prioritate, excepția tardivității și excepția nulității recursului.

Contrar susținerilor intimatei, din analiza actelor de la dosar se constată că recursul a fost declarat în termenul de 48 de ore prevăzut art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, având în vedere că încheierea atacată a fost pronunțată la data de 29 octombrie 2014, iar recursul a fost declarat la data de 31 octombrie 2014, prin fax, astfel că excepția tardivității recursului este neîntemeiată. În ceea ce privește excepția nulității recursului, Înalta Curte constată că această excepție este întemeiată având în vedere următoarele aspecte: Prin încheierea atacată, Curtea de Apel București, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a respins cererea reclamantului de sesizare a Curții Constituționale Potrivit art. 470 alin. (5) C. proc.

civ., în cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge însă de la comunicarea hotărârii. Conform art. 488 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 488 alin. (3), cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea, sub sancțiunea nulității.

Raportat la dispozițiile menționate mai sus și în contextul în care reprezentantul recurentei a susținut în ședința publică din 17 noiembrie 2014 că încheierea i-a fost comunicată la data de 20 noiembrie 2014, motiv pentru care înțelege să susțină oral criticile aduse încheierii atacate, Înalta Curte constată în cauza de față, recurenta nu și-a motivat demersul procesual, formulând doar declarație de recurs, iar lipsa motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul constituie neîndeplinirea unei obligații legale cu caracter imperativ, astfel cum este instituită de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d), prevăzută sub sancțiunea nulității de prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Totodată, văzând și dispozițiile art. 489 C. proc. civ. potrivit cărora recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu întrunește condiția de formă a indicării motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, condiție cu privire la care normele de procedură prevăd sancțiunea nulității cererii. Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ., republicat, va constata nul recursul, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția tardivității recursului invocată de intimata Agenția Națională de Integritate, Inspecția de Integritate ca neîntemeiată. Admite excepția nulității recursului invocată de aceeași intimată și în consecință, constată nul recursul declarat de V.P. împotriva încheierii din 29 octombrie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 3995/115/2013/a1. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2014. Procesat de GGC - CL