ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3150/2015

Decizia nr. 3150/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, revizuenta Asociația A. a solicitat instanței revizuirea încheierii pronunțată de Tribunalul Covasna la data de 20 ianuarie 2014 în Dosarul nr. x/119/2013, definitivă prin respingerea cererii de reexaminare conform încheierii din 20 februarie 2014, cu consecința desființării acestor încheieri, reținerii cauzei pentru judecarea fondului, obligării Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Covasna la înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate al asociației revizuente și radierea uzurpatorilor tabulari și sarcinilor înscrise după înstrăinarea imobilelor, cerere întemeiată în drept pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8, raportat la alin. (2) din noul C. proc. civ.

Prin sentința nr. 153 din 17 iunie 2014, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuenta Asociația A. împotriva încheierii din data de 20 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul Covasna, în contradictoriu cu intimatul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Covasna.

Împotriva sentinței nr. 153 din 17 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs revizuenta Asociația A.

Prin rezoluția din data de 30.09.2014 s-a pus în vedere recurentei să depună la dosar, sub sancțiunea nulității cererii, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului/numele și prenumele consilierului juridic care a formulat cererea de recurs, denumirea și sediul intimatului, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, semnătura avocatului sau, după caz, a consilierului juridic, împuternicirea avocațială/delegația consilierului juridic, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei, însă recurenta-revizuentă nu a depus la dosar înscrisurile solicitate.

Recurenta a depus la dosar excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 alin. (2) din noul C. proc. civ., precum și a prevederilor art. 83 alin. (3) și art. 84 alin. (2) din noul C. proc. civ.

Prin întâmpinare, intimatul a invocat excepția inadmisibilității cererii de recurs, raportat la dispozițiile art. 513 alin. (5) din noul C. proc. civ., iar, prin punctul de vedere formulat, a invocat inadmisibilitatea excepției de neconstituționalitate.

Prin raportul întocmit la data de 24 martie 2015, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., completul de filtru învestit cu soluționarea dosarului de față a apreciat că:

- cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) și c)-e) și art. 486 alin. (2) C. proc. civ., deoarece recurenta-revizuentă nu a depus la dosar: numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului/numele și prenumele consilierului juridic care a formulat cererea de recurs, denumirea și sediul intimatului, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, semnătura avocatului sau, după caz, a consilierului juridic, împuternicirea avocațială/delegația consilierului juridic, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei.

- calea de atac formulată de recurentă nu este prevăzută de lege, având în vedere dispozițiile art. 513 alin. (5) din noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 6 mai 2015, completul a dispus comunicarea raportului întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3), raport prin care s-a apreciat ca fiind fundamentată soluția de respingere a recursului ca inadmisibil, iar părțile nu au depus punct de vedere la raport.

I. Examinând cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 alin. (2) din noul C. proc. civ., precum și a prevederilor art. 83 alin. (3) și art. 84 alin. (2) din noul C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată:

„(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale”.

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ:

- excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;

- excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto și dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței.

Astfel, se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul.

Din perspectiva interesului procesual, Înalta Curte apreciază că în cauză nu este îndeplinită cerința legăturii cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (2) din noul C. proc. civ., precum și a prevederilor art. 83 alin. (3) și art. 84 alin. (2) din noul C. proc. civ..

De asemenea, Înalta Curte constată că prin decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 775/24.10.2014, și prin decizia nr. 485 din 23 iunie 2015, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 539/20.07.2015, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor legale a căror neconstituționalitate este invocată de către recurenta-revizuentă în prezenta cauză.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (2) din noul C. proc. civ., precum și a prevederilor art. 83 alin. (3) și art. 84 alin. (2) din noul C. proc. civ., ca inadmisibilă.

II. Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Înalta Curte constată că, astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, calea de atac exercitată în cauză nu este prevăzută de lege.

În fapt, prin Încheierea din 20 ianuarie 2014, Tribunalul Covasna a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociația A., reținând neîndeplinirea obligațiilor impuse de instanță, în raport cu prevederile art. 200 alin. (3) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 200 alin. (4) C. proc. civ.: „Dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.”, iar potrivit art. 200 alin. (5): „Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării.”

Reclamanta a formulat cerere de reexaminare împotriva încheierii din 20 ianuarie 2014, cerere care a fost respinsă ca neîntemeiată prin încheierea din data de 20 februarie 2014.

Conform art. 200 alin. (7) C. proc. civ., cererea de reexaminare împotriva încheierii de anulare se soluționează prin încheiere definitivă.

Astfel, încheierea de anulare a cererii de chemare în judecată a devenit definitivă prin respingerea ca neîntemeiată a cererii de reexaminare, iar încheierea prin care s-a soluționat cererea de reexaminare are, la rândul său, caracter definitiv.

Împotriva celor două încheieri a formulat cerere de revizuire revizuenta Asociația A., cerere întemeiată în drept pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8, raportat la alin. (2) din noul C. proc. civ.

Conform dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate de către revizuentă în susținerea cererii de revizuire: „(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;”, iar, potrivit alin. (2) al aceluiași articol: „(2) Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.”

Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ.:

„(5) Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.”

Prin sentința nr. 153 din 17 iunie 2014, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea de revizuire.

Având în vedere că încheierile ce s-au cerut a fi revizuite sunt definitive, rezultă că și hotărârea dată în revizuirea exercitată împotriva acestor încheieri este definitivă, astfel că recursul îndreptat împotriva acesteia este inadmisibil.

Or, împotriva sentinței nr. 153 din 17 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs revizuenta Asociația A.

Potrivit art. 634 alin. (1) C. proc. civ. sunt hotărâri definitive „hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului”.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) C. proc. civ., republicat, hotărârile definitive nu sunt susceptibile de a fi atacate cu apel/recurs.

În concluzie, instanța de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva hotărârii atacate, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (2) din noul C. proc. civ., precum și a prevederilor art. 83 alin. (3) și art. 84 alin. (2) din noul C. proc. civ. și va respinge recursul declarat de revizuentă ca inadmisibil, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 alin. (2) din noul C. proc. civ., precum și a prevederilor art. 83 alin. (3) și art. 84 alin. (2) din noul C. proc. civ., ca inadmisibilă.

Respinge recursul declarat de revizuenta Asociația A. împotriva sentinței nr. 153 din 17 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Cu recurs în 48 de ore de la pronunțare, pe soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Definitivă, pe soluția de respingere a recursului ca inadmisibil.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2015.