ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3120/2015

Decizia nr. 3120/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2013, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturi de Autor, a solicitat modificarea avizului negativ dat de pârât pentru înființarea asociației, înregistrat sub nr. RG II 5662 din 30 iulie 2013 la cererea inițială și respectiv nr. RG II 6944 din 05 septembrie 2013 la plângerea prealabilă.

La solicitarea instanței, reclamanta a precizat obiectul acțiunii, în sensul că solicită anularea avizului negativ emis de pârât și obligarea acestuia la emiterea avizului prevăzut de Legea nr. 8/1996, precum și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 66, 126 și 132 din Legea nr. 8/1996.

Prin sentința nr 268 din data de 29 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. S-a admis cererea de sesizare și s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 66, 126 și 123 din Legea nr. 8/1996.

S-a respins acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturi de Autor, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta A. solicitând casarea în parte a sentinței și rejudecarea cererii de suspendare a procesului în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ., până la definitivarea cauzei supuse judecății Curții Constituționale și judecarea cauzei pe fond după hotărârea Curții Constituționale, apreciind că afirmația instanței art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 a fost abrogat prin Legea nr. 177/2010 este nefondată.

În motivele de recurs invocate în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. reclamanta critică soluția instanței de fond prin care a fost respinsă acțiunea având ca obiect anularea avizului negativ acordat de O.R.D.A. în raport de solicitarea privind constituirea și funcționarea ca organism de gestiune colectivă a asociației și obligarea acestuia la emiterea avizului prevăzut de Legea nr. 8/1996.

Recurenta-reclamantă critică faptul că instanța de fond a apreciat în mod eronat ca fiind inadmisibilă cererea de suspendare a cauzei deși a reținut faptul că articolele contestate ca fiind neconstituționale au legătură cu soluționarea pe fond a cauzei și că nu au fost declarate anterior, ca neconstituționale.

Susține recurenta-reclamantă că, în speța de față Curtea Constituțională este chemată să stabilească dacă operatorii de imagine sunt coautori ai unei opera audiovizuale, dacă munca lor este una de creație intelectuală sau reprezintă doar activitate de execuție; să dea autorilor operelor audiovizuale posibilitatea de a-și exploata dreptul prin eliminarea unor restrângeri ale acestui drept, întrucât dispozițiile art. 123 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 intrând în contradicție cu prevederile art. 40, art. 44 alin. (3) și (4) și art. 53 alin. (1) din Constituția României, în timp ce art. 126 din aceeași lege încalcă prevederile constituționale prin împiedicarea autorilor de opere audiovizuale să-și exercite drepturile asupra propriilor opere, cerințele pentru acordarea avizului excedând posibilității acoperirii lor fără a încălca alte norme de drept.

Consideră recurenta că opinia exprimată de către instanța de fond asupra excepției de neconstituționalitate, ca fiind neîntemeiată este eronată în raport de dispozițiile art. 1, art. 64, art. 123 alin. (2) și art. 126 din Legea nr. 8/1996 și menționează faptul că, anterior, prin Decizia nr. 571/2010 Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la neconstituționalitatea prevederilor art. 121 alin. (2) și ale art. 134 alin. (2) lit. g) din aceeași lege privind dreptul de autor și drepturile conexe.

La dosar, intimata O.R.D.A. a depus întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin încheierea din data de 7 mai 2015, în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu și s-a acordat termen în ședință publică.

La dosarul cauzei a fost anexată Decizia Curții Constituționale nr. 465 din 23 septembrie 2014, prin care a fost soluționată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 66, art. 123 alin. (2) și art. 126 din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe, excepție ridicată de recurenta-reclamantă în cauză, care a fost respinsă ca inadmisibilă.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate care se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

În ceea ce privește criticile formulate de recurentă cu privire la respingerea cererii de suspendare a judecății în temeiul art. 413 C. proc. civ., instanța de recurs le apreciază ca fiind nefondate, judecătorul fondului reținând în mod corect că dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 fiind abrogate, suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate nu se mai poate dispune iar dispozițiile art. 413 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

Susținerile recurentei cu privire la opinia eronată a Curții asupra excepției de neconstituționalitate invocată de recurenta-reclamantă, potrivit căreia prevederile legale menționate nu aduc atingere art. 40 și art. 44 din Constituția României nu pot fi primite, întrucât sunt nefondate, instanța de fond respectând procedura obligatorie stabilită prin dispozițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1997 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora încheierea de sesizare trebuie să cuprindă punctele de vedere ale părților și opinia instanței asupra excepției.

Pe de altă parte criticile recurentei-reclamante formulate cu privire la opinia instanței nu pot fi primite întrucât prin sentința atacată instanța de fond a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale iar prin Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014 Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate invocată de recurenta-reclamantă cu privire la dispozițiile art. 66, art. 123 alin. (2) și art. 126 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe.

În ceea ce privește criticile formulate de recurentă pe fondul cauze, Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, instanța de fond interpretând și aplicând corect dispozițiile art. 126 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, reținând în mod corect faptul că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a cerințelor impuse de acest text legal pentru a se constitui ca organism de gestiune colectivă și în consecință refuzul acordării avizului solicitat este justificat.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte reținând că sentința atacată este legală și temeinică, în baza art. 496 alin. (6) C. proc. civ., va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 268 din 29 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2015.