ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1865/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta a

solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea

dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 și să-i fie recunoscut

dreptul la o indemnizație triplă pentru creșterea tripleților.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâtul Guvernul României a invocat excepția de inadmisibilitate a

cererii formulată de reclamantă pentru lipsa procedurii prealabile. Pe fond a

solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Prin încheierea din

25 iunie 2009 instanța a respins motivat excepția inadmisibilității acțiunii

pentru lipsa procedurii prealabile.

de fond

Prin

sentința civilă nr. 3448 din 22 octombrie 2009 Curtea de Apel București, a admis

acțiunea formulată de C.A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și a

anulat în parte H.G. nr. 1025/2006, respectiv art. 3 alin. (1) din acest act

normativ. A constatat dreptul reclamantei de a primi indemnizații legale pentru

cei trei minori născuți la data de 1 octombrie 2007.

Instanța

de fond a reținut că definiția dată noțiunii de naștere prin art. 3 din H.G. nr.

1025/2006 încalcă

principiul

egalității de tratament, instituind discriminări între persoanele aflate în

situații identice, respectiv între copii proveniți dintr-o naștere concomitentă

(gemeni, tripleți) și cei proveniți dintr-o naștere simplă.

Desigur că acordarea

acestei îndemnizații a fost raportată prin art. 6 al

O.U.G. nr. 148/2005, la numărul copiilor născuți și nu la numărul

nașterilor, motiv

pentru care dispozițiile art. 3 din Normele

metodologice sunt nelegale.

exercitată

Împotriva sentinței

civile nr. 3448 din 22 octombrie 2009 a Curții de Apel București, Guvernul României

a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele de

recurs Guvernul României a arătat că instanța de fond în mod greșit a respins

excepția inadmisibilității acțiunii, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei,

recurentul a susținut că dispozițiile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006,

raportat la prevederile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 definesc

nașterea ca fiind „aducerea pe lume a unuia sau mai mulți copii vii".

Concediul și indemnizația

de creștere a copilului până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu

handicap, se acordă în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 148/2005 privind

susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și

completările ulterioare.

Potrivit prevederilor

art. 6 alin. (1) din actul normativ menționat, concediul și indemnizația

lunară, precum și stimulentul lunar se cuvin pentru fiecare dintre primele 3

nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre

situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2), respectiv, una dintre persoanele care

a adoptat copilul, căreia i s-a încredințat copilul în vederea adopției, sau

care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență.

Așadar, indemnizația

se cuvine pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau pentru primii 3 copii

adoptați, luați în plasament sau în plasament în regim de urgență ori

încredințați în vederea adopției.

Textul menționat,

cuprins în O.U.G. nr. 148/2005 prevede acordarea indemnizației pentru naștere,

iar nu pentru fiecare copil rezultat în urma unei nașteri.

Ținând cont de cele

menționate, indiferent de numărul copiilor rezultați dintr-o singură naștere,

se acordă o singură indemnizație.

Indemnizația pentru

creșterea copilului este o măsură de sprijin pentru familia în care vin pe lume

unul sau mai mulți copii.

Astfel, această

prestație înlocuiește, pe perioada concediului de creștere a copilului, venitul

salarial al părintelui care îndeplinește condițiile de acordare și optează

pentru această formă de sprijin.

Prin urmare, nu se

poate reține pretinsa discriminare creată între copiii proveniți dintr-o

sarcină simplă sau una gemelară, în condițiile în care, măsura reglementată

prin actul contestat are caracterul unui substitut al salariatului, și, în nici

un caz, o componentă a alocației destinate copiilor.

de recurs

.

Examinând cauza în

raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale

incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Referitor

la excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile invocată

de Guvernul României, Înalta Curte constată că la filele 18-21 din dosarul de

fond există dovada efectuării acestei proceduri de către reclamantă, anterior

introducerii cererii de chemare în judecată, astfel încât această critică este

nefondată.

Referitor

la criticile ce vizează fondul cauzei, Înalta Curte constată că acestea sunt

neîntemeiate și nu pot fi primite.

Pentru a

ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în

continuare arătate.

Acordarea

indemnizației pentru creșterea copilului lunar și nu doar la momentul nașterii,

o singură dată, confirmă că definiția nașterii, avută în vedere la adoptarea O.U.G.

nr. 148/2005, trebuie raportată la numărul de copii rezultați din naștere.

De asemenea, se poate

reține că la adoptarea acestui act normativ, legiuitorul a avut în vedere situația

cea mai frecventă, aceea a nașterii simple, ceea nu poate exclude din sfera de

aplicare și situațiile de excepție, înlăturând de la beneficiul legii anumite

categorii de persoane, fără existența unei justificări obiective.

H.G. nr. 1025/2006 a

fost adoptată pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.

Prin acest act

normativ au fost definiți beneficiarii și situațiile de eligibilitate pentru

acordarea dreptului de indemnizație pentru creșterea copilului și au fost

prevăzute condițiile și procedurile de acordare a dreptului.

Normele metodologice

prevăzute în art. 3 sunt însă în contradicție cu dispozițiile legale pentru

aplicarea cărora au fost emise, deoarece definiția stabilită pentru naștere, ca

element de referință în acordarea indemnizației lunare, creează o discriminare

între persoanele aflate în situații identice, fără să existe o justificare de

ordin obiectiv.

Definind nașterea ca

reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 3 din H.G.

nr. 1025/2006 completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în

aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament

între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și multiplă.

Art. 6 alin. (1) din O.U.G.

nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului prevede

că indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri

sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre

situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul,

cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care au copilul în

plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost

numită tutore).

Definind nașterea

într-o manieră contrară literei și spiritului O.U.G. nr. 148/2005 și limitând

acordarea drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență la numărul nașterilor,

prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare

naștere, art. 3 din H.G. nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de

aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 contravine prevederilor actului

normativ în aplicarea căruia a fost adoptate.

Într-adevăr, O.U.G. nr.

148/2005 se referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre

primele trei nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una

din situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din același act normativ, iar la

modul cum s-a definit nașterea prin normele metodologice de aplicare a

ordonanței de urgență s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuți și

cei, de exemplu, adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar primi o

indemnizație pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar

pentru gemenii născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură

indemnizație.

De altfel, este de

menționat și faptul că Legea nr. 239 din 10 iunie 2009 a modificat dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 148/2005, iar potrivit acestei modificări

cuantumul indemnizației se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut

dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea

copil provenit dintr-o astfel de naștere.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală

pe care o va menține.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Guvernul României, împotriva sentinței civile nr. 3448 din 22

octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 15 aprilie 2010.