ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1918/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1918/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința

penală nr. 189 din 22 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Buzău, în baza

dispozițiilor art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu

aplic. art. 320

1

C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul Z.C.G.,

la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire,

cu rea-credință, a bunurilor sau creditului SC V.T. SRL Buzău, în scopuri

contrare intereselor acesteia, în perioada ianuarie 2008 - septembrie 2009.

În baza dispozițiilor

art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu

intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând

impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată, faptă din

perioada ianuarie 2008 - septembrie 2009.

Totodată, în temeiul

dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. a mai fost condamnat

inculpatul Z.C.G. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, faptă din perioada

ianuarie 2008 - septembrie 2009.

Conform dispozițiilor

art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate

dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și anume aceea de

1 an și 4 luni închisoare.

În baza dispozițiilor

art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante

a închisorii aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare de 3 ani

și 4 luni, stabilit potrivit art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C.

proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror

nerespectare are ca efect revocarea suspendării respectiv, asupra consecințelor

săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare sau în cazul

neexecutării obligațiilor civile.

Potrivit

dispozițiilor art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a

interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a, b) și c) C. pen., iar potrivit art. 71 alin. (5) C. pen. s-a

dispus, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale și

suspendarea executării pedepselor accesorii.

S-a constatat

acoperit prejudiciul produs prin săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6

din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, în baza

dispozițiilor art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a fost obligat

inculpatul să plătească părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală

- Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău suma de 7.720 RON cu titlu de

despăgubiri civile, precum și accesoriile aferente acestei sume datorate în

temeiul art. 119 și următoarele din O.G. nr. 92/2003, calculate pe fiecare zi

de întârziere până la data achitării efective a debitului.

De asemenea,

inculpatul a fost obligat să aducă în patrimoniul societății suma de 77.320 RON

obținută din săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din

Legea nr. 31/1990, republicată.

Pentru a hotărî

astfel instanța de fond a reținut pe baza actelor și lucrărilor cauzei

următoarele:

Prin Rechizitoriul

nr. 683/P/2012 din 10 octombrie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău

s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a

inculpatului Z.C.G. pentru săvârșirea infracțiunilor de folosire a bunurilor

sau creditului societății în scopuri contrare intereselor acesteia, reținere și

nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 zile, de la scadență, a sumelor

reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă și evaziune fiscală,

prevăzută și pedepsită de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată,

art. 6 și art. 9 lit. g) din Legea nr. 241/2005, ambele cu aplicarea

dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reținut

în actul de acuzare că în calitate de administrator la SC V.T. SRL Buzău, în

perioada ianuarie 2008 - septembrie 2009, inculpatul Z.C.G. și-a însușit și

folosit în scopuri contrare intereselor societății pe care o administra, suma

totală de 77.320 RON, provenită din resursele financiare ale societății și din

valorificarea unor autoturisme din patrimoniu, a reținut și nu a virat, în

termen legal, către bugetul de stat sume reprezentând impozite și contribuții

cu reținere la sursă, în valoare de 3.454 RON și a înstrăinat, direct sau prin

intermediul numitului Z.L.A., un număr de trei autoturisme asupra cărora, în

conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală, fusese instituit

sechestrul de către organul fiscal competent.

Analizând întregul

material probator administrat în cauză, respectiv plângerea părții vătămate

Agenția Națională de Administrare Fiscală -Direcția Generală a Finanțelor Publice

Buzău, procesul-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. 28856 din 07

noiembrie 2008, Adresa nr. 706520/BZ din 17 septembrie 2010 a Gărzii Financiare

- Secția Buzău, procesul-verbal de control din data de 14 septembrie 2010,

raportul de inspecție fiscală din data de 19 aprilie 2011, raportul de

expertiză contabilă judiciară întocmit de expert judiciar A.A.A., declarațiile

inculpatului, declarațiile martorilor precum și celelalte înscrisuri atașate la

dosar, tribunalul a reținut următoarele:

La data de 20

septembrie 2010, Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău a formulat

plângere prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului

Z.C.G. pentru săvârșirea infracțiunilor de sustragere de sub sechestru,

uzurpare de calități oficiale și fals în declarații, fapte prev. de art. 244,

art. 240 și art. 292 C. pen. și respectiv, a numitului Z.L.A. pentru săvârșirea

infracțiunilor de fals în declarații și complicitate la sustragere de sub

sechestru, fapte prevăzute de art. 292 și art. 26 rap. la art. 244 C. pen.,

întrucât, la data de 07 noiembrie 2008 prin procesul-verbal nr. 28856, pentru

recuperarea unor obligații fiscale datorate și neachitate la bugetul de stat de

către SC V.T. SRL Buzău, s-a aplicat sechestrul asupra unui număr de trei autoturisme

aparținând societății debitoare iar inculpatul, în calitate de administrator la

SC V.T. SRL Buzău, prin încălcarea obligațiilor de păstrare și conservare a

bunurilor, asupra cărora, în temeiul art. 151 alin. (8) din legea nr. 571/2003,

D.G.F.P. Buzău dobândise un drept de gaj, a înstrăinat personal sau prin

intermediul numitului Z.L.A., cele trei autoturisme.

S-a mai arătat că la

data de 28 octombrie 2009 inculpatul a semnat și aplicat ștampila SC V.T. SRL

Buzău pe Adresa nr. 34917/2009 a D.G.F.P. Buzău, deși nu mai avea nicio

calitate în cadrul acestei societăți comerciale, începând cu data de 02

octombrie 2009.

Totodată, la data de

28 septembrie 2010, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău, a fost

înregistrată plângerea formulată de Garda Financiară, secția Buzău, prin care

solicita tragerea la răspundere penală a inculpatului Z.C.G. pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 și art. 272 pct. 2 din

Legea nr. 31/1990, constând în aceea că în calitate de administrator la SC V.T.

SRL Buzău, în perioada 2008 - septembrie 2009, pe de o parte, și-a însușit și

folosit în interes personal din resursele financiare ale societății pe care o

administra suma totală de 77.320,38 RON iar pe de altă parte, nu a achitat la

bugetul de stat obligații fiscale cu regim de reținere la sursă, în cuantum

total de 3.454 RON.

În urma cercetărilor

efectuate, s-a stabilit că la data de 15 decembrie 2000 a fost înregistrată la

Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Buzău, sub nr.

J/10/547/2000, SC V.T. SRL Buzău, având ca obiect principal de activitate

"alte transporturi terestre de călători pe bază de grafic". Așa cum

rezultă, din certificatul constatator nr. 2589 din 25 februarie 2010, pus la

dispoziție de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul

Buzău, prin cererea de mențiuni nr. 9346 din 12 iulie 2006 inculpatul Z.C.G. a

fost desemnat, începând cu această dată, să se ocupe de administrarea SC V.T.

SRL Buzău, funcție pe care a deținut-o, în drept și în fapt până la data de 02

octombrie 2009.

În cursul lunii

septembrie 2010, comisarii Gărzii Financiare Buzău au efectuat un control la SC

V.T. SRL Buzău prin care s-a urmărit modul de evidențiere și plată a

obligațiilor fiscale cu regim de reținere la sursă dar și înregistrarea în

evidența contabilă a acestei societăți comerciale a tuturor operațiunilor

comerciale derulate, rezultatul acestui control materializându-se în

procesul-verbal nr. 701573 din 14 septembrie 2010 prin care s-a stabilit că

inculpatul Z.C.G., în calitate de administrator la SC V.T. SRL Buzău, în

perioada 2008 - septembrie 2009, pe de o parte, și-a însușit și folosit în

interes personal, din resursele financiare ale societății pe care o administra

suma totală de 77.320,38 (din care suma de 7.900 RON rezultată din

valorificarea unui număr de trei autoturisme) iar pe de altă parte, nu a

achitat la bugetul de stat obligații fiscale cu regim de reținere la sursă, în

cuantum de 3.454 RON.

Astfel, potrivit

balanței de verificare a SC V.T. SRL Buzău, la data de 30 septembrie 2009, în

casieria societății exista un sold scriptic în valoare de 69.420,98 RON, fără

însă ca această sumă de bani să mai fie identificată faptic. În legătură cu

acest aspect constatat de către comisarii Gărzii Financiare Buzău, inculpatul

Z.C.G. a declarat că a ridicat și folosit în interes personal această suma de

bani.

Inculpatul nu a

contestat cuantumul obligațiilor fiscale cu regim de reținere la sursă, așa cum

acestea au fost reținute de organul de control fiscal iar în cursul urmăririi

penale, cu chitanțele fiscale seria X1 și X2 a achitat integral aceste

obligații.

În legătură cu

valorificarea celor trei autoturisme, în urma cărora inculpatul Z.C.G. a

obținut suma de 7.900 RON, pe care ulterior a folosit-o în interes personal,

s-a stabilit că la începutul anului 2008, inculpatul, în calitate de

administrator al SC V.T. SRL Buzău a valorificat, contra sumei de 1.500 RON, la

SC P.S. SRL autoturismele marca D.S. cu numerele de înmatriculare Y1 și Y2 grav

avariate, suma rezultată în urma valorificării celor două autoturisme fiind

folosită de inculpat în interes personal, valorificarea celor două autoturisme

fiind confirmată și de declarația martorului L.M.F., administratorul SC P.S.

SRL.

De asemenea, s-a mai

stabilit că pentru recuperarea unor obligații fiscale datorate bugetului de

stat și neachitate, în valoare totală 65.923 RON, D.G.F.P. Buzău a aplicat

sechestru asupra unui număr de trei autoturisme aparținând SC V.T. SRL Buzău

potrivit procesului-verbal nr. 28856 din 07 noiembrie 2008, din anexa la acesta

reieșind că sechestrul s-a aplicat asupra autoturismelor mărcile D.L., P. și

D.C.

Deși inculpatul a

luat la cunoștință de faptul că avea obligația de a păstra și conserva

autoturismele asupra cărora se instituise sechestrul, prin semnarea

procesului-verbal de sechestru individualizat mai sus, încălcând obligațiile

asumate prin semnarea procesului-verbal de sechestru, în cursul anului 2009, a

înstrăinat contra sumei de 3.000 RON autoturismul marca D.C. martorului D.C.Y.,

ulterior acest autoturism fiind înstrăinat de către martor unor persoane

neidentificate.

În ceea ce privește

autoturismul marca D.L., la data de 05 februarie 2009 acesta a fost amanetat,

contra sumei de 6.400 RON de către numitul Z.L.A., la SC D.S.C. SRL Buzău, așa

cum rezultă din contractul de amanet nr. 271 din 05 februarie 2009. La data de

18 septembrie 2009, dat fiind că numitul Z.L.A. nu a achitat ratele aferente

acestui contract de amanet, în baza actului de adjudecare și a facturii fiscale

seria Z, SC D.S.C. SRL Buzău a valorificat contra sumei de 8.900 RON acest

autoturism la SC T. SRL Buzău.

Înainte de începerea

cercetării judecătorești, inculpatul Z.C.G. a declarat, personal, că recunoaște

în totalitate săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și

a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală pe care și le-a însușit, nesolicitând alte probe, înțelegând

astfel să beneficieze de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Instanța a admis

cererea formulată de inculpat, constatând că din probele administrate, rezultă

că faptele acestuia sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la

persoana sa pentru a permite stabilirea de pedepse.

De asemenea,

tribunalul a apreciat că scopul pedepsei rezultante aplicate poate fi atins

chiar și fără executarea acesteia în regim de detenție, astfel încât, în baza

dispozițiilor art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării,

pe durata termenului de încercare de 3 ani și 4 luni, stabilit potrivit art. 82

C. pen.

II. Împotriva

Sentinței penale nr. 189 din 22 noiembrie 2012 a Tribunalului Buzău a declarat

apel, în termen legal, partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală

- Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, care a criticat hotărârea sub

aspectul netemeiniciei, apreciind că prima instanță a omis să dispună obligarea

inculpatului Z.C.G., condamnat pentru infracțiuni de evaziune fiscală, și la

plata sumei de 7.900 RON reprezentând contravaloarea autoturismelor aflate sub

sechestru și vândute de către acesta.

Prin Decizia penală

nr. 7 din 16 ianuarie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat, apelul declarat de partea

civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a

Finanțelor Publice Buzău, cu sediul în municipiul Buzău, str. Unirii, nr. 209,

județul Buzău împotriva Sentinței penale nr. 189 din 22 noiembrie 2012

pronunțată de Tribunalul Buzău.

Pentru a dispune

astfel, instanța de prim control judiciar a constatat următoarele:

Pe baza probelor și

mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, respectiv:

procesul-verbal de sesizare din oficiu, plângerea penală formulată de Agenția

Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice

Buzău, plângerea penală formulată de Garda Financiară Buzău, raportul de

expertiză contabilă judiciar, Raportul de inspecție fiscală, înscrisuri,

declarații de martori ce se coroborează întru totul cu declarațiile date de

inculpatul Z.C.G., atât pe parcursul urmăririi penale cât și în faza de

judecată în condițiile prev. de art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen.,

prima instanță a stabilit în mod corect și complet situația de fapt, astfel cum

a fost expusă pe larg anterior, ce nu a fost contestată de vreuna dintre părți.

Probele anterior

arătate, ce se constituie în probe concludente, pertinente și utile

soluționării cauzei au fost corect analizate și interpretate de prima instanță,

prin prisma dispozițiilor legale incidente, astfel încât, reținând vinovăția

inculpatului Z.C.G., cu forma de vinovăție prevăzută de art. 19 alin. (1) pct.

1 lit. a) C. pen., în săvârșirea infracțiunilor de folosire, cu rea-credință a

bunurilor sau creditului SC V.T. SRL Buzău, în scopuri contrare acesteia, reținerea

și nevărsarea, cu intenție în cel mult 30 de zile de la scadență a sumelor

reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă și evaziune fiscală,

fiecare în formă continuată, fapte din perioada ianuarie 2008 - septembrie

2009, în mod temeinic și legal instanța de fond a dispus condamnarea acestuia

în temeiul dispozițiilor art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990

republicată, art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 9 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., încadrările juridice stabilite fiind corespunzătoare

faptelor și vinovăției inculpatului.

Totodată, în mod just

s-a reținut la încadrarea juridică a fiecărei infracțiuni incidența

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., față de recunoașterea în

totalitate a faptelor reținute în rechizitoriu și însușirea probatoriului

administrat la urmărirea penală precum și în raport de îndeplinirea cerințelor

impuse de art. 320

1

alin. (4) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate

prin O.U.G. nr. 121/2011.

În ceea ce privește

individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea de Apel Ploiești a constatat că

tribunalul a evaluat în mod corespunzător toate criteriile prevăzute de art. 72

C. pen., respectiv gradul de pericol social al fiecărei fapte, limitele de

pedeapsă pentru fiecare infracțiune, reduse în condițiile prev. de art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și persoana inculpatului, necunoscută cu antecedente

penale, cu atitudinea procesuală corespunzătoare, în sensul recunoașterii în

totalitate a faptelor și achitării parțiale a prejudiciului produs prin

infracțiunile săvârșite.

De altfel, situația

de fapt, circumstanțele comiterii fiecărei fapte și vinovăția inculpatului nu

au fost contestate de către părți, astfel că soluția pronunțată de prima

instanță în latură penală se privește ca fiind legală și temeinică.

În ceea ce privește

latura civilă a cauzei, Curtea de Apel Ploiești a apreciat că printr-o evaluare

corectă a probatoriului în raport de infracțiunile deduse judecății și dovezile

administrate în acest sens, instanța de fond a pronunțat o soluție legală și

temeinică.

Așa cum rezultă din

sentința apelată, inculpatul Z.C.G. a fost condamnat pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990

republicată, constând în aceea că în perioada ianuarie 2008 - septembrie 2009

și-a însușit și folosit în scopuri contrare intereselor SC V.T. SRL Buzău pe

care o administra suma totală de 77.320 RON, sens în care în latură civilă, a

dispus obligarea acestuia de a aduce în patrimoniul societății suma folosită.

De asemenea,

inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală

prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, întrucât, în aceeași perioadă de timp,

inculpatul a reținut și nu a virat în termenul legal către bugetul de stat

impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, și, deși prin sentință, s-a

constatat că prejudiciul cauzat prin comiterea acestei infracțiuni în cuantum

de 3.454 RON a fost acoperit integral de inculpat încă din timpul urmăririi

penale, s-a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 7.720 RON către Agenția

Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice

Buzău, cu titlu de despăgubiri civile, precum și a accesoriilor aferente

acestei sume conform art. 119 și următoarele din O.G. nr. 92/2003, dispoziție

netemeinică ce nu a putut fi însă îndreptată, în raport de cadrul procesual,

fiind o soluție favorabilă apelantei.

Inculpatul a fost

condamnat și pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit.

g) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în

aceea că a înstrăinat, direct sau prin intermediul numitului Z.L.A., trei

autoturisme asupra cărora organul fiscal competent instituise sechestrul

asigurător conform dispozițiilor cuprinse în Codul de procedură fiscală.

Deși această

infracțiune este, la rândul său, producătoare de prejudicii, iar Agenția

Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice

Buzău s-a constituit parte civilă și cu suma de 7.900 RON rezultată din

valorificarea celor trei autoturisme pentru care a fost aplicat sechestru

asigurător, s-a constatat că în cuantumul sumei totale de 77.320 RON, reținută

ca fiind însușită și folosită de inculpat în scopuri contrare intereselor

societății pe care o administra, este inclusă și această sumă, în Rechizitoriul

nr. 683/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, subliniindu-se că

suma totală de 77.320 RON provine din resursele financiare proprii ale SC V.T.

SRL Buzău și din valorificarea unor autoturisme aflate în patrimoniul acesteia.

Prin urmare, câtă

vreme prin sentința primei instanțe s-a dispus obligarea inculpatului de a

aduce în patrimoniul societății suma totală de 77.320 RON, în care, așa cum s-a

arătat anterior, a fost cuprinsă și suma de 7.900 RON rezultată din

valorificarea celor trei autoturisme pentru care a fost aplicat sechestrul,

Curtea de Apel Ploiești a apreciat că nu se mai justifică obligarea

inculpatului la plata acestei sume, astfel că soluția pronunțată de tribunal se

apreciază ca fiind temeinică și legală.

III. Împotriva

acestei decizii a formulat recurs Agenția Națională de Administrare Fiscală,

prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, care a criticat hotărârea

sub aspectul netemeiniciei, apreciind că în mod greșit instanța de apel nu a

dispus obligarea inculpatului Z.C.G., condamnat pentru infracțiuni de evaziune

fiscală, și la plata sumei de 7.900 RON reprezentând contravaloarea

autoturismelor aflate sub sechestru și vândute de către acesta.

Înalta Curte,

analizând hotărârea apreciază ca fiind nefondat recursul declarat de partea

civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a

Finanțelor Publice Buzău pentru următoarele considerente:

Din lucrările

dosarului rezultă că inculpatul Z.C.G. a fost condamnat pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990

republicată, constând în aceea că în perioada ianuarie 2008 - septembrie 2009

și-a însușit și folosit în scopuri contrare intereselor SC V.T. SRL Buzău suma

totală de 77.320 RON, inculpatul fiind obligat să aducă în patrimoniul

societății această sumă.

De asemenea,

inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală

prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, întrucât, în aceeași perioadă de timp,

inculpatul a reținut și nu a virat în termenul legal către bugetul de stat

impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă. Inculpatul a achitat încă din

faza de urmărire penală suma de 3.454 RON prejudiciul cauzat prin această

infracțiune fiind acoperit integral de inculpat încă din timpul urmăririi

penale.

Inculpatul a fost

condamnat și pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit.

g) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în

aceea că a înstrăinat, direct sau prin intermediul numitului Z.L.A., trei

autoturisme asupra cărora organul fiscal competent instituise sechestrul

asigurător conform dispozițiilor cuprinse în Codul de procedură fiscală.

Agenția Națională de

Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău s-a

constituit parte civilă și cu suma de 7.900 RON rezultată din valorificarea

celor trei autoturisme pentru care a fost aplicat sechestru asigurător, cu

toate că prin această infracțiune nu s-a creat un prejudiciu în patrimoniul

acesteia, ci s-a diminuat posibilitatea recuperării prejudiciului prin

executare silită.

Conform actelor din

dosar suma de 77.320 RON provine din resursele financiare proprii ale SC V.T.

SRL Buzău. În cuantumul acestei sume a fost inclusă și suma de 7.900 RON

reprezentând contravaloarea autoturismelor asupra cărora se instituise

sechestru și înstrăinate de către inculpat. Prin obligarea inculpatului de

către instanța de fond de a aduce în patrimoniul societății suma de 77.320 RON,

reținută ca fiind însușită și folosită de inculpat în scopuri contrare

intereselor societății pe care o administra, inculpatul a fost practic obligat

să aducă în patrimoniul societății inclusiv suma de 7.900 RON ce a fost inclusă

în valoarea totală.

Prin instituirea

sechestrului de către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală,

prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău asupra autoturismelor D.L.,

P. și D.C. nu s-a transferat dreptul de proprietate asupra acestora către

partea civilă ci doar au fost indisponibilizate, astfel încât Agenția Națională

de Administrare Fiscală să poată recurge la recuperarea debitului prin

valorificarea acestora conform procedurii de executare silită.

În aceste condiții

prejudiciul cauzat prin valorificarea autoturismelor s-a creat în patrimoniul

SC V.T. SRL Buzău, societate în proprietatea căreia se aflau autoturismele la

momentul înstrăinării de către inculpat. Obligarea inculpatului la plata sumei

de 7.900 RON, reprezentând contravaloarea autoturismelor, către partea civilă

Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor

Publice Buzău ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză a părții civile,

aspect care contravine dispozițiilor privind restabilirea situației anterioare

săvârșirii infracțiunii.

Față de aceste

aspecte, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de partea

civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a

Finanțelor Publice Buzău împotriva Deciziei penale nr. 7 din 16 ianuarie 2013 a

Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

și va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 400 RON cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat

Z.C.G., se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală,

prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău împotriva Deciziei penale nr.

7 din 16 ianuarie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurenta

parte civilă la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat Z.C.G., se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 iunie 2013.

Procesat de GGC - GV