ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 812/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 812/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 141 din 12

septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Buzău, inculpatul G.G., a fost condamnat

la:

- 1 an și 6 luni

închisoare, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a

art. 320

1

C. proc. pen.;

-10 luni închisoare,

pentru infracțiunea de reținere și nevărsare, cu intenție, a sumelor reprezentând

impozite sau contribuții cu reținere la sursă, faptă prevăzută de art. 6 din Legea

nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 320

1

C.

proc. pen..

În baza art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul G.G. să execute pedeapsa

de 1 an și 6 luni închisoare.

Inculpatului i

s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a), teza a ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen., respectiv dreptul de

a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a

ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a desfășura

o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea

infracțiunii, pedeapsă ce se execută pe durata executării pedepsei principale.

Conform art. 81

C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6

luni închisoare aplicată inculpatului G.G., pe durata unui termen de încercare de

3 ani și 6 luni.

În baza art. 71

alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale

de 1 an și 6 luni închisoare, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 83

C. pen. și art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra revocării

suspendării condiționate în cazul comiterii unei noi infracțiuni intenționate sau

a neîndeplinirii obligațiilor civile, pe durata termenului de încercare.

Inculpatul G.G.

a fost obligat la plata sumei de 9.259 RON, cu majorările legale de întârziere până

la achitarea integrală a debitului, către partea civilă Direcția Generală a Finanțelor

Publice Buzău.

S-a menținut măsura

sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța procurorului din 25 ianuarie 2012

asupra cotei indivize de 50% dintr-un imobil, cu destinație „bar", format din

teren în suprafață de 80 m

2

și construcție aflată pe teren, în suprafață

de 24 m

2

, situat în orașul Pogoanele, jud. Buzău.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că, potrivit actului de sesizare, inculpatul nu

a înregistrat veniturile realizate în cursul anului 2010, în calitate de persoană

fizică autorizată, sustrăgându-se de la plata unui impozit pe venit în sumă de 2.095

RON; de asemenea, inculpatul a reținut și nu a vărsat la bugetul de stat, în termenul

prev. de art. 52

1

alin. (4) C. fisc., impozitul pe venit, cu reținere

la sursă, în sumă de 7.164 RON, în perioada 2010-ianuarie 2011.

Prezent la termenul

de judecată din 4 septembrie 2012, inculpatul a solicitat ca judecarea cauzei să

se facă în conformitate cu dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., declarând

că recunoaște faptele reținute în actul de sesizare a instanței, cunoaște probele

administrate în faza de urmărire penală, și le însușește, nu solicită administrarea

altor mijloace de probă și nu dorește să dea altă declarație în afara celei de la

urmărirea penală.

Tribunalul a admis

cererea privind judecata cauzei în conformitate cu prevederile art. 320

1

C. proc. pen., reținând că sunt îndeplinite condițiile legale, mijloacele de probă

administrate pe parcursul urmăririi penale nefiind contestate de către inculpat.

Analizând mijloacele

de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, tribunalul a reținut situația

de fapt din rechizitoriu, în sensul că inculpatul G.G. este persoană fizică autorizată

având ca obiect de activitate comerțul cu ridicata al resturilor și deșeurilor,

activitate pe care o desfășoră din data de 22 iunie 2009.

Consecutiv verificărilor

efectuate de către inspectorii din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice

Buzău - Serviciul de Inspecție Fiscală Persoane Fizice, pentru activitatea efectuată

de către inculpat în anul 2010 s-a constatat că acesta a încasat un venit brut în

sumă de 44.207 RON, rezultat din achiziția de deșeuri metalice de la persoane fizice.

Venitul impozabil în sumă de 13.092 RON s-a obținut prin scăderea din venitul brut

obținut a prețului de achiziție al bunurilor, respectiv suma de 31.115 RON. în aceste

condiții, inculpatul s-a sustras de la plata unui impozit pe venit în sumă de 2.085

RON.

Inculpatul avea

obligația, în conformitate cu art. 78 alin. (1) lit. f), raportat la art. 52

1

din C. fisc., să rețină o cotă de 16% din sumele de bani achitate persoanelor fizice

pentru deșeurile predate de către acestea, sumă de bani ce trebuia virată la bugetul

de stat.

Vinovăția inculpatului

a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă: raportul de inspecție fiscală,

procesul-verbal de control, adeverințele de primire și plată, procesul-verbal de

control, procesele-verbale întocmite de către reprezentanții Gărzii Financiare Buzău

și anexele acestora și declarațiile inculpatului prin care a recunoscut comiterea

faptelor.

Infracțiunea de

evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., a fost comisă, sub aspectul laturii obiective, prin inacțiune,

respectiv prin omisiunea evidențierii în actele contabile ale societății a operațiunilor

comerciale efectuate și a veniturilor realizate, conduită omisivă ce s-a continuat

pe o perioadă de un an de zile, inculpatul omițând în mod repetat, în realizarea

aceleași hotărâri infracționale, de a îndeplini obligațiile legale, în scopul sustragerii

de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, astfel încât s-a reținut că sunt incidente

și dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. cu privire la caracterul continuat al

infracțiunii.

De asemenea, s-a

reținut că inculpatul a comis cu vinovăție și infracțiunea prevăzută de art. 6 din

Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât a reținut și

nu a vărsat la bugetul de stat, în termenul prev. de art. 52

1

alin.

(4) C. fisc., impozit pe venit cu reținere la sursă în sumă de 7.164 RON, în perioada

2010-ianuarie 2011.

La stabilirea

pedepselor aplicate inculpatului pentru cele două infracțiuni s-a avut în vedere

pericolul social concret al faptelor comise determinat de gravitatea atingerii aduse

valorilor sociale protejate prin cele două încriminări, respective, valori de natură

patrimonială, relevante sub acest aspect fiind sumele ce nu au fost achitate la

bugetul de stat, dar și elementele de ordin subiectiv, respective, faptul că inculpatul

a acționat în mod continuat, având posibilitatea să-și dea seama și să aprecieze

asupra conduitei sale infracționale.

De asemenea, a

fost reținută și conduita procesuală de recunoaștere a faptelor pe care a avut-o

inculpatul, faptul că nu are antecedente penale, precum și incidența dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen., norme care impun reducerea limitelor pedepselor

cu o treime.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău

fără a indica în scris motivele pentru care a formulat această cale de atac și neprezentându-se

în fața instanței de apel pentru susținerea căii de atac exercitate.

Prin decizia penală

nr. 197 din 26 noiembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, a fost respins ca nefondat apelul declarat de partea

civilă A.N.A.F. prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău împotriva împotriva

sentinței penale nr. 141 din 12 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Buzău.

Apelanta a fost

obligată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care onorariul apărătorului din oficiu pentru intimatul-inculpat G.G. (în sumă

de 200 RON) s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța

acesta decizie , instanța de control judiciar a reținut că, deși partea civilă A.N.A.F.

București, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, nu și-a motivat apelul,

s-a apreciat că, cererea se referă la susținerile pe care această parte Ie-a avut

în cererea de constituire ca atare în proces, prin care solicita sume mai mari de

achitat, respectiv, un total de 16.514 RON, constituită din impozit pe profit în

valoare de 4.136 RON, impozit pe venit prin stopaj la sursă în valoare de 9.771

RON și neplata taxei de mediu în valoare de 2.607 RON. Curtea a observat că prima

instanță a soluționat cauza atât în latură penală, cât și în latură civilă, în limitele

sesizării sale de către parchet, care a a reținut ca perioadă de săvârșire a activității

infracționale anul 2010-ianuarie 2011, în care, potrivit chiar constatărilor organelor

fiscale, inculpatul nu ar fi vărsat la bugetul de stat sumele de 2.095 RON (impozit

pe venit- infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005)

și respectiv 7.164 RON (impozit pe venit cu reținere la sursă - infracțiunea prev.

de art. 6 din Legea nr. 241/2005).

Ca atare, s-a

constat că inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru o perioadă infracțională

mai mare, respectiv până în luna martie 2011 inclusiv, cum s-a indicat de către

A.N.A.F. în cererea de constituire ca parte civilă, iar că, pentru neplata taxei

de mediu, parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale față de inculpat, arătând

că lipsește un element constitutiv al infracțiunii, așa încât nici sub acest aspect

nu s-a apreciat că se justifică majorarea despăgubirilor civile acordate de prima

instanță.

Împotriva acestei

decizii, partea civilă A.N.A.F., prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău,

a formulat, în termen legal, recursul de față, recurs care, contrar prevederilor

art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen., nu a fost motivat în scris

iar partea civilă (legal citată) nici nu s-a prezentat pentru a-l susține oral,

în fața instanței.

Potrivit declarației

de recurs, A.N.A.F., prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, și-a rezervat

dreptul "de a depune motivele de recurs " cel mai târziu până în ziua

judecății, ceea ce nu s-a întâmplat.

În aceste circumstanțe,

Înalta Curte de Casație și Justiție, făcând aplicarea dispozițiilor art. 385

10

alin. (2

1

) C. proc. pen. și examinând hotărârile pronunțate în cauză

prin prisma cazurilor de casare care potrivit art. 385

9

alin. (3) teza

I

C. proc. pen., se iau în considerare întotdeauna din oficiu,

constată că recursul formulat de partea civilă este nefondat.

Astfel, pe baza

probelor administrate, inclusiv declarația inculpatului de recunoaștere a săvârșirii

infracțiunilor, în cauză a fost reținută corect situația de fapt, care a fost încadrată

legal și în drept, rezultând, fără dubiu vinovăția inculpatului.

De asemenea, pedepsa

aplicată inculpatului a fost judicios individualizată în raport cu criteriile generale

de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., pedepsa aplicată în cuantum de

1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pe un termen

de încercare de 3 ani și 6 luni, fiind aptă pentru realizarea funcțiilor prevăzute

la art. 52 C. pen..

În ceea ce privește

latura civilă a cauzei, se constată că și aceasta a fost corect soluționată de instanța

de fond, confirmată de intanța de apel.

Astfel, în mod

corect s-a stabilit că perioada activității infracționale a fost anul 2012-ianuarie

2011, și nu până în martie 2011, cum a susținut partea civilă în cererea de constituire

ca parte civilă, și că, potrivit constatărilor organelor fiscale, inculpatul nu

ar fi vărsat la bugetul de stat sumele de 2.095 RON (impozit pe venit- infracțiunea

prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005) și, respective, 7.164

RON (impozit pe venit cu reținere la sursă - infracțiunea prev. de art. 6 din Legea

nr. 241/2005); tot astfel menținerea măsurii sechestrului asigurător în limitele

și condițiile dispuse prin ordonanța procurorului din 25 ianuarie 2012 se învederează

a fi temeinică și legală.

Totodată, în mod

corect inculpatul nu a fost obligat la plata sumei de 2.607 RON reprezentând taxă

de mediu (cum a solicitat partea civilă) întrucât, potrivit rechizitoriului întocmit

în cauză (nr. 469/P/2011 din 16 mai 2012), cu privire la infracțiunea de delapidare,

prevăzută de art. 215

1

C. pen., s-a dispus scoaterea de sub urmărire

penală a acestuia întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale sus- arătatei

infracțiuni.

Pentru aceste

considerente Înalta Curte constată că hotărîrile pronunțate sunt legale și temeinice

și urmează ca recursul declarat de partea civilă A.N.A.F., prin Direcția Generală

a Finanțelor Publice Buzău, să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen..

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte civilă va fi obligată la plata sumei de

400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin Direcția Generală a Finanțelor

Publice Buzău împotriva deciziei penale nr. 197 din 26 noiembrie 2012 a Curții de

Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe

inculpatul G.G..

Obligă recurenta

parte civilă la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru intimatul inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

6 martie 2013.