ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 812/2013

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 141 din 12 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Buzău, inculpatul G.G., a fost condamnat la: - 1 an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 320 1 C. proc. pen.; -10 luni închisoare, pentru infracțiunea de reținere și nevărsare, cu intenție, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, faptă prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 320 1 C. proc. pen.. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul G.G.

să execute pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare. Inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii, pedeapsă ce se execută pe durata executării pedepsei principale. Conform art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului G.G., pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale de 1 an și 6 luni închisoare, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii. În baza art. 83 C. pen. și art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării condiționate în cazul comiterii unei noi infracțiuni intenționate sau a neîndeplinirii obligațiilor civile, pe durata termenului de încercare. Inculpatul G.G. a fost obligat la plata sumei de 9.259 RON, cu majorările legale de întârziere până la achitarea integrală a debitului, către partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău. S-a menținut măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța procurorului din 25 ianuarie 2012 asupra cotei indivize de 50% dintr-un imobil, cu destinație „bar", format din teren în suprafață de 80 m 2 și construcție aflată pe teren, în suprafață de 24 m 2 , situat în orașul Pogoanele, jud. Buzău.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit actului de sesizare, inculpatul nu a înregistrat veniturile realizate în cursul anului 2010, în calitate de persoană fizică autorizată, sustrăgându-se de la plata unui impozit pe venit în sumă de 2.095 RON; de asemenea, inculpatul a reținut și nu a vărsat la bugetul de stat, în termenul prev. de art. 52 1 alin. (4) C. fisc., impozitul pe venit, cu reținere la sursă, în sumă de 7.164 RON, în perioada 2010-ianuarie 2011. Prezent la termenul de judecată din 4 septembrie 2012, inculpatul a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în conformitate cu dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., declarând că recunoaște faptele reținute în actul de sesizare a instanței, cunoaște probele administrate în faza de urmărire penală, și le însușește, nu solicită administrarea altor mijloace de probă și nu dorește să dea altă declarație în afara celei de la urmărirea penală.

Tribunalul a admis cererea privind judecata cauzei în conformitate cu prevederile art. 320 1 C. proc. pen., reținând că sunt îndeplinite condițiile legale, mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale nefiind contestate de către inculpat. Analizând mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, tribunalul a reținut situația de fapt din rechizitoriu, în sensul că inculpatul G.G. este persoană fizică autorizată având ca obiect de activitate comerțul cu ridicata al resturilor și deșeurilor, activitate pe care o desfășoră din data de 22 iunie 2009. Consecutiv verificărilor efectuate de către inspectorii din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Buzău - Serviciul de Inspecție Fiscală Persoane Fizice, pentru activitatea efectuată de către inculpat în anul 2010 s-a constatat că acesta a încasat un venit brut în sumă de 44.207 RON, rezultat din achiziția de deșeuri metalice de la persoane fizice.

Venitul impozabil în sumă de 13.092 RON s-a obținut prin scăderea din venitul brut obținut a prețului de achiziție al bunurilor, respectiv suma de 31.115 RON. în aceste condiții, inculpatul s-a sustras de la plata unui impozit pe venit în sumă de 2.085 RON. Inculpatul avea obligația, în conformitate cu art. 78 alin. (1) lit. f), raportat la art. 52 1 din C. fisc., să rețină o cotă de 16% din sumele de bani achitate persoanelor fizice pentru deșeurile predate de către acestea, sumă de bani ce trebuia virată la bugetul de stat. Vinovăția inculpatului a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă: raportul de inspecție fiscală, procesul-verbal de control, adeverințele de primire și plată, procesul-verbal de control, procesele-verbale întocmite de către reprezentanții Gărzii Financiare Buzău și anexele acestora și declarațiile inculpatului prin care a recunoscut comiterea faptelor.

Infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost comisă, sub aspectul laturii obiective, prin inacțiune, respectiv prin omisiunea evidențierii în actele contabile ale societății a operațiunilor comerciale efectuate și a veniturilor realizate, conduită omisivă ce s-a continuat pe o perioadă de un an de zile, inculpatul omițând în mod repetat, în realizarea aceleași hotărâri infracționale, de a îndeplini obligațiile legale, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, astfel încât s-a reținut că sunt incidente și dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. cu privire la caracterul continuat al infracțiunii.

De asemenea, s-a reținut că inculpatul a comis cu vinovăție și infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât a reținut și nu a vărsat la bugetul de stat, în termenul prev. de art. 52 1 alin. (4) C. fisc., impozit pe venit cu reținere la sursă în sumă de 7.164 RON, în perioada 2010-ianuarie 2011. La stabilirea pedepselor aplicate inculpatului pentru cele două infracțiuni s-a avut în vedere pericolul social concret al faptelor comise determinat de gravitatea atingerii aduse valorilor sociale protejate prin cele două încriminări, respective, valori de natură patrimonială, relevante sub acest aspect fiind sumele ce nu au fost achitate la bugetul de stat, dar și elementele de ordin subiectiv, respective, faptul că inculpatul a acționat în mod continuat, având posibilitatea să-și dea seama și să aprecieze asupra conduitei sale infracționale.

De asemenea, a fost reținută și conduita procesuală de recunoaștere a faptelor pe care a avut-o inculpatul, faptul că nu are antecedente penale, precum și incidența dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., norme care impun reducerea limitelor pedepselor cu o treime. Împotriva acestei sentințe a declarat apel partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău fără a indica în scris motivele pentru care a formulat această cale de atac și neprezentându-se în fața instanței de apel pentru susținerea căii de atac exercitate. Prin decizia penală nr. 197 din 26 noiembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă A.N.A.F.

prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău împotriva împotriva sentinței penale nr. 141 din 12 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Buzău. Apelanta a fost obligată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu pentru intimatul-inculpat G.G. (în sumă de 200 RON) s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a pronunța acesta decizie , instanța de control judiciar a reținut că, deși partea civilă A.N.A.F. București, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, nu și-a motivat apelul, s-a apreciat că, cererea se referă la susținerile pe care această parte Ie-a avut în cererea de constituire ca atare în proces, prin care solicita sume mai mari de achitat, respectiv, un total de 16.514 RON, constituită din impozit pe profit în valoare de 4.136 RON, impozit pe venit prin stopaj la sursă în valoare de 9.771 RON și neplata taxei de mediu în valoare de 2.607 RON.

Curtea a observat că prima instanță a soluționat cauza atât în latură penală, cât și în latură civilă, în limitele sesizării sale de către parchet, care a a reținut ca perioadă de săvârșire a activității infracționale anul 2010-ianuarie 2011, în care, potrivit chiar constatărilor organelor fiscale, inculpatul nu ar fi vărsat la bugetul de stat sumele de 2.095 RON (impozit pe venit- infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005) și respectiv 7.164 RON (impozit pe venit cu reținere la sursă - infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005). Ca atare, s-a constat că inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru o perioadă infracțională mai mare, respectiv până în luna martie 2011 inclusiv, cum s-a indicat de către A.N.A.F.

în cererea de constituire ca parte civilă, iar că, pentru neplata taxei de mediu, parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale față de inculpat, arătând că lipsește un element constitutiv al infracțiunii, așa încât nici sub acest aspect nu s-a apreciat că se justifică majorarea despăgubirilor civile acordate de prima instanță. Împotriva acestei decizii, partea civilă A.N.A.F., prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, a formulat, în termen legal, recursul de față, recurs care, contrar prevederilor art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen., nu a fost motivat în scris iar partea civilă (legal citată) nici nu s-a prezentat pentru a-l susține oral, în fața instanței. Potrivit declarației de recurs, A.N.A.F., prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, și-a rezervat dreptul "de a depune motivele de recurs " cel mai târziu până în ziua judecății, ceea ce nu s-a întâmplat.

În aceste circumstanțe, Înalta Curte de Casație și Justiție, făcând aplicarea dispozițiilor art. 385 10 alin. (2 1 ) C. proc. pen. și examinând hotărârile pronunțate în cauză prin prisma cazurilor de casare care potrivit art. 385 9 alin. (3) teza I C. proc. pen., se iau în considerare întotdeauna din oficiu, constată că recursul formulat de partea civilă este nefondat. Astfel, pe baza probelor administrate, inclusiv declarația inculpatului de recunoaștere a săvârșirii infracțiunilor, în cauză a fost reținută corect situația de fapt, care a fost încadrată legal și în drept, rezultând, fără dubiu vinovăția inculpatului.

De asemenea, pedepsa aplicată inculpatului a fost judicios individualizată în raport cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., pedepsa aplicată în cuantum de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, fiind aptă pentru realizarea funcțiilor prevăzute la art. 52 C. pen.. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, se constată că și aceasta a fost corect soluționată de instanța de fond, confirmată de intanța de apel.

Astfel, în mod corect s-a stabilit că perioada activității infracționale a fost anul 2012-ianuarie 2011, și nu până în martie 2011, cum a susținut partea civilă în cererea de constituire ca parte civilă, și că, potrivit constatărilor organelor fiscale, inculpatul nu ar fi vărsat la bugetul de stat sumele de 2.095 RON (impozit pe venit- infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005) și, respective, 7.164 RON (impozit pe venit cu reținere la sursă - infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005); tot astfel menținerea măsurii sechestrului asigurător în limitele și condițiile dispuse prin ordonanța procurorului din 25 ianuarie 2012 se învederează a fi temeinică și legală.

Totodată, în mod corect inculpatul nu a fost obligat la plata sumei de 2.607 RON reprezentând taxă de mediu (cum a solicitat partea civilă) întrucât, potrivit rechizitoriului întocmit în cauză (nr. 469/P/2011 din 16 mai 2012), cu privire la infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 215 1 C. pen., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale sus- arătatei infracțiuni. Pentru aceste considerente Înalta Curte constată că hotărîrile pronunțate sunt legale și temeinice și urmează ca recursul declarat de partea civilă A.N.A.F., prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte civilă va fi obligată la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău împotriva deciziei penale nr. 197 din 26 noiembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul G.G.. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 martie 2013.