ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1245/2013

Deliberând asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 124 din 17 mai 2012 a Tribunalului Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a hotărât: 1. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., cu aplicarea art. 18 1 C. pen., achitarea inculpatului H.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale). În baza art. 18 1 C. pen., cu aplicarea art. 91 lit. c) C. pen., i s-a aplicat inculpatului H.C. sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1000 RON. 2. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. pen., raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc.

pen., cu aplicarea art. 18 1 C. pen., achitarea inculpatului B.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 18 1 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 91 lit. c) C. pen. i s-a aplicat inculpatului B.C. sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1000 RON. 3. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., condamnarea inculpatului G.B. la o pedeapsa de 8 luni închisoare. În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen., condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) – aer. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului G.B. pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 81 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durata de 2 ani și 8 luni, termen de încercare stabilit conform art. 82 alin. (1) C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului G.B. asupra dispozițiilor 83 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

4. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., condamnarea inculpatului U.A.B. Ia o pedeapsa de 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 81 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durata de 2 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit conform art. 82 alin. (1) C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului U.A.B. asupra dispozițiilor 83 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art. 118 lit. e) și f) C. pen., art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială a: - sumei de 10 Iei de Ia inculpatul H.C. și a sumei de 90 Iei de Ia inculpatul U.A.B., obținută de aceștia din traficul de substanțe stupefiante; - sumei de 350 Iei de la inculpatul G.B., obținută de „acesta din traficul de substanțe stupefiante; - de Ia inculpatul G.B. a unui grinder și două cutiuțe metalice, în interiorul cărora a fost pus în evidență Tetrahidrocannabinol (THC) - compus cu acțiune psihotropă, biosintetizat de planta Cannabis, depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. cu dovada seria H nr. 0022034 din data de 25 ianuarie 2012. Onorariile parțiale pentru avocați din oficiu, în cuantum de Vi din onorariul inițial, au fost înaintate din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații G.B. și U.A.B. Ia plata către stat a sumei de 1000 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: 1. Î n data de 12 mai 2011 H.C. a vândut investigatorului sub acoperire „D.” cantitatea de 1,55 grame rezină de cannabis în schimbul sumei de 100 lei, drogurile fiind procurate anterior de la U.A.B. Pentru realizarea tranzacției, H.C. s-a întâlnit cu investigatorul în incinta barului „J.” de pe str. Plevnei din municipiul Brașov. H.C. a primit suma de bani de la investigator, a părăsit incinta barului și, în apropiere, s-a întâlnit cu U.A.B.

aflat în zonă la volanul autoturismului său marca R. De Ia acesta a procurat cantitatea de rezină de cannabis ce a înstrăinat-o ulterior către investigatorul acoperit „D.” Conform raportului de constatare tehnico-științifică numărul 143019 din 18 mai 2011 substanța traficată este constituită din 1,55 grame rezină de cannabis în care s-a pus în evidentă Tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă biosintetizată de planta Cannabis. 2. Î n data de 25 mai 2011 H.C. împreună cu B.C. au vândut investigatorului sub acoperire „D.”, cantitatea de 2,38 grame cannabis în schimbul sumei de 350 lei, drogurile fiind procurate anterior de la G.B. H.C. și B.C. au primit suma de bani de la investigator în zona parcului din fata Colegiului „A.Ș.” din municipiul Brașov și apoi cel de-al doilea s-a întâlnit cu G.B.

pe str. Mureșenilor din municipiul Brașov, înmânându-i banii primiți anterior de la investigator. B.C. și G.B. s-au deplasat până în zona B-dului A.V., unde primul a primit de la cel de-al doilea cantitatea de cannabis pe care a înstrăinat-o, împreună cu H.C., ulterior, către investigatorul acoperit „D.” Conform raportului de constatare tehnico-științifică numărul 143118 din 06 iunie 2011 substanța traficată este constituită din 2,38 grame cannabis în care s-a pus în evidentă Tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă biosintetizată de planta Cannabis. În data de 13 decembrie 2011 au fost efectuate mai multe percheziții domiciliare la locuințele învinuiților, ocazie cu care din locuința învinuitului G.B.

s-au ridicat un grinder și două cutiuțe metalice. Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 145137 din 03 ianuarie 2012, pe suprafața obiectelor a fost pus în evidență Tetrahidrocannabinol (THC), compus cu acțiune psihotropă, biosintetizat de planta Cannabis. Situația de fapt expusă anterior a reieșit, fără dubiu, din coroborarea probelor arătate administrate în cursul urmăririi penale, urmărindu-se și manifestarea de voință a inculpaților: H.C., B.C., G.B. și U.A.B., în sensul art. 320 1 C. proc. pen. Tribunalul a considerat că, inclusiv în situația în care se aplică procedura prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen., se poate dispune, față de circumstanțele concrete ale unei anumite cauze penale și o altă soluție, din cele limitativ prevăzute de art. 345 alin. (1) C. proc.

pen., decât condamnarea inculpatului care a recunoscut în totalitatea faptele ce i se impută prin actul de sesizare a instanței. Tribunalul a apreciat, privitor la inculpații H.C. și B.C., că deși formal faptele acestora se încadrează în normele incriminatoare menționate în rechizitoriu, respectiv art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în concret aceste fapte nu impun aplicarea unor pedepse penale pentru atingerea dezideratelor vizate de art. 52 C. pen., iar stabilirea unor sancțiuni cu caracter administrativ este suficientă în raport cu toate criteriile prevăzute de art. 18 1 alin. (2) C. pen., în principal față de persoana inculpaților indicați. În primul rând tribunalul a subliniat faptul că punctul central al oricărui proces penal îl constituie persoana inculpatului, în soluționarea conflictului generat de comiterea unei fapte penale, și nu infracțiunea privită în abstract în modalitatea avută în vedere de legiuitor în momentul incriminării.

În al doilea rând tribunalul a observat că sancțiunile de drept penal alternative unor pedepse penale au apărut ca rezultat al unei îndelungate evoluții a sistemului sancționator penal, o evoluție în direcția continuei umanizări a acestor sancțiuni, iar tendința de bază a dezvoltării științelor juridice penale se constituie tocmai în identificarea unor modalități optime de soluționare a conflictelor care apar în legătură cu săvârșirea faptelor de gravitate redusă. În acest sens tribunalul a observat că mutațiile intervenite în filosofia a diverse sisteme penale, în direcția arătată a umanizării sancțiunilor, nu s-au transpus din păcate până în prezent în Codul Penal Român prin a se oferi judecătorului posibilitatea aplicării unor sancțiuni penale alternative Ia pedeapsa închisorii sau amenzii penale, exemplificativ prin instituții precum amânarea aplicării pedepsei întâlnită în alte state ale Uniunii Europene.

Pe linia considerentelor de ordin general anterior expuse, tribunalul a apreciat că, față de circumstanțele concrete, reale și personale, din prezenta cauză penală, a se aplica inculpaților H.C. și B.C. o pedeapsă penală nu ar conduce la atingerea scopurilor vizate de art. 52 C. pen., ci ar contribui, posibil decisiv, la afectarea viitorului profesional al unor persoane tinere, studenți sau foști studenți, aflate într-un moment important al evoluției lor sociale și umane. Fără a minimaliza în niciun fel gravitatea unor infracțiuni precum cele vizate de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 tribunalul nu a putut ignora, așa cum s-a arătat, circumstanțele reale ale faptelor ce li se impută inculpaților H.C.

si B.C. sau circumstanțele personale ale acestor inculpați. Astfel, în ceea ce îi privește pe inculpații H.C. si B.C., obiectul prezentului proces penal este constituit din cantități mici de droguri de risc, și nu de mare risc, ce nu au fost vândute de inculpații indicați, ci de coinculpații G.B. și U.A., neurmărindu-se de către inculpații H. și B. obținerea unor avantaje materiale. Însăși suma obținută de către inculpatul H.C. urmare a tranzacției din 12 mai 2011, de 10 lei, și aceasta probabil întâmplător întrucât investigatorul sub acoperire D. nu avea asupra sa exact suma de 90 lei pretinsă de inculpatul U.A., este de natura a contura, tocmai în înțelesul art. 18 1 alin. (1) C. pen., aprecierea instanței că fapta inculpatului H. „prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret … nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni”.

Se poate opina de către procuror că, oricum, activitatea de „intermediere” realizată de către inculpații H. și B., relativ la anumite substanțe interzise, are, prin ea însăși, un anume grad de pericol social însă, așa cum s-a mai arătat, punctul central ai oricărui proces penal îl constituie persoana inculpatului și nu infracțiunea privită în abstract în modalitatea avută în vedere de legiuitor în momentul incriminării. Astfel, nu s-a putut ignora de către instanță cantitatea mica de droguri intermediată de acești doi inculpați, că ei nu au urmărit obținerea unor avantaje sau circumstanțele personale ale acestora, care sunt studenți, bine integrați social, nu au antecedente penale și au adoptat o atitudine de recunoaștere și regret a faptelor comise, aceasta din urmă fiind de natură a contura conștientizarea semnificației sociale a faptelor comise și a implicațiilor acestor fapte asupra persoanei inculpaților.

Relativ la toate cele expuse tribunalul, văzând ansamblul criteriilor prevăzute de art. 18 1 alin. (2) C. pen. și apreciind că nu se impune în cauză aplicarea unor pedepse penale de natură a influența major viitorul profesional și social al inculpaților H.C. și B.C., studenți bine integrați social ce se bucură și de sprijinul familiilor din care provin, a dispus prin prisma art. 10 lit. b 1 C. proc. pen., achitarea lor relativ Ia infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, iar, în baza art. 18 1 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 91 lit. c) C. pen., a aplicat fiecăruia sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON (sancțiune administrativă maximă prevăzută de legea penală).

II. Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov și inculpații G.B. și U.A.B. Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov a solicitat admiterea apelului, iar în cadrul rejudecării, condamnarea inculpatului H.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale), condamnarea inculpatului B.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și obligarea inculpaților H.C. și B.C. Ia plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art. 192 pct. 1 lit. d) C. proc.

pen. În dezvoltarea motivelor de apel se arată că faptele inculpaților H.C. și B.C. prezintă în concret gradul de pericol social specific infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată. Inculpatul H.C. a vândut investigatorului sub acoperire în două rânduri diferite cantități de droguri de risc, ceea ce dovedește perseverența sa infracțională. Drogurile proveneau de la furnizori de stupefiante diferiți. Constatarea instanței că inculpații nu au urmărit un avantaj material nu are suport legal, existența infracțiunii nefiind condiționată de obținerea unor avantaje materiale de către persoanele care comercializează astfel de substanțe. Totodată, se mai arată că soluția instanței conform căreia cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului este nelegală, întrucât, conform art. 192 pct. 1 lit. d) C. proc.

pen., în cazul achitării în baza art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., inculpații trebuie obligați la plata cheltuielilor judiciare. Apelantul inculpat U.A.B. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței sub aspectul soluției de condamnare, iar în urma rejudecării, achitarea sa conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., în motivarea apelului se arată că în raport de cantitatea mică de droguri și de persoana inculpatului, care este lipsit de antecedente penale, are studii superioare și integrat în societate, fapta săvârșită este în mod vădit lipsită de importanță, astfel că se impune achitarea inculpatului. Apelantul inculpat G.B. a solicitat admiterea apelului, iar în urma rejudecării, reindividualizarea pedepsei prin acordarea unei eficiente maxime circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa.

în motivarea recursului se arată că inculpatul este la primul contact cu legea penală, este student și a avut o atitudine procesuală sinceră. Prin decizia penală nr. 109/ A din 26 octombrie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov împotriva sentinței penale nr. 124 din 17 mai 2012 a Tribunalului Brașov, pe care a desființat-o sub aspectul achitării inculpaților H.C. și B.C. și al aplicării dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., față de acești inculpați. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(2 acte materiale), a art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul H.C., la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., în baza art. 81 alin. (1) C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 alin. (1) C. pen., în baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului H.C. asupra dispozițiilor 83 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.C., la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., în baza art. 81 alin. (1) C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 4 luni, stabilit conform art. 82 alin. (1) C. pen., în baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului B.C. asupra dispozițiilor 83 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate, în baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, iar în baza art. 191 alin. (2) C. proc.

pen., a obligat inculpații H.C. și B.C. să plătească fiecare statului suma de 1000 Iei, reprezentând cheltuieli judiciare la fond. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate și a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații U.A.B. și G.B. împotriva aceleiași sentințe. Verificând sentința apelată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea de Apel Brașov a reținut următoarele: Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt în deplină concordanță cu probele administrate în cursul urmăririi penale, cunoscute și însușite de inculpații H.C., B.C., G.B. și U.A.B., care au solicitat judecarea conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 320 1 C. proc.

pen. În ceea ce privește soluția de achitare a inculpaților H.C. și B.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 [(cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., două acte materiale, în cazul inculpatului H.C.)], Curtea de Apel Brașov a apreciat că este neîntemeiată. Chiar dacă nu s-a dovedit faptul că inculpații H.C. și B.C. nu au urmărit obținerea unor avantaje materiale, implicarea lor prin activități de intermediere în traficul de droguri de risc, în cantitate redusă chiar, alături de inculpații U.A.B. și G.B. au-condus la reușita activității infracționale desfășurate care, în mod evident nu este lipsită de importanță, astfel încât să nu prezinte gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Infracțiunea de trafic de droguri de risc prezintă prin natura sa un grad de pericol social, iar cantitatea redusă de droguri traficată, precum și circumstanțele personale ale fiecărui inculpat nu pot diminua gradul de pericol social într-o asemenea măsură încât o sancțiune administrativă să fie suficientă pentru sancționarea inculpaților. În aceste condiții, ar putea fi încurajate și alte persoane cu un profil asemănător celor doi inculpați să săvârșească fapte similare, cu efecte deosebit de nocive pentru societate. Curtea de Apel Brașov a apreciat că circumstanțele personale favorabile ale inculpaților H.C. și B.C.

pot fi reținute drept circumstanțe atenuante conform dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., iar împrejurările reale ale săvârșirii faptei, respectiv cantitatea redusă de droguri de risc traficată, faptul că cei doi inculpați nu au obținut avantaje materiale, desfășurând doar activități de intermediere pot constitui circumstanțe atenuante conform dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen. Este adevărat că punctul central al procesului penal este persoana inculpatului, dar aceasta nu trebuie absolutizată, astfel încât să lipsească de conținut norma penală incriminatoare și să împiedice realizarea scopului legii penale, astfel cum este consacrat de art. 1 C. pen. Drept urmare, Curtea de Apel Brașov a aprecia că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Brașov este întemeiat și a dispus admiterea apelului, casarea sentinței atacate și condamnarea celor doi inculpați Ia pedepse reduse conform dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., și art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. Curtea de apel a apreciat că o pedeapsă în cuantum de 6 luni închisoare, este de natură a asigura reeducarea inculpatului H.C., cât și realizarea scopului general preventiv al pedepsei, ținând seama de numărul de două acte materiale și gradul de implicare în activitatea infracțională a acestui inculpat, de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și de cele personale ale inculpatului (este student, este bine integrat în familie și societate), precum și de suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Curtea a apreciat că, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C. pen., iar circumstanțele personale ale inculpatului permit aprecierea faptului că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare în regim privativ de libertate, aspect ce a impus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, determinat conform art. 82 C. pen. În raport de gradul de contribuție la săvârșirea faptei, de faptul că inculpatul B.C.

a săvârșit fapta în formă continuată, de circumstanțele sale pozitive, asemănătoare cu cele ale inculpatului H.C., Curtea de Apel Brașov a apreciat că o pedeapsă în cuantum de 4 luni închisoare este îndestulătoare pentru reeducarea sa și realizarea scopului general preventiv al pedepsei, în contextul suspendării condiționate a executării acesteia, hotărârea de condamnare reprezentând un avertisment serios pentru acest inculpat pentru a conștientiza gravitatea faptei și necesitatea de a adopta pe viitor un comportament dezirabil în societate. Urmare a soluție de condamnare, conform dispozițiilor art. 191 alin. (2) C. proc. pen., inculpații H.C. și B.C. au fost obligați să plătească fiecare statului suma de 1000 lei, cheltuieli judiciare la fond.

În ceea ce privește soluția de condamnare a inculpaților U.A.B. și G.B., Curtea de Apel Brașov a apreciat că este temeinică și legală, faptele săvârșite de cei doi inculpați prezentând gradul de pericol social al infracțiunilor de trafic de droguri de risc și deținere de droguri de risc pentru consum propriu (doar în cazul inculpatului G.B.), împrejurările săvârșirii faptelor demonstrând cu prisosință acest fapt. Inculpații U.A.B. și G.B. erau cei care procurau drogurile, nu au desfășurat doar o activitate de intermediere, ci au urmărit obținerea unor avantaje materiale, fiind cei în posesia cărora au ajuns banii. Curtea de apel a considerat că tribunalul a valorificat circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor și cele personale, favorabile inculpaților și a aplicat acestora pedepse just individualizate, de natură a asigura reeducarea lor și realizarea scopului preventiv al pedepselor.

Pedepsele au fost diferențiate, îh raport de gradul de contribuție al fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor, de numărul faptelor, astfel încât pedepse de 8 luni închisoare, pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, respectiv 2 luni închisoare, pentru infracțiunea de deținere de droguri de risc, sunt corespunzătoare, în cazul inculpatului G.B. De asemenea, pedeapsa de 6 luni închisoare, stabilită inculpatului U.A.B. este suficientă pentru reeducarea acestuia și realizarea scopului preventiv. Modalitatea de executare stabilită de către tribunal în cazul celor doi inculpați este just individualizată, aceștia conștientizând gravitatea faptelor comise și necesitatea de a nu mai comite pe viitor infracțiuni, prezenta hotărâre de condamnare reprezentând un avertisment serios pentru aceștia, astfel încât nu este necesară executarea pedepselor în regim privativ de libertate, iar suspendarea condiționată a executării pedepsei asigură realizarea scopului pedepsei.

Prin urmare, Curtea de Apel Brașov, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.B. și U.A.B. și a menținut dispozițiile sentinței referitoare la acești doi inculpați, ca fiind legale și temeinice. Ill. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul B.C. invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 și 18 C. proc. pen., considerând că pedeapsa aplicată este mult prea mare, solicitând instanței admiterea recursului, casarea deciziei recurate și, menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală. Înalta Curte, analizând hotărârea din perspectiva cazului de casare invocat, apreciază ca fiind nefondat recursul declarat inculpatul B.C.

pentru următoarele considerente: Analiza coroborată a ansamblului probator administrat de-a lungul procesului penal, în mod corect a condus la reținerea faptului că acesta este apt să răstoarne prezumția de nevinovăție și să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a inculpatului, stabilind fără dubiu, existența faptei și forma de vinovăție cu care acesta a acționat. Înalta Curte apreciază nefondată critica inculpatului B.C. cu privire Ia greșita apreciere a pericolului social al faptei săvârșite în condițiile în care infracțiunea de trafic de droguri de risc prezintă prin natura sa un grad de pericol social ridicat, iar cantitatea redusă de droguri traficată, precum și circumstanțele personale ale inculpatului nu pot diminua gradul de pericol social într-o asemenea măsură încât o sancțiune administrativă să fie suficientă pentru sancționarea acestuia.

În aceste condiții, ar putea fi încurajate și alte persoane cu un profil asemănător inculpatului să săvârșească fapte similare, cu efecte deosebit de nocive pentru societate. Înalta Curte apreciază că în mod corect instanța de apel a dispus condamnarea inculpatului B.C., circumstanțele personale favorabile ale acestuia fiind reținute drept circumstanțe atenuante conform dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., iar împrejurările reale ale săvârșirii faptei, respectiv cantitatea redusă de droguri de risc traficată, faptul că inculpatul nu a obținut avantaje materiale, desfășurând doar o activitate de intermediere, pot constitui circumstanțe atenuante conform dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen.

Corect a apreciat instanța de apel că persoana inculpatului este punctul central al procesului penal, dar aceasta nu trebuie absolutizată, astfel încât să lipsească de conținut norma, penală incriminatoare și să împiedice realizarea scopului legii penale, astfel cum este consacrat de art. 1 C. pen. Potrivit art. 18 1 C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Cantitatea redusă de drog și natura acestuia au fost evaluate în contextul individualizării pedepsei și nu pot duce la concluzia lipsei de pericol social a infracțiunii cercetate. Față de aceste aspecte, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 109/ A din 26 octombrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și îl va obliga la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 109/ A din 26 octombrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 10 aprilie 2013.