ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1245/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1245/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 124 din 17

mai 2012 a Tribunalului Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a

hotărât:

proc. pen., raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., cu aplicarea

art. 18

1

C. pen., achitarea inculpatului H.C. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).

În baza art. 18

1

C. pen.,

cu aplicarea art. 91 lit. c) C. pen., i s-a aplicat inculpatului H.C. sancțiunea

amenzii administrative în cuantum de 1000 RON.

pen., raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., cu aplicarea art.

18

1

C. pen., achitarea inculpatului B.C. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 18

1

alin. (3)

C. pen., cu aplicarea art. 91 lit. c) C. pen. i s-a aplicat inculpatului B.C.

sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1000 RON.

143/2000 cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 74

alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., condamnarea inculpatului

G.B. la o pedeapsa de 8 luni închisoare.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 74

alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen., condamnarea aceluiași

inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) – aer. 34 lit.

b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului G.B. pedeapsa cea mai grea de 8 luni

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64

lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 81 alin. (1) C. pen., s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durata de 2 ani și 8

luni, termen de încercare stabilit conform art. 82 alin. (1) C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a

atras atenția inculpatului G.B. asupra dispozițiilor 83 C. pen., a căror

nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a

dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării

condiționate a executării pedepsei.

143/2000 cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 74

alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., condamnarea inculpatului

U.A.B. Ia o pedeapsa de 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64

lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 81 alin. (1) C. pen., s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durata de 2 ani și 6

luni, termen de încercare stabilit conform art. 82 alin. (1) C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a

atras atenția inculpatului U.A.B. asupra dispozițiilor 83 C. pen., a căror

nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a

dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării

condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art. 118 lit. e) și f) C.

pen., art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea

specială a:

- sumei de 10 Iei de Ia inculpatul H.C.

și a sumei de 90 Iei de Ia inculpatul U.A.B., obținută de aceștia din traficul de

substanțe stupefiante;

- sumei de 350 Iei de la inculpatul G.B.,

obținută de „acesta din traficul de substanțe stupefiante;

- de Ia inculpatul G.B. a unui grinder

și două cutiuțe metalice, în interiorul cărora a fost pus în evidență

Tetrahidrocannabinol (THC) - compus cu acțiune psihotropă, biosintetizat de

planta Cannabis, depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O.

cu dovada seria H nr. 0022034 din data de 25 ianuarie 2012.

Onorariile parțiale pentru avocați din

oficiu, în cuantum de Vi din onorariul inițial, au fost înaintate din fondul

Ministerului Justiției.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc.

pen., au fost obligați inculpații G.B. și U.A.B. Ia plata către stat a sumei de

1000 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare iar în baza art. 192 alin. (3)

C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămân în sarcina

acestuia.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut următoarele:

n data de 12 mai 2011 H.C. a vândut

investigatorului sub acoperire „D.” cantitatea de 1,55 grame rezină de cannabis

în schimbul sumei de 100 lei, drogurile fiind procurate anterior de la U.A.B.

Pentru realizarea tranzacției, H.C. s-a

întâlnit cu investigatorul în incinta barului „J.” de pe str. Plevnei din

municipiul Brașov.

H.C. a primit suma de bani de la

investigator, a părăsit incinta barului și, în apropiere, s-a întâlnit cu U.A.B.

aflat în zonă la volanul autoturismului său marca R. De Ia acesta a procurat

cantitatea de rezină de cannabis ce a înstrăinat-o ulterior către

investigatorul acoperit „D.”

Conform raportului de constatare

tehnico-științifică numărul 143019 din 18 mai 2011 substanța traficată este

constituită din 1,55 grame rezină de cannabis în care s-a pus în evidentă

Tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă biosintetizată de planta

Cannabis.

n data de 25 mai 2011 H.C. împreună cu

B.C. au vândut investigatorului sub acoperire „D.”, cantitatea de 2,38 grame

cannabis în schimbul sumei de 350 lei, drogurile fiind procurate anterior de la

G.B.

H.C. și B.C. au primit suma de bani de

la investigator în zona parcului din fata Colegiului „A.Ș.” din municipiul

Brașov și apoi cel de-al doilea s-a întâlnit cu G.B. pe str. Mureșenilor din

municipiul Brașov, înmânându-i banii primiți anterior de la investigator.

B.C. și G.B. s-au deplasat până în

zona B-dului A.V., unde primul a primit de la cel de-al doilea cantitatea de

cannabis pe care a înstrăinat-o, împreună cu H.C., ulterior, către

investigatorul acoperit „D.”

Conform raportului de constatare tehnico-științifică

numărul 143118 din 06 iunie 2011 substanța traficată este constituită din 2,38

grame cannabis în care s-a pus în evidentă Tetrahidrocannabinol (THC),

substanță psihotropă biosintetizată de planta Cannabis.

În data de 13 decembrie 2011 au fost

efectuate mai multe percheziții domiciliare la locuințele învinuiților, ocazie

cu care din locuința învinuitului G.B. s-au ridicat un grinder și două cutiuțe

metalice.

Conform raportului de constatare

tehnico-științifică nr. 145137 din 03 ianuarie 2012, pe suprafața obiectelor a

fost pus în evidență Tetrahidrocannabinol (THC), compus cu acțiune psihotropă,

biosintetizat de planta Cannabis.

Situația de fapt expusă anterior a reieșit,

fără dubiu, din coroborarea probelor arătate administrate în cursul urmăririi

penale, urmărindu-se și manifestarea de voință a inculpaților: H.C., B.C., G.B.

și U.A.B., în sensul art. 320

1

C. proc. pen.

Tribunalul a considerat că, inclusiv

în situația în care se aplică procedura prevăzută de art. 320

1

C.

proc. pen., se poate dispune, față de circumstanțele concrete ale unei anumite

cauze penale și o altă soluție, din cele limitativ prevăzute de art. 345 alin. (1)

C. proc. pen., decât condamnarea inculpatului care a recunoscut în totalitatea

faptele ce i se impută prin actul de sesizare a instanței.

Tribunalul a apreciat, privitor la

inculpații H.C. și B.C., că deși formal faptele acestora se încadrează în

normele incriminatoare menționate în rechizitoriu, respectiv art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000, în concret aceste fapte nu impun aplicarea unor pedepse

penale pentru atingerea dezideratelor vizate de art. 52 C. pen., iar stabilirea

unor sancțiuni cu caracter administrativ este suficientă în raport cu toate

criteriile prevăzute de art. 18

1

alin. (2) C. pen., în principal

față de persoana inculpaților indicați.

În primul rând

tribunalul a subliniat faptul că punctul

central al oricărui proces penal îl constituie persoana inculpatului, în

soluționarea conflictului generat de comiterea unei fapte penale, și nu

infracțiunea privită în abstract în modalitatea avută în vedere de legiuitor în

momentul incriminării.

În al doilea rând

tribunalul a observat că sancțiunile

de drept penal alternative unor pedepse penale au apărut ca rezultat al unei

îndelungate evoluții a sistemului sancționator penal, o evoluție în direcția

continuei umanizări a acestor sancțiuni, iar tendința de bază a dezvoltării

științelor juridice penale se constituie tocmai în identificarea unor

modalități optime de soluționare a conflictelor care apar în legătură cu

săvârșirea faptelor de gravitate redusă.

În acest sens tribunalul a observat că

mutațiile intervenite în filosofia a diverse sisteme penale, în direcția

arătată a umanizării sancțiunilor, nu s-au transpus din păcate până în prezent

în Codul Penal Român prin a se oferi judecătorului posibilitatea aplicării unor

sancțiuni penale alternative Ia pedeapsa închisorii sau amenzii penale, exemplificativ

prin instituții precum amânarea aplicării pedepsei întâlnită în alte state ale

Uniunii Europene.

Pe linia considerentelor de ordin

general anterior expuse, tribunalul a apreciat că, față de circumstanțele

concrete, reale și personale, din prezenta cauză penală, a se aplica

inculpaților H.C. și B.C. o pedeapsă penală nu ar conduce la atingerea

scopurilor vizate de art. 52 C. pen., ci ar contribui, posibil decisiv, la

afectarea viitorului profesional al unor persoane tinere, studenți sau foști

studenți, aflate într-un moment important al evoluției lor sociale și umane.

Fără a minimaliza în niciun fel

gravitatea unor infracțiuni precum cele vizate de art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 tribunalul nu a putut ignora, așa cum s-a arătat, circumstanțele

reale ale faptelor ce li se impută inculpaților H.C. si B.C. sau circumstanțele

personale ale acestor inculpați.

Astfel, în ceea ce îi privește pe

inculpații H.C. si B.C., obiectul prezentului proces penal este constituit din cantități

mici de droguri de risc, și nu de mare risc, ce nu au fost vândute de

inculpații indicați, ci de coinculpații G.B. și U.A., neurmărindu-se de către

inculpații H. și B. obținerea unor avantaje materiale.

Însăși suma obținută de către

inculpatul H.C. urmare a tranzacției din 12 mai 2011, de 10 lei, și aceasta

probabil întâmplător întrucât investigatorul sub acoperire D. nu avea asupra sa

exact suma de 90 lei pretinsă de inculpatul U.A., este de natura a contura, tocmai

în înțelesul art. 18

1

alin. (1) C. pen., aprecierea instanței că

fapta inculpatului H. „prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate

de lege și prin conținutul ei concret … nu prezintă gradul de pericol social al

unei infracțiuni”.

Se poate opina de către procuror că,

oricum, activitatea de „intermediere” realizată de către inculpații H. și B., relativ

la anumite substanțe interzise, are, prin ea însăși, un anume grad de pericol

social însă, așa cum s-a mai arătat, punctul central ai oricărui proces penal

îl constituie persoana inculpatului și nu infracțiunea privită în abstract în

modalitatea avută în vedere de legiuitor în momentul incriminării.

Astfel, nu s-a putut ignora de către

instanță cantitatea mica de droguri intermediată de acești doi inculpați, că ei

nu au urmărit obținerea unor avantaje sau circumstanțele personale ale

acestora, care sunt studenți, bine integrați social, nu au antecedente penale și

au adoptat o atitudine de recunoaștere și regret a faptelor comise, aceasta din

urmă fiind de natură a contura conștientizarea semnificației sociale a faptelor

comise și a implicațiilor acestor fapte asupra persoanei inculpaților.

Relativ la toate cele expuse

tribunalul, văzând ansamblul criteriilor prevăzute de art. 18

1

alin.

(2) C. pen. și apreciind că nu se impune în cauză aplicarea unor pedepse penale

de natură a influența major viitorul profesional și social al inculpaților H.C.

și B.C., studenți bine integrați social ce se bucură și de sprijinul familiilor

din care provin, a dispus prin prisma art. 10 lit. b

1

C. proc. pen.,

achitarea lor relativ Ia infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată,

iar, în baza art. 18

1

alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 91 lit. c)

C. pen., a aplicat fiecăruia sancțiunea amenzii administrative în cuantum de

1.000 RON (sancțiune administrativă maximă prevăzută de legea penală).

II. Împotriva hotărârii instanței de

fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Casație și

Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov și inculpații G.B. și U.A.B.

Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de

Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov a solicitat

admiterea apelului, iar în cadrul rejudecării, condamnarea inculpatului H.C. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale), condamnarea

inculpatului B.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 și obligarea inculpaților H.C. și B.C. Ia plata

cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art. 192 pct. 1 lit. d) C.

proc. pen.

În dezvoltarea motivelor de apel se

arată că faptele inculpaților H.C. și B.C. prezintă în concret gradul de

pericol social specific infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

Inculpatul H.C. a vândut investigatorului sub acoperire în două rânduri diferite

cantități de droguri de risc, ceea ce dovedește perseverența sa infracțională.

Drogurile proveneau de la furnizori de stupefiante diferiți. Constatarea

instanței că inculpații nu au urmărit un avantaj material nu are suport legal,

existența infracțiunii nefiind condiționată de obținerea unor avantaje

materiale de către persoanele care comercializează astfel de substanțe.

Totodată, se mai arată că soluția

instanței conform căreia cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului

este nelegală, întrucât, conform art. 192 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., în

cazul achitării în baza art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., inculpații

trebuie obligați la plata cheltuielilor judiciare.

Apelantul inculpat U.A.B. a solicitat

admiterea apelului, desființarea sentinței sub aspectul soluției de condamnare,

iar în urma rejudecării, achitarea sa conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., în motivarea

apelului se arată că în raport de cantitatea mică de droguri și de persoana

inculpatului, care este lipsit de antecedente penale, are studii superioare și

integrat în societate, fapta săvârșită este în mod vădit lipsită de importanță,

astfel că se impune achitarea inculpatului.

Apelantul inculpat G.B. a solicitat

admiterea apelului, iar în urma rejudecării, reindividualizarea pedepsei prin

acordarea unei eficiente maxime circumstanțelor atenuante reținute în favoarea

sa. în motivarea recursului se arată că inculpatul este la primul contact cu

legea penală, este student și a avut o atitudine procesuală sinceră.

Prin decizia penală nr. 109/ A din 26

octombrie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori,

a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Casație și

Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov împotriva sentinței

penale nr. 124 din 17 mai 2012 a Tribunalului Brașov, pe care a desființat-o

sub aspectul achitării inculpaților H.C. și B.C. și al aplicării dispozițiilor

art. 192 alin. (3) C. proc. pen., față de acești inculpați. În baza art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2

acte materiale), a art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74

alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat pe

inculpatul H.C., la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de risc, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a)

teza a II-a, lit. b) C. pen., în baza art. 81 alin. (1) C. pen., a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2

ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 alin. (1) C. pen., în baza art. 359 C.

proc. pen., a atras atenția inculpatului H.C. asupra dispozițiilor 83 C. pen.,

a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării  condiționate, iar în baza

art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe

durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74

alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat pe

inculpatul B.C., la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de risc, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a)

teza a II-a, lit. b) C. pen., în baza art. 81 alin. (1) C. pen., a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2

ani și 4 luni, stabilit conform art. 82 alin. (1) C. pen., în baza art. 359 C.

proc. pen., a atras atenția inculpatului B.C. asupra dispozițiilor 83 C. pen.,

a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate, în baza

art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii

pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, iar în baza art. 191

alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpații H.C. și B.C. să plătească fiecare

statului suma de 1000 Iei, reprezentând cheltuieli judiciare la fond.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței atacate și a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații

U.A.B. și G.B. împotriva aceleiași sentințe.

Verificând sentința apelată pe baza

lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea de Apel Brașov a reținut

următoarele:

Prima instanță a stabilit în mod

corect starea de fapt în deplină concordanță cu probele administrate în cursul

urmăririi penale, cunoscute și însușite de inculpații H.C., B.C., G.B. și U.A.B.,

care au solicitat judecarea conform procedurii simplificate, prevăzută de art.

320

1

C. proc. pen.

În ceea ce privește soluția de

achitare a inculpaților H.C. și B.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de

trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

[(cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., două acte materiale, în cazul

inculpatului H.C.)], Curtea de Apel Brașov a apreciat că este neîntemeiată.

Chiar dacă nu s-a dovedit faptul că

inculpații H.C. și B.C. nu au urmărit obținerea unor avantaje materiale,

implicarea lor prin activități de intermediere în traficul de droguri de risc,

în cantitate redusă chiar, alături de inculpații U.A.B. și G.B. au-condus la

reușita activității infracționale desfășurate care, în mod evident nu este

lipsită de importanță, astfel încât să nu prezinte gradul de pericol social al

unei infracțiuni. Infracțiunea de trafic de droguri de risc prezintă prin

natura sa un grad de pericol social, iar cantitatea redusă de droguri

traficată, precum și circumstanțele personale ale fiecărui inculpat nu pot

diminua gradul de pericol social într-o asemenea măsură încât o sancțiune

administrativă să fie suficientă pentru sancționarea inculpaților. În aceste

condiții, ar putea fi încurajate și alte persoane cu un profil asemănător celor

doi inculpați să săvârșească fapte similare, cu efecte deosebit de nocive

pentru societate.

Curtea de Apel Brașov a apreciat că circumstanțele

personale favorabile ale inculpaților H.C. și B.C. pot fi reținute drept

circumstanțe atenuante conform dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.,

iar împrejurările reale ale săvârșirii faptei, respectiv cantitatea redusă de

droguri de risc traficată, faptul că cei doi inculpați nu au obținut avantaje

materiale, desfășurând doar activități de intermediere pot constitui

circumstanțe atenuante conform dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen. Este

adevărat că punctul central al procesului penal este persoana inculpatului, dar

aceasta nu trebuie absolutizată, astfel încât să lipsească de conținut norma

penală incriminatoare și să împiedice realizarea scopului legii penale, astfel

cum este consacrat de art. 1 C. pen.

Drept urmare, Curtea de Apel Brașov a

aprecia că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Casație și

Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov este întemeiat și a

dispus admiterea apelului, casarea sentinței atacate și condamnarea celor doi

inculpați Ia pedepse reduse conform dispozițiilor art. 320

1

alin. (7)

C. proc. pen., și art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. Curtea de apel a

apreciat că o pedeapsă în cuantum de 6 luni închisoare, este de natură a

asigura reeducarea inculpatului H.C., cât și realizarea scopului general

preventiv al pedepsei, ținând seama de numărul de două acte materiale și gradul

de implicare în activitatea infracțională a acestui inculpat, de circumstanțele

reale ale săvârșirii faptei și de cele personale ale inculpatului (este

student, este bine integrat în familie și societate), precum și de suspendarea

condiționată a executării pedepsei. Curtea a apreciat că, fiind îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 81 C. pen., iar circumstanțele personale ale

inculpatului permit aprecierea faptului că scopul pedepsei poate fi atins chiar

fără executare în regim privativ de libertate, aspect ce a impus suspendarea

condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, pe un termen de

încercare de 2 ani și 6 luni, determinat conform art. 82 C. pen.

În raport de gradul de contribuție la

săvârșirea faptei, de faptul că inculpatul B.C. a săvârșit fapta în formă

continuată, de circumstanțele sale pozitive, asemănătoare cu cele ale

inculpatului H.C., Curtea de Apel Brașov a apreciat că o pedeapsă în cuantum de

4 luni închisoare este îndestulătoare pentru reeducarea sa și realizarea

scopului general preventiv al  pedepsei, în contextul suspendării condiționate

a executării acesteia, hotărârea de condamnare reprezentând un avertisment

serios pentru acest inculpat pentru a conștientiza gravitatea faptei și

necesitatea de a adopta pe viitor un comportament dezirabil în societate.

Urmare a soluție de condamnare,

conform dispozițiilor art. 191 alin. (2) C. proc. pen., inculpații H.C. și B.C.

au fost obligați să plătească fiecare statului suma de 1000 lei, cheltuieli

judiciare la fond.

În ceea ce privește soluția de

condamnare a inculpaților U.A.B. și G.B., Curtea de Apel Brașov a apreciat că

este temeinică și legală, faptele săvârșite de cei doi inculpați prezentând

gradul de pericol social al infracțiunilor de trafic de droguri de risc și

deținere de droguri de risc pentru consum propriu (doar în cazul inculpatului G.B.),

împrejurările săvârșirii faptelor demonstrând cu prisosință acest fapt. Inculpații

U.A.B. și G.B. erau cei care procurau drogurile, nu au desfășurat doar o

activitate de intermediere, ci au urmărit obținerea unor avantaje materiale,

fiind cei în posesia cărora au ajuns banii. Curtea de apel a considerat că

tribunalul a valorificat circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor și cele

personale, favorabile inculpaților și a aplicat acestora pedepse just

individualizate, de natură a asigura reeducarea lor și realizarea scopului

preventiv al pedepselor. Pedepsele au fost diferențiate, îh raport de gradul de

contribuție al fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor, de numărul faptelor,

astfel încât pedepse de 8 luni închisoare, pentru infracțiunea de trafic de

droguri de risc, respectiv 2 luni închisoare, pentru infracțiunea de deținere de

droguri de risc, sunt corespunzătoare, în cazul inculpatului G.B. De asemenea,

pedeapsa de 6 luni închisoare, stabilită inculpatului U.A.B. este suficientă

pentru reeducarea acestuia și realizarea scopului preventiv.

Modalitatea de executare stabilită de către

tribunal în cazul celor doi inculpați este just individualizată, aceștia

conștientizând gravitatea faptelor comise și necesitatea de a nu mai comite pe

viitor infracțiuni, prezenta hotărâre de condamnare reprezentând un avertisment

serios pentru aceștia, astfel încât nu este necesară executarea pedepselor în

regim privativ de libertate, iar suspendarea condiționată a executării pedepsei

asigură realizarea scopului pedepsei.

Prin urmare, Curtea de Apel Brașov, în

temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații G.B. și U.A.B. și a menținut dispozițiile

sentinței referitoare la acești doi inculpați, ca fiind legale și temeinice.

Ill.

Împotriva

acestei decizii a formulat recurs inculpatul B.C.

invocând cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și 18 C. proc. pen.,

considerând că pedeapsa aplicată este mult prea

mare, solicitând instanței admiterea recursului, casarea deciziei

recurate și,

menținerea sentinței

instanței de fond ca temeinică și legală.

Înalta Curte,

analizând hotărârea din perspectiva cazului de casare

invocat,

apreciază ca fiind nefondat recursul declarat inculpatul B.C.

pentru următoarele considerente:

Analiza

coroborată a ansamblului probator administrat de-a lungul

procesului penal,

în mod corect a condus la reținerea faptului că acesta este

apt să răstoarne prezumția de

nevinovăție și să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a

inculpatului, stabilind fără dubiu, existența faptei și forma de vinovăție cu

care acesta a acționat.

Înalta Curte

apreciază nefondată critica inculpatului B.C. cu

privire Ia greșita apreciere a

pericolului social al faptei săvârșite în condițiile

în care infracțiunea de trafic de

droguri de risc prezintă prin natura sa un grad de pericol social ridicat, iar

cantitatea redusă de droguri traficată, precum și circumstanțele personale ale

inculpatului nu pot diminua gradul de pericol social într-o asemenea măsură

încât o sancțiune administrativă

să fie

suficientă pentru sancționarea acestuia. În aceste condiții, ar putea fi

încurajate

și alte persoane cu un profil asemănător inculpatului să săvârșească fapte

similare, cu efecte deosebit de nocive pentru societate.

Înalta Curte apreciază că în mod

corect instanța de apel a dispus condamnarea inculpatului B.C., circumstanțele

personale

favorabile ale acestuia fiind

reținute drept circumstanțe atenuante conform

dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., iar împrejurările reale

ale săvârșirii

faptei, respectiv cantitatea redusă de droguri de risc

traficată, faptul că

inculpatul nu a obținut

avantaje materiale, desfășurând doar o activitate de intermediere, pot

constitui circumstanțe atenuante conform dispozițiilor art.

74 alin. (2)

C. pen. Corect a apreciat instanța de apel că persoana

inculpatului este punctul central al procesului penal, dar aceasta nu

trebuie

absolutizată, astfel încât să lipsească de conținut norma,

penală incriminatoare și să împiedice realizarea scopului legii penale, astfel

cum este consacrat de art. 1 C. pen.

Potrivit art. 18

1

C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de

legea penală, dacă prin atingerea

minimă adusă uneia din valorile apărate

de lege

în mod vădit de importanță,

nu prezintă gradul de pericol social al unei

infracțiuni.

La stabilirea în

concret a gradului de pericol social se ține seama de

modul și

mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările

în care fapta a fost comisă, de

urmarea produsă sau care s-ar fi putut

produce,

precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Cantitatea redusă de drog și natura

acestuia au fost evaluate în contextul individualizării pedepsei și nu pot duce

la concluzia lipsei de pericol social a infracțiunii cercetate.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva

deciziei penale nr. 109/ A din 26 octombrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția

penală și pentru cauze cu minori și îl va obliga la plata sumei de 400 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefundat, recursul

declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 109/ A din 26

octombrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10

aprilie 2013.