ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4412/2010

Asupra

contestației în

anulare

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată acestei instanțe la

data de 5 noiembrie 2009,

contestatoarea SC N.E. SRL a solicitat, în contradictoriu

cu intimata

SC

P. SA, anularea Deciziei

nr.

2569, pronunțată de secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție la

data de 23 octombrie 2009, în Dosarul

nr. 1796/57/2008, invocând în drept

dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

În motivarea acestei

cereri,

contestatoarea

a arătat, în esență, că instanța de recurs nu a observat că instanța de fond a

acordat, în mod greșit, reclamantei despăgubiri, începând cu data de 20 mai

1999, omițând să ia în considerare argumentele expuse în concluziile scrise,

referitoare la reaua - credință și atitudinea culpabilă a

SC P. SA, prin

refuzul nejustificat al acesteia de a vinde terenul aferent activului

privatizat și faptul că reclamanta nu a achitat taxa de timbru în cuantum

corespunzător valorii despăgubirilor pe care le-a solicitat.

Intimata a solicitat,

prin întâmpinare, respingerea

contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată,

arătând, în principal, că această cerere nu întrunește cerințele de

admisibilitate prevăzute de lege.

În vederea

soluționării contestației în anulare s-a atașat dosarul secției comerciale a

Înaltei Curți de Casație și Justiție în care s-a pronunțat decizia contestată,

prin care s-a admis recursul declarat de

recurenta - reclamantă SC P. SA Sibiu

împotriva Deciziei nr. 11/ A din 13 februarie 2009 a

Secției comerciale a

Curții de Apel Alba

Iulia, care a fost modificată, în sensul că s-a respins apelul declarat de

pârâta

SC

N.E. SRL

Sibiu

împotriva sentinței nr. 813/ C din 20 martie 2007 a secției comerciale și de

contencios administrativ, a Tribunalului Sibiu.

Este de observat că

prin prezenta

contestație

în anulare a fost vizat primul motiv prevăzut de art. 318 C. proc. civ., în

conformitate cu care hotărârea instanței de recurs poate fi atacată, pe această

cale, când dezlegarea dată este rezultatul unei evidente greșeli materiale.

Cum contestația în anulare este o cale

extraordinară de atac creată de legiuitor doar pentru remedierea unor greșeli

formale în legătură cu examinarea recursului, iar nu pentru reformarea unor

greșeli de fond și cum aspectele invocate de contestatoare a fi greșeli

materiale se referă la pretinse greșeli de judecată a fondului cauzei și la

greșita determinare a cuantumului taxei judiciare de timbru, Înalta Curte

apreciază că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate

prevăzute de art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., știut fiind că

legiuitorul nu a urmărit prin această cale de atac să deschidă părților

posibilitatea recursului la recurs.

Așa fiind, pentru

considerentele arătate, Înalta Curte va respinge contestația în anulare

îndreptată împotriva

Deciziei

nr.

2569, pronunțată de această instanță la data de 23 octombrie 2009, în Dosarul

nr. 1796/57/2008,

iar, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga

contestatoarea, în

culpă procesuală, să plătească intimatei suma de 5.303,6 lei, cu titlu de

cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, astfel cum aceasta a

solicitat și dovedit prin înscrisurile depuse la dosar (filele 50; 68 - 69).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în

anularea Deciziei secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.

2569 din 23 octombrie 2009, formulată de contestatoarea SC N.E. SRL Sibiu prin

lichidator G.B.

Obligă contestatoarea

să plătească intimatei

SC

P. SA Sibiu suma de

5.303,6

lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi,

15 decembrie 2010.