ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4116/2013

Asupra conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe la data de 19 decembrie 2012, sub nr. 5762/305/2012, reclamantul B.S. a chemat în judecată pe pârâta SC O.B. România SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a clauzelor privind majorarea dobânzii aferente creditului, respectiv art. 8.1, 8.2, 8.3, ca fiind abuzive, să oblige pârâta la restituirea sumelor încasate necuvenit ca urmare a aplicării clauzelor abuzive referitoare la majorarea dobânzii în perioada 25 septembrie 2007-15 septembrie 2010, să oblige pârâta la plata dobânzii legale aferente debitului, prevăzută de dispozițiile O.G.

nr. 9/2000, calculată începând cu data introducerii acțiunii și până la plata efectivă a debitului și continuarea derulării convenției de credit din 25 septembrie 2007, cu cheltuieli de judecată. În motivare, reclamantul a arătat în esență că, la momentul semnării contractului banca a refuzat solicitările sale de a analiza și modifica clauzele contractuale, contractul semnat fiind unul de adeziune, toate clauzele fiind prestabilite de bancă. În drept, s-au invocat dispozițiile din Legea nr. 193/2000, Legea nr. 296/2004, C. civ. și O.G. nr. 50/2010. Prin sentința civilă nr. 884/2013 din 14 martie 2013, Judecătoria Sfântu Gheorghe a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată de pârâtă prin întâmpinare și a dispus declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Pentru a dispune astfel, instanța având în vedele existența contractului de credit pentru nevoi personale, încheiat între pârâtă și reclamant, a reținut că potrivit dispozițiilor art. 7 C. proc. civ., ce reprezintă regula în materie, în sensul că cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la sediul ei principal, iar conform art. 10 din același act normativ, care prevede competența teritorială alternativă, în cererile privitoare la obligații comerciale și constatând că părțile au inserat în contract o clauză contractuală atributivă de competență, obligatorie între părți, prin care acestea au înțeles să stabilească instanța competentă, în conditiiie în care art. 19 C. proc.

civ. permite acest lucru, caz în care operează prorogarea voluntară de competență. Astfel, în temeiul art. 158, 159 1 alin. (3) și (4) C. proc. civ. raportat la art. 7 coroborat cu art. 19 C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sf. Gheorghe și a declinat cauza, spre competentă soluționare, Judecătoriei sectorului 1 București, în a cărei raza de competență se află sediul principal al pârâtei. Prin sentința civilă nr. 17128/2013 din 11 septembrie 2013, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale și în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe. Constatând ivit conflictul negativ de competență, conform art. 22 C. proc.

civ., a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia. Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria sectorului 1 București a reținut faptul că, în lumina normelor comunitare în litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, reclamantul a înțeles să se adreseze instanței din Sfântu Gheorghe, reținându-se incidența în cauză a prevederilor art. 7 alin. (2) C. proc. civ. în vigoare la data introducerii acțiunii, potrivit cărora cererea se poate face și la instanța locului unde pârâta are reprezentanță, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârșite de acesta.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente teritorial în soluționarea pricinii, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei Ia Judecătoria sectorului 1 București, pentru următoarele considerente: Obiectul litigiului îl constituie constatarea nulității absolute a clauzelor privind majorarea dobânzii aferente creditului, respectiv art. 8.1., 8.2, 8.3, ca fiind abuzive, să oblige pârâta la restituirea sumelor încasate necuvenit ca urmare a aplicării clauzelor abuzive referitoare la majorarea dobânzii în perioada 25 septembrie 2007-15 septembrie 2010, să oblige pârâta la plata dobânzii legale aferente debitului, prevăzută de dispozițiile O.G.

nr. 9/2000, calculată începând cu data introducerii acțiunii și până la plata efectivă a debitului, continuarea derulării convenției de credit din 25 septembrie 2007. Este adevărat că față de obiectul cererii de chemare în judecată, potrivit dispozițiilor art. 1 pct. 1 1 C. proc. civ. competența materială în soluționarea cauzei aparține judecătoriei ca primă instanță. În ceea ce privește competența teritorială, instanțele aveau a observa, raportat Ia obiectul litigiului, că în cauză își au incidența normele dispozitive relative la aceasta și că părțile au convenit prin art. 19.2 din contractul lor că pentru orice litigiu izvorât din executarea contractului, competența aparține instanțelor judecătorești de la sediul social ai băncii, în cauză sediul acesteia fiind în localitatea Galați.

Astfel, potrivit art. 19 C. proc. civ. - părțile pot conveni, prin înscris sau prin declarație verbală în fața instanței, ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, au competența teritorială, afară de cazurile prevăzute de art. 13, 14, 15 și 18 C. proc. civ. În cauză, aflându-ne în fața unui litigiu comercial, ce are ca obiect constatare nulitate absolută clauze abuzive și plata unei sume de bani ce derivă din executarea unui contract și care, în raport de dispozițiile art. 7 alin. (1) C. proc. civ., ar fi atras competența teritorială a instanței de la sediul societății pârâte, părțile au convenit pentru prorogarea voluntară de competență în favoarea instanței de la sediul social al băncii, prorogare în deplin acord cu dispozițiile art. 19 C. proc.

civ. În atare situație, Înalta Curte urmează a stabili că în litigiul promovat de reclamantul B.S. împotriva pârâtei SC O.B. România SA București, competența teritorială de soluționare aparține Judecătoriei sectorului 1 București conform dispozițiilor art. 19 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2013.