ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 518/2015

HOTĂRÂRE

13.02.2015

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 518/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 518/2015

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe la 05 iunie 2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. Bank România SA, prin Sucursala Sfântu Gheorghe, solicitând, în temeiul Legii nr. 193/2000, constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale inserate la art. 8.1, 9.1 și 9.2 din contractele de credit pentru nevoi personale din 12 aprilie 2006 și din 24 iulie 2007.

Pârâta B. Bank România SA a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, arătând că, în cauză, competența de soluționare aparține Judecătoriei sectorului 1 București.

Prin sentința civilă nr. 1991 din 01 octombrie 2014, Judecătoria Sfântu Gheorghe a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sfântu Gheorghe a reținut că, în speță, părțile, prin contractele sus-menționate, au stabilit că orice litigiu intervenit, care nu este soluționat pe cale amiabilă, se va soluționa de instanța competentă din localitatea în care se află sediul băncii, ceea ce corespunde regulii generale prevăzute de art. 107 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 113 alin. (8) din același cod privind competența teritorială alternativă, obiectul cauzei nefiind executarea contractului, rezilierea sau denunțarea acestuia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București la 15 octombrie 2014, sub nr. x/299/2014.

Prin sentința civilă nr. 19745 din 13 noiembrie 2014 Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de reclamant și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria sectorului 1 București a reținut că părțile, prin contractele de credit de nevoi personale încheiate, în care reclamantul are calitatea de consumator, au stabilit că orice litigiu intervenit, care nu este soluționat pe cale amiabilă, se va soluționa de instanța competentă din localitatea în care se află sediul băncii.

În acest context, Judecătoria sectorului 1 București a reținut că, în cauză nu poate fi invocată clauza atributivă de competență, întrucât, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) noul C. proc. civ., în litigiile în materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente numai după nașterea dreptului la despăgubire, orice convenție contrară fiind considerată nescrisă. Or, în speță, părțile nu au încheiat o convenție de alegere a instanței competente ulterior nașterii dreptului la despăgubire, ci anterior.

Totodată, Judecătoria sectorului 1 București a reținut că, potrivit art. 113 pct. 8 noul C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 din același cod, mai sunt competente instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorului, iar potrivit art. 116 noul C. proc. civ., odată introdusă cererea la una dintre instanțele prevăzute de lege ca deopotrivă competente, respectiva instanță este legal învestită, neputând să-și decline competența.

Or, în speță, față de obiectul cererii și calitatea părților, Judecătoria Sfântu Gheorghe era deopotrivă competentă, în calitate de instanță de la domiciliul reclamantului.

Prin urmare, Judecătoria sectorului 1 București, constatând că reclamantul a optat pentru instanța în circumscripția căreia își are domiciliul a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 135 noul C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența soluționării acestei cereri în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 noul C. proc. civ. conform căruia „cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel”.

Prin urmare, regula înscrisă în art. 107 noul C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial.

Când însă legea stabilește o competență teritorială alternativă, pe lângă instanța de la domiciliul pârâtului, mai sunt competente și alte instanțe.

Înalta Curte constată că, în speță, instanța a fost învestită să se pronunțe asupra cererii prin care reclamantul, în temeiul Legii nr. 193/2000, a solicitat constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale inserate la art. 8.1, 9.1 și 9.2 din contractele de credit pentru nevoi personale din 12 aprilie 2006 și din 24 iulie 2007, încheiate de părți, în care reclamantul are calitatea de consumator, iar banca de profesionist.

Potrivit art. 126 alin. (2) noul C. proc. civ., „În litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca nescrisă”.

Cum, în speță, clauza atributivă de competență a fost inserată în contractele de credit încheiate de părți, deci anterior nașterii dreptului la despăgubiri și nici nu s-a făcut dovada încheierii unei convenții de alegere a instanței competente ulterior nașterii respectivului drept, justificat a reținut Judecătoria sectorului 1 București că nu se poate da eficiență acestei clauze.

Totodată, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorului, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 din același cod, mai este competentă și instanța domiciliului consumatorului, iar potrivit art. 116 noul C. proc. civ., „reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.”

În acest context, Înalta Curte constată că Judecătoria sectorului 1 București a apreciat în mod corect situația de fapt și de drept reținând că, față de obiectul cererii - constatarea nulității absolute parțiale a unor contracte de credit încheiate între bancă, în calitate de profesionist și reclamant, în calitate de consumator și despăgubiri pentru prejudiciul creat consumatorului - în cauză sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ. și, cum domiciliul reclamantului se află în raza teritorială a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, competența soluționării cauzei aparține acestei instanțe,

care a fost învestită în conformitate cu prevederile art. 116 noul C. proc. civ.

De asemenea, trebuie subliniat că potrivit prevederilor art. 109 noul C. proc. civ., „Cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face și la instanța locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori de fapte săvârșite de acesta”.

Cum, în speță, contractele de credit în litigiu au fost încheiate de pârâtă, prin Sucursala Sfântu Gheorghe, Înalta Curte constată că și prin prisma acestui text de lege Judecătoria Sfântu Gheorghe era deopotrivă competentă să soluționeze prezenta cauză, în calitate de instanță de la locul unde pârâta are un dezmembrământ fără personalitate juridică.

Față de considerentele anterior expuse și văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) noul C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe.