ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 184/2015

Asupra conflictului

negativ de competență, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Alba-lulia, reclamantul I.B.R. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele

Banca C.R. SA, Sucursala A.I. și Banca C.R. SA, constatarea nulității absolute a

unor clauze și modificarea altora dintre ele, clauze stipulate în contractul de

credit bancar pentru persoane fizice din data de 22 aprilie 2008 încheiat la Alba-lulia

între reclamant și pârâta Banca C.R. SA, prin Sucursala Județeană A.

Pârâta Banca C.R.

SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență teritorială

a Judecătoriei Alba-lulia, excepția lipsei capacității de folosință și a calității

procesuale pasive a Bănii C.R., Sucursala A.I., excepția lipsei de interes în ceea

ce privește pct. 2.10.b din condițiile generale de creditare și excepția prescripției

dreptului material la acțiune.

Prin sentința

civilă nr. 1083 din 23 mai 2014 Judecătoria Alba-lulia a admis excepția necompetenței

teritoriale invocată de către pârâta Banca C.R. SA și a dispus declinarea competenței

de soluționare în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București, reținând că nu există

nicio împrejurare de natură a atrage competența respectivei instanțe.

Astfel, s-a reținut

că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (8) C. proc. civ., privitoare

la faptul că pentru soluționarea cauzei este competentă instanța de la domiciliul

consumatorului, întrucât domiciliul reclamantului este în București, aspect care

ar atrage competența Judecătoriei sectorului 2 București.

De asemenea, s-a

mai reținut incidența dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., întrucât contractul

de credit bancar pentru persoane fizice a fost încheiat cu Banca C.R. SA, neexistând

acte juridice încheiate de reclamant printr-un dezmembrămant al pârâtei Băncii C.R.

SA.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București, iar reclamantul a depus la dosar precizări

prin care a reiterat susținerea că în cauză competența teritorială de soluționare

a cererii sale ar aparține Judecătoriei Alba-lulia, în raport de dispozițiile

art. 109 C. proc. civ.

Respectiva precizare

a fost calificată de instanță ca având natura juridică a unei excepții de necompetență

teritorială, iar după deliberare Judecătoria sectorului 2 București, secția civilă,

prin sentința civilă nr. 10533 din 8 octombrie 2014 a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba-lulia și constatând ivit conflictul negativ

de competență a suspendat judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului către

Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Instanța a constatat

că Judecătoriei Alba-lulia îi revenea competența teritorială în soluționarea cauzei,

în raport de următoarele considerente:

Instanța a reținut

că în cauză nu este vorba de o acțiune care să atragă competența teritorială exclusivă

a unei instanțe, reclamantul, având calitatea de consumator, a avut alegerea între

mai multe instanțe competente (art. 116 C. proc. civ.), în speță decizând să sesizeze

Judecătoria Alba-lulia.

Contrar considerentelor

sentinței pronunțată de Judecătoria Alba-lulia, această instanță avea competență

teritorială în soluționarea cererii, criteriul determinant al alegerii de competență

fiind acela că respectivul contract de credit a fost încheiat la Alba-lulia, fiind

semnat de către directorul executiv al Sucursalei județene A. a Băncii C.R., dezmembrămant

fără personalitate juridică al pârâtei, după cum atestă mențiunile finale din condițiile

speciale.

În aceste condiții,

devin pe deplin aplicabile dispozițiile art. 109 C. proc. civ., conform cărora „cererea

de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate

face și la instanța locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică,

pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte

încheiate prin reprezentantul dezmembrământului”.

În aceste condiții,

împrejurarea că reclamantul sau pârâta nu au domiciliul în circumscripția Judecătoriei

Alba-lulia nu au fost reținute, câtă vreme reclamantul sesizase una dintre instanțele

competente să soluționeze cererea, în raport de textul legal evocat.

Lipsită de relevanță

a fost găsită și susținerea privind incidența dispozițiilor art. 112 alin. (2) C.

proc. civ., câtă vreme, chiar fără chemarea în judecată a Băncii C.R., Sucursala

A., competența Judecătoriei Alba-lulia de soluționare a cererii formulată de reclamant

împotriva Băncii C.R. SA ar fi fost atrasă în raport de dispozițiile art. 109 C.

proc. civ. și de împrejurarea că actul juridic vizat de cerere a fost încheiat de

pârâtă prin reprezentantul respectivului dezmembrământ fără personalitate juridică.

Înalta Curte,

constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe,

care se declară deopotrivă necompetente să judece aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor

art. 135 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, va pronunța regulatorul

de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Alba-lulia competența teritorială

de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanța reține

că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă acțiunea în constatarea caracterului

abuziv al clauzelor dintr-un contract de credit bancar pentru persoane fizice, formulată

de reclamantul-consumator I.B.R., în contradictoriu cu pârâtele Banca C.R. SA, Sucursala

A.I. și Banca C.R. SA.

Regula generală

de drept comun, în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107

C. proc. civ., care prevede că „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța

în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu

prevede altfel”.

Potrivit dispozițiilor

art. 109 C. proc. civ. „cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice

de drept privat se poate face și la instanța locului unde ea are un dezmembrământ

fără personalitate juridică, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel

loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului”.

Conform art. 113

alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în afară de instanța în a cărei circumscripție domiciliază

sau își are sediul pârâtul, mai este competentă „instanța domiciliului consumatorului,

în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea,

rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un

profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor”.

În raport de aceste

dispoziții, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că reclamantul are alegerea

între mai multe instanțe deopotrivă competente, astfel cum rezultă din prevederile

art. 116 C. proc. civ.

Pentru toate cazurile

în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide

care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate, revine exclusiv reclamantului,

opțiune susținută de art. 116 C. proc. civ.

În speță, se constată

că, locul încheierii contractului de credit bancar a fost Sucursala A. a Băncii

C.R. SA, dezmembrământ fără personalitate juridică al pârâtei.

În speță, opțiunea

reclamantului-consumator I.B.R. a fost în sensul soluționării cauzei de către instanța

de la locul încheierii contractului de credit respectiv de Judecătoria Alba-lulia.

În consecință,

Înalta Curte reține că în urma introducerii acțiunii la Judecătoria Alba-lulia,

competența a fost stabilită în favoarea acestei instanțe, nemaiputând fi declinată

către o altă instanță.

Așa fiind, în

raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la

justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte

urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul I.B.R.

în favoarea Judecătoriei Alba lulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba-lulia.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2015.