ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1846/2015

Asupra conflictului negativ de

competență;

Din examinarea actelor și lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 21 octombrie 2014

sub nr. 37507/215/2014, reclamanții B.C. și P.L.D. au chemat în judecată pe

pârâta SC O.T.P.B.R. SA, prin sucursala Craiova, solicitând obligarea acesteia

la recalcularea nivelului dobânzii percepute reclamanților în temeiul

contractului de credit din 10 martie 2008, după următoarea formulă: marja fixă

a băncii d la data acordării creditului și anume 2,91%+valoarea indicelui de

referință LIBOR CHF la 3 luni, să fie obligată pârâta să precizeze și să

actualizeze contractul de credit prin semnarea unui act adițional la contractul

de credit din 10 martie 2008 cuprinzând: a) precizarea și definirea elementelor

componente ale dobânzii și cuantumul acestora; b) modalitatea de modificare a

dobânzii exclusivă în funcție de indicele de referință LIBOR CHF la 3 luni, în

virtutea clauzei de indexare cuprinsă la art. 5.2 din contract, cu mențiunea că

marja băncii este fixă, neputând fi modificată decât cu acordul scris al

părților, modificarea urmând a se produce atât în sens crescător, cât și în

sens descrescător, în funcție de variația indicelui de referință LIBOR CHF, să

fie obligată pârâta la plata sumei de 3.577,67 CHF cu titlu de despăgubiri materiale,

reprezentând diferența de dobândă plătită în plus de la data de 21 septembrie

2011 la zi și în continuare până la data pronunțării hotărârii și să restituie

suma de 1.056 CHF reprezentând comision de acordare, achitat și încasat în mod

nelegal de către pârâtă la momentul acordării creditului, cu cheltuieli de

judecată.

În drept, reclamanții au invocat

dispozițiile O.G. nr. 21/1992, art. 15 din Legea nr. 190/1999, art. 1166 C.

civ., art. 15 C. CIV., art. 15 C. civ., art. 1170 C. civ.

Pârâta SC O.T.P.B.R. SA a formulat

întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a

Judecătoriei Craiova, excepția lipsei de interes, excepția lipsei de obiect a

petitului 2 al cererii de chemare în judecată, excepția prescripției dreptului

material la acțiune și pe fond a solicitat respingerea acțiunii, ca

neîntemeiată.

13 februarie 2015 Judecătoria Craiova, secția civilă, a admis excepția

necompetenței sale teritoriale invocată de pârâtă și a declinat competența de

soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, reținând

că părțile au convenit competența teritorială de drept comun, respectiv

competența instanței de la sediul pârâtei.

prin sentința civilă nr. 9607 din 20 mai 2015 a admis excepția necompetenței

sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei la

Judecătoria Craiova, reținând că în mod corect a sesizată aceasta, că atunci

când competența este alternativă, alegerea instanței competente din punct de

vedere teritorial le aparține reclamanților, potrivit art. 116 C. proc. civ. și

că în urma introducerii acțiunii la Judecătoria Craiova, competența a fost

stabilită în favoarea acestei instanțe, nemaiputând fi declinată către o altă instanță.

Apreciind intervenit conflictul

negativ de competență între Judecătoria Craiova și Judecătoria sectorului 1

București a dispus ca dosarul să fie înaintat la Înalta Curte de Casație și

Justiție în vederea soluționării acestuia.

unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară

deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor

art. 135 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, va pronunța regulatorul

de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Craiova competența

teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că obiectul

prezentului litigiu îl reprezintă cererea prin care reclamanții B.C. și P.L.D.,

au solicitat instanței să fie obligată pârâta SC O.T.P.B.R. SA, prin sucursala

Craiova să recalculeze nivelul dobânzii percepute reclamanților în temeiul

contractului de credit din 10 martie 2008, după formula menționată.

Regula generală de drept comun, în

materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 noul C. proc. civ.,

care prevede că „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a

cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu

prevede altfel”.

Conform art. 113 alin. (1) pct. 8 noul

C. proc. civ., în afară de instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau

își are sediul pârâtul, mai este competentă „instanța domiciliului

consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității

absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a

contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect

repararea pagubelor produse consumatorilor”.

Insanța reține că reclamanții au

alegerea între mai mute instanțe deopotrivă competente, astfel cum rezultă din

art. 116 noul C. proc. civ.

Pentru toate cazurile în care legea

stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care

dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv

reclamantului, opțiune susținută e art. 116 noul C. proc. civ., adoptat prin

Legea nr. 134/2010.

Mai mult decât atât, potrivit art. 126

alin. (2) noul C. proc. civ. „În litigiile din materia protecției drepturilor

consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni

alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după

nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca

nescrisă”.

Este de reținut că, Curtea de Justiție

a Uniunii Europene, în jurisprudența sa a consacrat principiul supremației

dreptului comunitar asupra dreptului intern al statelor membre și că,

obiectivul integrării pe care îl urmărește Uniunea nu poate fi realizat decât

dacă dreptul comunitar este respectat și interpretat uniform în toate statele

membre, supremația dreptului comunitar asupra celui național fiind o condiție

sine qua non a integrării.

În consecință, aplicarea

jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene este obligatorie pentru judecătorul

național.

Din jurisprudența Curții în materia

protecției consumatorului, (Cauza Oceano Grupo Editorial SA v Rocio Murciano

Quintero), instanța a reținut că, s-a stabilit că este inechitabil și mult prea

oneros să se pretindă consumatorului să formuleze care i-a încălcat drepturile

la instanța de la sediu acestuia din urmă.

În speță, opțiunea reclamanților

consumatori B.C. și P.L.D. a fost în sensul soluționării cauzei de instanța de

la domiciliul lor, respectiv de Judecătoria Craiova, la care au insistat în mod

legitim să le fie judecată cauza, de vreme ce și această instanță este

competentă, opțiune susținută de prevederile art. 116 noul C. proc. civ.

De altfel, contractul supus analizei

instanței nu s-a încheiat în localitatea în care se află sediul central al

prestatorului de servicii, respectiv București, ci în localitatea de domiciliu

a reclamanților, printr-o reprezentanță a pârâtei, la Sucursala Craiova, astfel

cum a fost consemnat în contract.

Mai mult decât atât, se constată că,

contractul de credit a fost executat la Craiova și că în urma introducerii

acțiunii la Judecătoria Craiova, competența a fost stabilită în favoarea

acestei instanțe, nemaiputând fi declinată către o altă instanță.

Așa fiind, în raport de considerentele

expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și

dipozițiile art. 135 alin. (4) noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a

stabili competența de soluționare a cererii formulată de reclamanții B.C. și

P.L.D., în favoarea Judecătoriei Craiova.

Așa fiind, în raport d considerentele

expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, în temeiul

art. 132 alin. (3) C. proc. civ., instanța va admite excepția necompetenței

teritoriale a Judecătoriei sectorului 1 București și va declina competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

17 septembrie 2015.