ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1846/2015

Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 21 octombrie 2014 sub nr. 37507/215/2014, reclamanții B.C. și P.L.D. au chemat în judecată pe pârâta SC O.T.P.B.R.

SA, prin sucursala Craiova, solicitând obligarea acesteia la recalcularea nivelului dobânzii percepute reclamanților în temeiul contractului de credit din 10 martie 2008, după următoarea formulă: marja fixă a băncii d la data acordării creditului și anume 2,91%+valoarea indicelui de referință LIBOR CHF la 3 luni, să fie obligată pârâta să precizeze și să actualizeze contractul de credit prin semnarea unui act adițional la contractul de credit din 10 martie 2008 cuprinzând: a) precizarea și definirea elementelor componente ale dobânzii și cuantumul acestora; b) modalitatea de modificare a dobânzii exclusivă în funcție de indicele de referință LIBOR CHF la 3 luni, în virtutea clauzei de indexare cuprinsă la art. 5.2 din contract, cu mențiunea că marja băncii este fixă, neputând fi modificată decât cu acordul scris al părților, modificarea urmând a se produce atât în sens crescător, cât și în sens descrescător, în funcție de variația indicelui de referință LIBOR CHF, să fie obligată pârâta la plata sumei de 3.577,67 CHF cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând diferența de dobândă plătită în plus de la data de 21 septembrie 2011 la zi și în continuare până la data pronunțării hotărârii și să restituie suma de 1.056 CHF reprezentând comision de acordare, achitat și încasat în mod nelegal de către pârâtă la momentul acordării creditului, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanții au invocat dispozițiile O.G. nr. 21/1992, art. 15 din Legea nr. 190/1999, art. 1166 C. civ., art. 15 C. CIV., art. 15 C. civ., art. 1170 C. civ. Pârâta SC O.T.P.B.R. SA a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Craiova, excepția lipsei de interes, excepția lipsei de obiect a petitului 2 al cererii de chemare în judecată, excepția prescripției dreptului material la acțiune și pe fond a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. 1. Prin sentința civilă nr. 1885 din 13 februarie 2015 Judecătoria Craiova, secția civilă, a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, reținând că părțile au convenit competența teritorială de drept comun, respectiv competența instanței de la sediul pârâtei.

2. Judecătoria sectorului 1 București prin sentința civilă nr. 9607 din 20 mai 2015 a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei la Judecătoria Craiova, reținând că în mod corect a sesizată aceasta, că atunci când competența este alternativă, alegerea instanței competente din punct de vedere teritorial le aparține reclamanților, potrivit art. 116 C. proc. civ. și că în urma introducerii acțiunii la Judecătoria Craiova, competența a fost stabilită în favoarea acestei instanțe, nemaiputând fi declinată către o altă instanță. Apreciind intervenit conflictul negativ de competență între Judecătoria Craiova și Judecătoria sectorului 1 București a dispus ca dosarul să fie înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

3. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Craiova competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Instanța reține că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea prin care reclamanții B.C. și P.L.D., au solicitat instanței să fie obligată pârâta SC O.T.P.B.R. SA, prin sucursala Craiova să recalculeze nivelul dobânzii percepute reclamanților în temeiul contractului de credit din 10 martie 2008, după formula menționată.

Regula generală de drept comun, în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 noul C. proc. civ., care prevede că „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel”. Conform art. 113 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., în afară de instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, mai este competentă „instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor”.

Insanța reține că reclamanții au alegerea între mai mute instanțe deopotrivă competente, astfel cum rezultă din art. 116 noul C. proc. civ. Pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opțiune susținută e art. 116 noul C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010. Mai mult decât atât, potrivit art. 126 alin. (2) noul C. proc. civ. „În litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire.

Orice convenție contrară este considerată ca nescrisă”. Este de reținut că, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în jurisprudența sa a consacrat principiul supremației dreptului comunitar asupra dreptului intern al statelor membre și că, obiectivul integrării pe care îl urmărește Uniunea nu poate fi realizat decât dacă dreptul comunitar este respectat și interpretat uniform în toate statele membre, supremația dreptului comunitar asupra celui național fiind o condiție sine qua non a integrării. În consecință, aplicarea jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene este obligatorie pentru judecătorul național. Din jurisprudența Curții în materia protecției consumatorului, (Cauza Oceano Grupo Editorial SA v Rocio Murciano Quintero), instanța a reținut că, s-a stabilit că este inechitabil și mult prea oneros să se pretindă consumatorului să formuleze care i-a încălcat drepturile la instanța de la sediu acestuia din urmă.

În speță, opțiunea reclamanților consumatori B.C. și P.L.D. a fost în sensul soluționării cauzei de instanța de la domiciliul lor, respectiv de Judecătoria Craiova, la care au insistat în mod legitim să le fie judecată cauza, de vreme ce și această instanță este competentă, opțiune susținută de prevederile art. 116 noul C. proc. civ. De altfel, contractul supus analizei instanței nu s-a încheiat în localitatea în care se află sediul central al prestatorului de servicii, respectiv București, ci în localitatea de domiciliu a reclamanților, printr-o reprezentanță a pârâtei, la Sucursala Craiova, astfel cum a fost consemnat în contract. Mai mult decât atât, se constată că, contractul de credit a fost executat la Craiova și că în urma introducerii acțiunii la Judecătoria Craiova, competența a fost stabilită în favoarea acestei instanțe, nemaiputând fi declinată către o altă instanță.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dipozițiile art. 135 alin. (4) noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulată de reclamanții B.C. și P.L.D., în favoarea Judecătoriei Craiova. Așa fiind, în raport d considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 1 București și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2015.