ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4003/2013

Asupra

recursului de față :

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1223 din 20

octombrie 2011 Tribunalul Satu Mare a respins ca nefondată acțiunea formulată

de reclamanta SC F. SRL Oradea - societate în insolvență reprezentată de

administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B.M. în contradictoriu

cu pârâta SC P.C. SRL pentru rezoluțiune contract și daune interese.

A fost obligată

reclamanta să plătească pârâtei suma de 5000 lei cheltuieli de judecată

reprezentând onorariu avocațial.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut că, între părțile în litigiu s-a încheiat

contractul de vânzare-cumpărare din 15 septembrie 2009, prin care reclamanta în

calitate de cumpărător înțelegea să dobândească o cantitate de 1000 tone porumb

boabe până la data de 30 octombrie 2009 la prețul de 0,35 lei/kg + T.V.A.

Tribunalul a

constatat că în cauză nu sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea

rezoluțiunii judiciare, întrucât neexecutarea de către pârâtă a obligației de

livrare a mărfii, în condițiile din contract s-a datorat intervenției

reclamantei care a pretins doar o parte a porumbului corespunzător

necesităților fermei din Hereclean, iar din probele administrate în cauză nu

poate fi reținut, pe seama pârâtei, refuzul de îndeplinire a obligației

asumate.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel în termen legal, reclamanta SC F. SRL Oradea,

criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel

Oradea, secția a II -a civilă de contencios administrativ și fiscal, prin

Decizia nr. 128/ CA din 18 decembrie 2012 a respins ca nefondat apelul declarat

de reclamanta SC F. SRL -prin administrator judiciar G.E.F.I.N. Insolv Ipurl,

fiind obligată să plătească intimatei suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată

în apel.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a apreciat cu privire la criticile aduse hotărârii că

acestea sunt nefondate, în mod corect reținând prima instanță că, pe de o parte

reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de plată a porumbului deja livrat,

fiind nevoie de demararea procedurii insolvenței, iar plata contravalorii

pentru cerealele livrate în baza contractelor anterioare s-a făcut cu

întârziere, instanța constatând în mod pertinent că, sub aspectul conduitei

părților și a bunei-credințe a acestora, se impune analiza în raport cu toate

obligațiile existente în cadrul raporturilor comerciale derulate între ele.

De asemenea s-a

reținut că, sub aspectul dovedirii prejudiciului nu s-a făcut dovada

concludentă a sumei solicitate, ori a faptului că s-ar fi achiziționat porumb

la prețul indicat în oferta depusă la dosar ori la prețul invocat în precizarea

cererii introductive.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta SC F. SRL Oradea,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea

recursului, modificarea deciziei atacate, iar pe fondul cauzei admiterea

acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată.

Criticile aduse

deciziei atacate se referă în esență la faptul că, hotărârea instanței este

nelegală, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 969 C.

civ.

În argumentarea

acestui motiv de recurs, recurenta consideră că, față de neexecutarea

obligației de livrare a pârâtei corelată cu creșterea prețului porumbului,

reclamanta era perfect îndreptățită să invoce excepția de neexecutare a

contractului, astfel că, nu era nevoire de nici o înțelegere în acest sens, cum

greșit a apreciat instanța de apel.

O altă critică

vizează faptul că, cele două instanțe au reținut în motivarea hotărârilor

faptul că, nu poate fi reținută culpa intimatei pentru neexecutarea

contractului tocmai pentru că reclamanta ar fi cerut reducerea ritmului

livrărilor și apoi suspendarea livrărilor, aspect care în opinia recurentei se

apreciază că a fost combătut cu acte, în administrarea probei cu înscrisuri.

În acest

context, recurenta apreciază că instanța de apel, în mod greșit a reținut

faptul că, abia în cursul soluționării apelului reclamanta ar fi solicitat

intimatei livrarea cantității de porumb rămase, sens în care aceasta și-ar fi

manifestat disponibilitatea pentru reînnoirea înțelegerii, având în vedere că,

dispozițiile art. 1021 C. civ. conferă creditorului alegerea de a cere

executarea contractului sau rezoluțiunea cu daune-interese, fără a fi obligat

să-și justifice opțiunea.

Analizând

critica adusă deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate,

Înalta Curte constată că aceasta este fondată, urmând ca recursul reclamantei

SC F. SRL Oradea să fie admis, casată decizia atacată și trimiterea cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe, pentru următoarele considerente:

Modificarea sau

casarea unei hotărâri poate fi solicitată, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. atunci „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost

dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".

Din perspectiva

acestui motiv de recurs, recurenta a pus în discuție aplicarea greșită, de

către instanța de apel a dispozițiilor art. 969 C. civ., întrucât între părți

există un contract valabil încheiat, aflat în vigoare, care nu a fost executat,

iar cererea reclamantei de rezoluțiune a fost respinsă, intimata refuzând

executarea.

În acest sens,

critica reclamantei se constată a fi întemeiată, având în vedere că, prin

întâmpinarea depusă la instanța de fond, pârâta a recunoscut că a acceptat un

alt calendar de livrarea porumbului, arătând că acesta nu a fost livrat la

datele solicitate pentru că nu s-a achitat factura pentru orz, aspect ce relevă

că s-a imputat neexecutarea unui alt contract, sens în care se reține că între

părți au existat două contracte diferite.

În acest

context, se reține că instanțele au aplicat, în mod greșit dispozițiile art.

1020 C. civ., deși exista culpa în neexecutare a reclamantei, aceasta refuzând

plata porumbului livrat, ca o consecință a faptului că pârâta a menționat că va

livra cantitatea de porumb rămasă, dar în condițiile pieței actuale, totodată

reținându-se că, la data de 11 noiembrie 2009 nu s-a imputat reclamantei

neplata porumbului, conform contractului de formează obiectul litigiului de

față.

Toate aceste

aspecte care nu au fost analizate, cu ocazia soluționării apelului urmează să

fie lămurite de instanța de apel prin suplimentarea materialului probator,

privind reevaluarea neexecutării contractului, dacă în cauză se poate reține o

neexecutarea a contractului imputabilă pârâtei, în același context urmând a se

face verificări și sub aspectul dovedirii prejudiciului, totodată avându-se în

vedere considerentele expuse de prima instanță, criticile pârâtei și apărările

reclamantei.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. va

admite recursul declarat de SC F. SRL Oradea, cu consecința casării deciziei

din apel și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta SC F. SRL Oradea prin administrator judiciar G.E.F.I.N.

Insolv Ipurl împotriva Deciziei nr. 128/ CA din 18 decembrie 2012 pronunțată de

Curtea de Apel Oradea, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2013.