ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 212/2014

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin

sentința comercială nr. 7232 din 17 iunie 2010 Tribunalul București, secția a

V-a comercială, a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul P.D.,

a obligat pârâta SC A.R.E.G. SRL Cornetu la plata către reclamantă a sumei de

1.852.820 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de mandat și intermediere

imobiliară și a sumei de 420.000 lei reprezentând daune.

A dispus rezilierea contractului de intermediere încheiat

între părți, a compensat parțial cheltuielile de judecată, obligând pârâta la

plata către reclamant a sumei de 31.764,72 lei și a respins celelalte cereri ca

neîntemeiate.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC A.R.E.G.

SRL, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia comercială nr. 83 din 22 februarie 2011

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, s-a admis

apelul declarat de pârâta SC A.R.E.G. SRL, a fost schimbată în tot sentința

atacată în sensul că a fost admisă în parte acțiunea precizată, s-a dispus

rezilierea contractului de mandat și intermediere imobiliară încheiat de părți

la data de 26 iulie 2006, a fost obligată pârâta la plata către reclamant a

sumei de 420.000 lei reprezentând daune interese, a fost respins capătul de

cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 1.655.654 lei ca

neîntemeiat, au fost compensate parțial cheltuielile de judecată efectuate de

părți în fond și apel și a fost obligată pârâta la plata către reclamant a

sumei de 16.311 lei reprezentând diferență cheltuieli de judecată în fond și

apel.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamantul P.D.

și pârâta SC A.R.E.G. SRL Cornetu, care au fost admise prin Decizia civilă nr.

2100 din 25 aprilie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția a ll-a civilă, prin care s-a dispus casarea Decizie nr. 83 din 22

februarie 2011 și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin Decizia

civilă nr. 496 din 27 noiembrie 2012 a admis apelul formulat de pârâta SC A.R.E.G.

SRL, schimbând sentința apelată, în sensul că:

A admis în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată și a

dispus rezilierea contractului de mandat și intermediere imobiliară din data de

26 iulie 2006, fiind obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 420.000

lei daune contractuale.

A respins celelalte pretenții ale reclamantului ca

neîntemeiate și a dispus compensarea în parte a cheltuielile de judecată

efectuate de părți în toate stadiile procesuale și obligă apelanta pârâtă la

plata către intimatul reclamant a sumei de 10.000 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamantul P.D.

a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul

respingerii apelului formulat de pârâta SC A.R.E.G. SRL și menținerii sentinței

comerciale nr. 7232 din 17 iunie 2010 a Tribunalului București, secția a Vl-a

comercială, ca legală și temeinică.

Recurentul-reclamant a fost legal citat pentru termenul din

28 ianuarie 2014 cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare

de 10.334 lei și 5 lei timbru judiciar (fila 13 dosar recurs), obligație căreia

nu s-a conformat.

Ori, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele

judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și

cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de

timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice

cât și de persoanele juridice care se plătesc anticipat, sau în mod

excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de

judecată.

Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a

Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de

aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa

judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea părții se anulează, după caz,

ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că

recurentul-reclamant nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii

din citația pentru termenul de judecată din 28 ianuarie 2014, când procedura a

fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală -personală sau

ca obiect - de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale

art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și să dispună

anularea ca netimbrat a recursului declarat de reclamantul P.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantul P.D.

împotriva Deciziei civile nr. 496 din 27 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2014.