ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 738/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă cu nr. 2597 din 2 septembrie 2013 Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță, din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta M.C., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură APIA, Centrul Județean Dâmbovița în favoarea Curții de Apel Ploiești. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1 1 ) din Legea nr. 554/2004 competența materială a instanței de contencios administrativ este reglementată în funcție de criteriul obiectului cererii, care trebuie să privească „finanțarea nerambursabilă din parte Uniunii Europene, indiferent de valoare”.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Ploiești, prin sentința civilă nr. 282 din 4 decembrie 2013 a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Pentru a hotărî astfel Curtea a reținut că cererea de chemare în judecată a fost introdusă pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 5 februarie 2013, anterior intrării în vigoare a C. proc. civ. și, pe cale de consecință, a modificării Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia. Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Prin acțiunea formulată, reclamanta M.C. a chemat în judecată pe pârâta Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură, Centrul Județean Dâmbovița, solicitând anularea deciziei nr. 5 din 10 ianuarie 2013, a procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilirea creanțelor bugetare din 17 ianuarie 2013 și a deciziei nr. 30 din 26 februarie 2013, emise de pârâtă.

Prin procesul-verbal menționat s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 14.166,42 RON, reprezentând creanță bugetară. Cererea de chemare în judecată a fost introdusă pe rolul Tribunalul Dâmbovița la data de 5 februarie 2013, anterior intrării. În vigoare a C. proc. civ. și, pe cale de consecință, a modificării Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare. Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

În cauză, se constată că actele contestate sunt emise de către o autoritate publică județeană, APIA Centrul Județean Dâmbovița, iar valoarea obiectului litigiului se situează sub pragul de 500.000 RON (14.166,42 RON), competența de soluționare a cauzei, din punct de vedere material, aparținând tribunalului, și nu curții de apel. Potrivit alin. (1 1 ) al art. 10: „toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel”. Însă, acest text de lege a fost introdus prin Legea nr. 76/2012, intrând în vigoare la data de 15 februarie 2013, deci, ulterior introducerii cererii de chemare în judecată (5 februarie 2013). Înalta Curte constată că, în cauză, instanța competentă să soluționeze pricina este Tribunalului Dâmbovița.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta M.C. și pe pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură APIA, Centrul Județean Dâmbovița în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 februarie 2014.