ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 717/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința nr. 7016 din 10 decembrie 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a disjuns soluționarea cererii de întregire

a cererii de chemare în judecată și a respins, ca neîntemeiată, cererea inițială

de chemare în judecată formulată de reclamanta SC D.R. SA, în contradictoriu cu

pârâtul Consiliul Concurenței.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta

SC D.R. SA a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înainte de a analiza motivele de

recurs invocate, Înalta Curte examinând cu prioritate, în conformitate cu

dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de interes a

acțiunii, invocată de intimata-pârâtă, constată că aceasta este întemeiată,

motiv pentru care o va admite și, pe cale de consecință, va admite recursul, va

modifica sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea ca lipsită de

interes.

Pentru a ajunge la această soluție,

instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Înalta Curte apreciază că activitatea

judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes

legitim încălcat.

Literatura de specialitate și practica

judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie

îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar

cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Interesul reprezintă folosul practic,

material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată

cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual.

Alături de afirmarea unui drept,

capacitatea procesuală și calitatea procesuală, una dintre condițiile

cumulative de exercițiu ale acțiunii civile este existența unui interes în

promovarea cererii de chemare în judecată.

Deși, C. proc. civ. nu definește

această condiție de exercițiu a acțiunii, în doctrină s-a arătat că prin

interes se înțelege folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare

acțiunea civilă.

Pornind de la aceste premise

teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl

poate obține prin promovarea acțiunii civile, trebuie să se reflecte într-un

avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului.

În cauza de față chiar intimata-pârâtă

a învederat instanței că împotriva recurentei-reclamante nu s-a constatat

încălcarea regulilor de concurență, astfel că reclamanta nu mai are interes în

cauză.

Prin urmare, pentru considerentele

arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte

va admite recursul, va modifica sentința atacată în sensul că va respinge

acțiunea reclamantei, ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta

SC D.R. SA împotriva sentinței nr. 7016 din 10 decembrie 2012 a Curții de Apel

București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul

că respinge acțiunea reclamantei ca lipsită de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

14 februarie 2014.