ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 124/2016

Decizia nr. 124/2016 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei ; 1.1. Cererea de chemare în judecată; Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 08 august 2013, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. a Municipiului București, C. și D. sector 1 București, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F/Sl/120 din 12 iulie 2013 și a raportului de inspecție fiscală nr. F/Sl/98 din 12 iulie 2013, până la pronunțarea instanței de fond, în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. 1.2.

Soluția primei instanțe; Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3243 din 24 octombrie 2013, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a C. și B. București (în nume propriu) și a respins cererea formulată în contradictoriu cu aceste pârâte, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală în cauză. A admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta D. București, reprezentată prin B. București și a suspendat executarea Deciziei de impunere nr. F/Sl/120 din 12 iulie 2013 și a Raportului de inspecție fiscală nr. F/Sl/98 din 12 iulie 2013, până la pronunțarea instanței de fond. 1.3.

Cererea de recurs; Împotriva sentinței civile nr. 3243 din 24 octombrie 2013 a declarat recurs B. București, în reprezentarea pârâtei D. București solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în urma rejudecării, pe fond, respingerea cererii de suspendare a executării, ca nefondată. În motivarea căii de atac, recurenta invocă motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, arătând că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin criticile formulate se susține, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada întrunirii cumulative a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv „existența cazului bine justificat” și „iminența producerii unei pagube”.

II. Hotărârea și considerentele Înaltei Curți asupra recursului; Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes a recursului, este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. Activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat. Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, în speță, obiectul acțiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F/S1/120 din 12 iulie 2013 și a Raportului de inspecție fiscală nr. F/S1/98 din 12 iulie 2013, până la pronunțarea instanței de fond, în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Prin sentința recurată, s-a admis cererea de suspendare a executării celor două acte administrativ-fiscale, reținându-se ca situație premisă că împotriva acestora, societatea reclamantă a formulat contestație administrativă care se află în procedura de soluționare.

Verificând informațiile furnizate de sistemul Ecris, Înalta Curte constată că societatea reclamantă a introdus pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, acțiune în anularea celor două actele administrativ-fiscale a căror suspendare a executării s-a admis în prezenta cauză, fiind înregistrată sub nr. de Dosar nr. x/2/2013. Concomitent cu acțiunea în anulare, pe cale separată, societatea reclamantă a înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și cerere de suspendare a executării celor două acte fiscale până la soluționarea definitivă acțiunii în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, formându-se Dosarul nr. x/2/2014.

Prin sentința civilă nr. 838 din 12 martie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. a Municipiului București și a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. a Municipiului București și D. sector 1 , dispunând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F/S1/120 din 12 iulie 2013 și a Raportului de inspecție fiscală nr. F/S1/98 din 12 iulie 2013 până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2/2013 aflat pe rolul Curții de Apel București.

Sentința civilă nr. 838/2014 a devenit definitivă prin Decizia nr. nr. 3518 din 06 noiembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a B. a Municipiului București, respingându-se cererea față de această pârâtă și a menținut soluția de admitere a cererii de suspendare a executării actelor administrativ-fiscale menționate.

Prin urmare, recurenta-pârâtă din prezenta cauză nu mai justifică un interes procesual în susținerea cererii de recurs, atâta vreme cât finalitatea juridică a exercitării acestei căi de atac era aceea de a se respinge cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. F/S1/120 din 12 iulie 2013 și a Raportului de inspecție fiscală nr. F/S1/98 din 12 iulie 2013, acest scop nemaiputând fiind atins, având în vedere soluția de admitere a cererii de suspendare a executării până la soluționarea definitivă a fondului cauzei. Față de această situație, Înalta Curte reține că la momentul judecării prezentului recurs, interesul recurentului-pârât în susținerea cererii de recurs, nu mai este actual, iar o eventuală soluție de admitere a recursului, ar fi lipsită de eficacitate juridică.

Pentru considerentele arătate, constatându-se că este întemeiată excepția lipsei de interes, invocată din oficiu, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, va respinge recursul ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția lipsei de interes, invocată din oficiu. Respinge recursul declarat de pârâta B. București în reprezentarea D. sector 1 București împotriva sentinței civile nr. 3243 din 24 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2016.