ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 309/2010

Asupra cauzei penale de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de

contestatorul B.F.D. împotriva Deciziei penale nr. 3646 din 6 noiembrie 2009 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Nu s-a dispus citarea

contestatorului.

Asupra cauzei penale, se constată

că, la 25 noiembrie 2009 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție contestația în anulare formulată de contestatorul B.F.D. împotriva

Deciziei penale nr. 3646 din 6 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală.

În motivarea contestației în anulare

se arată de către contestator că este condamnat pe nedrept și în mod abuziv,

fiind trimis în judecată ca urmare a unei înscenări din parte altor deținuți,

și nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.

În drept nu a fost invocat niciun

temei.

Examinând admisibilitatea în

principiu a contestației în anulare, potrivit art. 391 C. proc. pen., Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este inadmisibilă pentru

următoarele considerente:

Prin Decizia penală nr. 3646 din 6

noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală au fost

respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpații B.F.V. și B.F.D.

împotriva Deciziei penale nr. 142 din 10 iunie 2009 a Curții de Apel București,

secția I penală.

În fapt s-a reținut că inculpatul

B.F.D. i-a cerut învinuitului B.F.V. să vină la Penitenciarul Rahova, unde era

deținut și cu această ocazie să introducă cantitatea de 3,61 grame heroină.

Împotriva acestei decizii B.F.D. a

formulat contestație în anulare.

În conformitate cu dispozițiile art.

386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face

contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții

pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost

îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la

termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în

imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța despre această

împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a

pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute

în art. 10 alin. (1) lit. f) și i), cu privire la care existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au

pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e) când, la judecarea recursului sau

la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost

ascultat.

Potrivit art. 387 alin. (1) și (2)

cererea de contestație poate fi făcută de oricare dintre părți iar în cererea

de contestație trebuie să se arate toate cazurile de contestație pe care le

poate invoca contestatorul și toate motivele aduse în sprijinul acestora.

Examinând, conform art. 391 alin.

(1) și (2) C. proc. pen., contestația formulată se constată că deși este

introdusă în termen legal, aceasta nu cuprinde motive din cele menționate în

textul evocat și nu indică dovezi în sprijinul acesteia, care se află la dosar.

Așa fiind, cererea de contestație nu

poate fi admisă în principiu.

Față de considerentele ce preced,

Curtea urmează a respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de

condamnatul B.F.D., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația

în anulare formulată de contestatorul B.F.D. împotriva Deciziei penale nr. 3646

din 6 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în Dosarul nr. 5784/3/2009.

Obligă contestatorul la plata sumei

de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 ianuarie 2010.